Ascultă Radio România Actualitaţi Live

„29 decembrie 1933, Sinaia”

Invitat: dl. dr. Alin Spânu, cercetător istoric

delegaţia română la Conferinţa de la Lausanne, 1922, de la stânga la dreapta: col. Dimitrescu, I.G. Duca (marcat cu X), Constantin Diamandi, Constantinescu Foto: gallica.fr

Articol de George Popescu, 11 Decembrie 2023, 22:29

Un eveniment istoric prezintă atât părţi luminoase, clare, cât şi părţi întunecate, ascunse, tăinuite.

Obiectivitatea cititorului/ascultătorului trebuie întreţinută în egală măsură de perspectivele diferite în care este analizat, judecat, contestat evenimentul şi participanţii direcţi.

Este şi cazul de faţă. Suprimarea unui prim ministru al României Mari. Ion Gheorghe Duca. Istoria noastră ca şi a celorlalţi e străbătută de numeroase astfel de deznodăminte tragice iscate fie de jocul ideilor, fie de pasiunea pentru monopolul puterii, ori ca formă extremă de protest.

Cauzele ca şi mijloacele sunt multiple, autorii sunt de cele mai multe ori simpli executanţi, în spatele lor se găsesc mai multe planuri suprapuse de manevrare, însă asasinatele funcţionează ca o cheie detonatoare pentru acţiuni mult mai elaborate, mai viguroase şi de mai mare durată.

Democraţia interbelică românească are specificitatea sa. În termeni de performanţă o putem evalua ca fiind mai modestă în comparaţie cu cea antebelică în ciuda unor primeniri extraordinare: votul universal, participarea minorităţilor naţionale la consolidarea societăţii ori minima egalitate de şanse.

În acelaşi timp, desfăşurarea evenimentelor internaţionale cetrifuge nu putea exclude România, chiar şi cea în varianta reîntregită, după cum nici mitul superiorităţii tipului de organizare nu stă în picioare, atâta vreme cât nivelul vieţii politice s-a situat sub standarde. E suficient să amintim că timp de zece ani o provincie reîntregită basarabia a gost guvernată prin lege de război, mai apoi, însăşi ţara întreagă după 1934 s-a găsit sub stare de asediu ceea ce a făcut evidentă presiunea pusă pe principiul separaţiei puterilor în stat.

România înregistra de asemenea performanţe mai slabe în raport cu potenţialul său teritorial, economic în comparaţie cu modelul cultural occidental la care tânjea de mai bine de două secole.

Desigur, explicaţii şi scuze se pot găsi oricând şi oricâte.

I. G. Duca a fost chemat la Sinaia, imediat după câştigarea alegerilor, pentru o întrevedere cu Carol al II-lea. A plecat cu primul tren, cu pază foarte puţină,

În aceiaşi zi spre Sinaia mai călătoreau printre alţii şi cei trei membri ai grupului răzbunător: Nicolae Constantinescu, făptaşul principal, Doru Belimaci, Ioan Caranica, complici.

După întâlnirea cu regele de la Peleş, Duca trebuia să revină la Bucureşti cu trenul de 21 şi 15 minute. Trenul a întârziat o oră, însă atentatorii nu-şi pierduseră răbdarea, aşteptându-l.

Până la vagonul guvernamental mai avea de făcut câţiva paşi. O explozie, un nor de fum, o petardă aruncată în calea lui I. G. Duca. În panica momentului, Nicolae Constantinescu i-a pus o mână pe umăr şi apoi i-a tras consecutiv cinci gloanţe în ceafă. Victima a murit pe loc.

Premierul Ion Gheorghe Duca a fost convins că datoria faţă de ţară este mai presus decât viaţa. ”Îmi este indiferent ce va fi cu persoana mea. Eram dator pentru salvarea ţării să fac ce am făcut. Am conştiinţa că mi-am îndeplinit datoria. Poate voi pieri. Dar ce importă ? E riscul sarcinii de a guverna", spunea premierul care a luat decizia istorică de a desfiinţa Garda de Fier.

Cariera sa politică a început şi s-a sfârşit în Partidul Naţional Liberal. S-a înscris în PNL în 1907 şi a candidat pentru un post de deputat la vârsta de 28 de ani.

A fost ministru de Interne într-o perioadă marcată puternic de frământările politice care au avut loc după moartea regelui Ferdinand I (20 iulie 1927) şi a primului–ministru Ion I. C. Brătianu (24 noiembrie 1927).

Pentru a evita orice manifestare ostilă după moartea regelui sau o eventuală încercare a lui Carol de a reveni în ţară, Ministerul de Interne a luat măsuri severe de siguranţă.

Printr-un ordin al Direcţiei Generale a Siguranţei Statului, au fost detaşate forţe poliţieneşti „destoinice şi pătrunse de simţul datoriei” la punctele de frontieră pentru a putea preveni o încercare a fostului principe de a se întoarce în ţară.

În anul 1928, în condiţiile manifestărilor de nemulţumire faţă de guvernarea liberală, opoziţia încearcă să răstoarne guvernul prin organizarea unui „marş asupra Bucureştilor” care trebuia să pornească de la Alba Iulia, unde era organizată o mare adunare populară.

Ministerul de Interne a trebuit să facă faţă acestei presiuni prin concentrarea trupelor de jandarmi şi însoţirea manifestanţilor.

Ca ministru de Interne, el s-a manifestat fără compromisuri împotriva mişcărilor extremiste, cu deosebire împotriva Gărzii de Fier.

Într-un discurs din decembrie 1933, afirma: „Azi mai mult ca oricând ordinea, ordinea materială şi cea morală constituie condiţiunea esenţială a oricărei rodnice înfăptuiri. Suntem, deci, hotărâţi, tocmai pentru a ne putea aplica programul şi salva ţara să menţinem cu orice preţ şi împotriva oricui ordinea publică. Agitaţiunile sterile, dăunătoare consolidării interne ca şi prestigiului nostru în afară, vor găsi în noi stavila reclamată de înseşi interesele superioare ale statului”.

La 31 de ani ajungea ministru al Instrucţiunii Publice, facând parte din cabinetul premierului Ionel Brătianu. A fost, pe rând, ministrul Agricultrii, al Afacerilor Externe, vicepreşedinte al Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor.

A fost ales preşedinte al Partidului Naţional Liberal, după moartea lui Vintilă Brătianu, pe 28 decembrie 1930, când avea 51 de ani.

A fost unul dintre cei mai aprigi opozanţi ai întoarcerii în ţară a principelui Carol al II-lea, plecat în exil cu Elena Lupescu. Când, în 1930, principele Carol al II-lea a revenit în ţară, poziţia preşedintelui PNL, I. Gh. Duca, a fost una vehementă. ”Mai bine îmi tai mâna dreaptă decât să colaborez cu acest aventurier!”, au fost cuvintele celebre rostite de Duca la adresa principelui.

Deşi s-a opus vehement restauraţiei lui Carol, Duca avea să ajungă, în urma unor compromisuri impuse de scena politică agitată internă şi internaţională, prim-ministru în guvernul numit de Carol al II-lea, în 1933.

Ciocnirile dintre forţele de ordine şi legionari, care potrivit guvernului „urmărea schimbarea pe cale revoluţionară a ordinii legale în stat şi instaurarea unui regim social şi politic neconform Constituţiei şi Tratatelor de pace”, au dus la suprimarea presei legionare şi la arestarea unui mare număr de membri ai Gărzii de Fier.

La 9 decembrie 1933, Guvernul Duca decide desfiinţarea Gărzii de Fier. ”Gruparea «Arhanghelului Mihail», astăzi «Garda de Fier» este şi rămâne dizolvată. Localurile de întrunire ale membrilor acestor grupări vor fi închise, iar arhivele şi orice corespondenţă vor fi ridicate de autorităţile respective, oriunde s-ar găsi”, nota documentul aprobat de Guvernul Duca, prin care legionarilor li se interzicea dreptul de a participa a alegerile care se apropiau.

Au fost declarate nule toate listele de candidaturi depuse în vederea alegerilor legislative în numele şi cu semnul grupării ”Garda de Fier".

„Jurnalul Consiliului de Miniştri din 9 decembrie 1933 privind dizolvarea Gărzii de Fier:

Consiliul de Miniştri în şedinţa sa din 9 decembrie 1933.

Luând în deliberare referatul d-lor miniştri de justiţie şi interne;

Având în vedere că în ţară funcţionează o grupare politică denumită la început “Legiunea Arhanghelului Mihail”, iar azi “Garda de Fier”.

Considerând că prin programul şi acţiunea sa din ultimul timp această grupare urmăreşte pe de o parte schimbarea pe cale revoluţionară a ordinei legale în stat şi pe de altă parte întronarea unui regim social şi politic contrar celui statornicit atât prin Constituţie, cât şi prin tratatele de pace.

Având în vedere că, după cum se constată din referatele d-lor miniştri de interne şi de justiţie, mijloacele de acţiune ale acestei grupări sunt teroarea şi violenţa;

Considerând că prepararea unor astfel de mijloace teroriste are loc la reuniuni clandestine şi cu caracter conspirativ;

Considerând că în acelaşi timp executarea lor se va face prin formaţiuni de luptă înarmate, a căror activitate constituie un izvor permanent de dezordine, dând loc la acte de rebeliune împotriva autorităţilor statului, şi contribuind prin aceasta la crearea unei stări de natură a aduce anarhie în ţară;

Considerând, aşadar, că funcţionarea acestei grupări constituie o primejdie pentru liniştea publică şi pentru existenţa statului;

Considerând, pe de altă parte, că această grupare a devenit ilegală şi că nu este posibil ca ţara să fie chemată să aleagă între ilegalitate şi lege, între anarhie şi ordine;

Având în vedere că liberul exerciţiu al drepturilor individuale şi ale dreptului de asociaţiune este garantat de Constituţie numai cu respectarea ordinii publice şi a siguranţei statului;

Că în asemenea împrejurări excepţionale, Constituţia, prin art. 107 consacrând actele de guvernământ, dă dreptul guvernului de a recurge la măsuri supreme de apărare a statului;

Considerând că legea din 23 decembrie 1925, prin art. 2, defineşte actele de guvernământ ca “măsuri luate pentru ocrotirea unui interes general privitor la ordinea publică, la siguranţa statului, internă sau externă, sau la alte cerinţe de ordine superioară”;

În virtutea art. 107, ultim aliniat din Constituţie şi a art. 2 al legii din 23 decembrie 1925, hotărăşte:

Art.I. Gruparea “Arhanghelului Mihail” astăzi “Garda de Fier” este şi rămâne dizolvată.

Art. II. Localurile de întrunire ale membrilor acestor grupări vor fi închise, iar arhivele şi orice corespondenţă vor fi ridicate de autorităţile respective, oriunde s-ar găsi.

Art. III. Sunt interzise:

a) Întrebuinţarea de semne distinctive, purtarea de uniforme, steaguri şi orice alte simboluri sau forme exterioare prin care s-ar căuta să se exteriorizeze participarea persoanelor la activitatea zisei grupări;

b) Ţinerea oricăror adunări, inclusiv adunările limitate, formarea de cortegii, precum şi orice acţiune politică sau de propagandă, individuală sau în grup, publică sau clandestină a membrilor acestor grupări sau a altor persoane care vor urmări scopurile grupării dizolvate;

c) Adunarea de fonduri sau a oricăror alte mijloace materiale pentru continuarea sau repetarea activităţii acestei grupări;

Art. IV. Toate listele de candidaturi depuse pe baza legii electorale în vederea alegerilor legislative care încep la 20 decembrie 1933 în numele şi cu semnul grupării “Garda de Fier” sunt nule şi neavenite.

D-nii miniştri de interne şi de justiţie sunt însărcinaţi cu aducerea la îndeplinire a acestui jurnal”. (“Monitorul oficial”, din 9 decembrie 1933)

În campania electorală, ciocnirile dintre legionari şi forţele de ordine s-au înteţit, în urma schimburilor de focuri rezultând decesul a numeroşi legionari.

De asemenea, Poliţia a făcut numeroase descinderi la domicilii şi sedii ale legionarilor, operând arestări.

Pe 20 decembrie 1933, aşa cum era de aşteptat, PNL avea să câştige alegerile cu 51%. Duca devenise cel mai mare duşman al legionarilor şi se aştepta la o tentativă de asasinat.

Pe 28 decembrie, premierul Duca a fost invitat de Carol la Sinaia într-o audienţă pentru a discuta despre demiterea guvernatorului Băncii Naţionale. În dimineaţa zilei de 29 decembrie, Duca pleacă cu trenul spre Sinaia.

Ce scria presa din epocă: „Comunicatul guvernului: astăzi, la orele 22, pe peronul gării Sinaia, a fost asasinat cu 4 focuri de revolver primul ministru, Ion G. Duca, de un student de la Academia Comercială anume Nicolae Constantinescu, care avea şi doi complici.

Nicolae Constantinescu este arestat.

El a declarat că aparţine Gărzii de Fier şi că acest atentat a fost pregătit mai de mult.

Corpul primului ministru, conform dorinţei Maiestăţii Sale Regelui, a fost transportat la castelul Peleş”.

”În timp ce I.G. Duca trecea prin culoar pentru a ieşi pe peron, unde era aşteptat de un grup de manifestanţi, d. Vlahide i-a propus să se întoarcă şi să treacă prin biroul şefului gării, pentru a evita astfel mulţimea. Fostul prim-ministru însă nu a acceptat şi a trecut pe peron, unde îl pândea moartea”, ”Adevărul” din 31 decembrie 1933.

Ziarul „Viitorul” din 31 decembrie 1933 scria : „Astăzi, la orele 22, pe peronul Gării Sinaia, a fost asasinat cu 5 focuri de revolver primul-ministru, Ion G. Duca, de un student de la Academia Comercială, anume Nicolae Constantinescu, care avea şi doi complici, Ion Caranica şi Doru Belimace. Nicolae Constantinescu este arestat. El a declarat că aparţine Gărzii de Fier şi că acest atentat a fost plănuit mai de mult”.

Grupul acestor trei va fi denumit ulterior „Nicadorii”, creat prin combinarea primelor silabe din numele celor trei membri ai grupului.

Pe 1 ianuarie 1934, acelaşi cotidian nota: „Ştirile ce vin din întreaga ţară mărturisesc covârşitoarea durere pricinuită de moartea tragică a lui I. G. Duca. Pentru întreaga opinie publică, odiosul atentat nu răpeşte numai pe marele bărbat de stat Ion G. Duca, în momentul în care avea mai mare nevoie de el, ci răpeşte un om cunoscut şi iubit pretutindeni, pentru bunătatea, abilitatea şi onestitatea sa. Pretutindeni a fost iubit şi respectat”

Întrebaţi cine a ordonat asasinarea premierului, cei trei au răspuns: ”Nimeni. Noi între noi am luat această hotărâre din proprie iniţiativă.

Motivul este că Duca a fost francmason şi vândut străinilor.

Politica adoptată de el în ultima vreme este politica francmasoenriei internaţionale, care a dus la desfiinţarea gărzilor de fier din România. Recunosc calităţile de bun român ale primului ministru şi de om capabil, însă deoarece s-a vândut străinilor ne-am hotărât să-l suprimăm”.

Ceea ce în epocă a părut ca o răzbunare politică a legionarilor, cercetările ulterioare au arătat o enormă conspiraţie care a stat la baza celei de-a doua asasinări a unui prim-ministru din România.

Investigaţia a mers până la cea mai înaltă poziţie din stat, regele Carol al II-lea.

Dosarele păstrate la Arhivele Statului Bucureşti au arătat că ministrul de Interne şi şeful Siguranţei ştiau de atentat, dar nu au luat nici o măsură.

Vagonul guvernamental a fost însoţit de un singur agent, iar asasinii au călătorit cu acelaşi tren către Sinaia.

O singură măsură s-a luat la Sinaia pentru a apăra securitatea primului-ministru, aceea de a nu intra pe peronul gării prin intrarea principală, ci prin biroul şefului gării, deoarece vagonul cu care urma să călătorească Duca oprea în faţa acestuia, evitând astfel parcurgerea peronului.

Dispoziţia nu a fost respectată. Carol al II-lea fusese informat despre ce aveau de gând legionarii, după ce şeful poliţiei, Gabriel Marinescu, primise o notă care deconspira întregul plan, însă regele a dat următoarea dispoziţie: „Ţine nota la birou şi n-o transmite mai departe” .

Informarea fusese făcută chiar de vărul lui Belimace, Alexandru Tale, care era informator al poliţiei .

Procesul asasinilor s-a încheiat la 5 aprilie 1934 prin condamnarea grupului de atentatori la închisoare pe viaţă. N-au apucat să îşi ispăşească pedeapsa fiind asasinaţi, cinci ani mai târziu, împreună cu liderul Mişcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu şi grupul „Decemvirii”, în noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, sub pretextul unei tentative de evadare.

După cum apreciază şi invitatul ediţiei, dispariţia lui I.G. Duca a fost provocată şi de insistenţa cu care ministrul român de externe Nicolae Titulescu a avut-o pe lângă preşedintele Consiliului de Miniştri de a scoate în afara legii „Garda de fier”.

Aceasta era una din condiţiile impuse României de aliaţi pentru a putea primi credite în urma unui protocol încheiat între Bucureşti şi Geneva – Societatea Naţiunilor cu misiunea sa de experţi financiari

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 11 decembrie 2023 (integral)

Regia de montaj: Alexandru Balaban şi Eugenia Ivanov

Regia de emisie: Claudia Buzică şi Mariana Băjenaru

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro

„Crimele de la Fântâna Albă – 1 aprilie 1941”
Istorica 01 Aprilie 2024, 22:33

„Crimele de la Fântâna Albă – 1 aprilie 1941”

Invitaţi : dl. dr. Ion Constantin, cercetător al INST, dl. prof. univ. dr. Mihai Iacobescu, Suceava, dl. Vasile Ilica, martor...

„Crimele de la Fântâna Albă – 1 aprilie 1941”
„Istorica”: Masacrul de la Fântâna Albă din 1 aprilie 1941
Istorica 01 Aprilie 2024, 10:24

„Istorica”: Masacrul de la Fântâna Albă din 1 aprilie 1941

Invitați: Ion Constantin, Mihai Iacobescu, Vasile Ilica.

„Istorica”: Masacrul de la Fântâna Albă din 1 aprilie 1941
„Povestea unei enciclopedii”
Istorica 25 Martie 2024, 22:28

„Povestea unei enciclopedii”

Invitaţi: dl. prof. univ. dr. Ion Solcanu, preşedinte al Secţiei Istorie-Arheologie a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din...

„Povestea unei enciclopedii”
Războiul civil din Transilvania (1848-1849)
Istorica 18 Martie 2024, 21:46

Războiul civil din Transilvania (1848-1849)

Invitat: dl. conf. dr. Ion Cârja – Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj

Războiul civil din Transilvania (1848-1849)
„Bucureşti, februarie 1954”
Istorica 11 Martie 2024, 21:33

„Bucureşti, februarie 1954”

Invitaţi: dl. Alexandru Armă, cercetător istoric şi dl. Valentin Ştefănuţ, martor ocular

„Bucureşti, februarie 1954”
„Prinţesele roşii ale României”
Istorica 04 Martie 2024, 22:08

„Prinţesele roşii ale României”

Invitată: d-na. prof. dr. Lavinia Betea – Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad

„Prinţesele roşii ale României”
„O scrisoare, şase demnitari şi un refuz”
Istorica 26 Februarie 2024, 23:30

„O scrisoare, şase demnitari şi un refuz”

Invitat: dl. dr. Florian Banu, consilier superior al CNSAS, cercetător ştiinţific

„O scrisoare, şase demnitari şi un refuz”
„Înţelegerea Balcanică – mijloc de prezervare a păcii”
Istorica 19 Februarie 2024, 22:23

„Înţelegerea Balcanică – mijloc de prezervare a păcii”

Invitat: dl. conf. univ. dr. Constantin Buchet, preşedinte al CNSAS

„Înţelegerea Balcanică – mijloc de prezervare a păcii”