"Anul 1950 şi foştii demnitari"

Arestarea foștilor lideri politici interbelici este abordată pentru prima oară la nivelul conducerii P.M.R. într-o ședință a Secretariatului din 10 noiembrie 1949, la care au participat Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Iosif Chișinevschi și Alexandru Moghioroș.

În timpul discuțiilor, Gheorghiu-Dej a lansat un atacat virulent la adresa acestei categorii sociale văzute ca un potențial adversar al regimului comunist:

„De fapt aceștia sunt foștii și actualii conducători ai partidelor burgheze, reacționari, din neamul brătienilor, Râmniceanu [Romniceanu – n.n.], Hudiță si alții, nu știu de ce îi mai ținem așa. Eu cred că ar trebui să ne gândim la toate jigodiile acestea, ele fac cuib prin însăși prezența lor, însăși prezența lor prezintă un pericol. Cercurile burgheze știu că sunt liberi și probabil interpretează că îi lăsăm liberi pentru că ne temem de ei. În America nu e atât liberalism. Cred să-i punem capăt acestei situații, să ne gândim, să ne sfătuim. Este timpul să-i arestăm pe toți conducătorii partidelor burgheze”.

La 14 ianuarie 1950, Prezidiul Marii Adunări Naționale a emis Decretul nr. 6/1950 privind înființarea unităților de muncă în care urmau să fie trimiși, cei care prin faptele sau manifestările lor, direct sau indirect, primejduiesc sau îngreunează sau încearcă să primejduiască regimul de democrație populară, îngreunează sau încearcă să îngreuneze construirea socialismului în R. P. Română, precum și acei care în același mod defăimează puterea de stat sau organele sale, dacă aceste fapte nu constituie sau nu pot constitui prin analogie infracțiuni”.

La nivelul conducerii Ministerului de Interne s-a redactat un tabel cuprinzând „foştii miniştri începând din anul 1918 până la 6 Martie [1945] propuşi pentru arestare”. În luna aprilie 1950 toate direcțiile regionale de Securitate au înaintat la centru tabele nominale cu propuneri de arestări ale persoanelor care deținuseră demnități în perioada 1918-1945.

În documentele Ministerului de Interne, pe lângă numele foştilor demnitari erau trecute funcţia pe care o îndeplinise persoana respectivă, vârsta, situaţia familială, apartenenţa politică precum şi presupusele vinovăţii sau atitudini duşmănoase la adresa regimului. Pe tabelul cu foștii demnitari a fost trecută rezoluția rămasă nesemnată “Toate elementele care au avut un rol în viața politică a țării. Să se găsească motive de implicare în procese”.

În 27 martie 1950, un colectiv din conducerea M.A.I. prezidat de ministrul adjunct Marin Jianu a hotărât că în afara celor prevăzuți în textul Decretului nr. 6/1950, urmează să fie internați în unități de muncă „foștii demnitari ai guvernelor reacționare, inclusiv cele două dictaturi (carlistă și antonesciană) ca: miniștri, subsecretari de stat, secretari generali, foști diplomați, foști senatori, deputați, prefecți, primarii orașelor de reședință, iar pentru Municipiul București, primarii, ajutorii de primar general și primarii de sectoare”.

…În baza tabelului redactat în primăvara anului 1950, printr-un ordin trimis direcțiilor regionale de Securitate de colonelul Gavrilă Birtaș, în noaptea de 5/6 mai 1950 au fost arestați 84 de foști demnitari. A fost o operațiune atent pregătită și desfășurată la nivel național, la care au participat peste 200 de securiști. Au scăpat de arestare doar cei care au reușit să părăsească clandestin țara, persoanele care nu au fost acasa în noaptea respectivă sau care și-au schimbat domiciliul fără să anunțe acest lucru organelor de miliție. Bilanțul întregii acțiuni a fost înaintat conducerii M.A.I. „Cabinet” prin adresa nr. 43/41768 din 6 mai 1950:

„ ... La ordinul dvs. de a pregăti şi efectua ridicarea a unui numar de 82 elemente, vă raportăm următoarele: în urma verificărilor efectuate pe teren s-a reuşit identificarea a 74 persoane, restul de 8 neputându-se identifica.

Dintre aceștia, Tataranu Costel şi dr. Vasile Prelipceanu sunt dispăruţi de aproape doi ani de zile, ing. Georgescu Valeriu zis Rica a fugit în USA în anul 1947, iar numiții g-ral Ion Popescu, Romaşcanu Mihail Grigore, Traian Pop, Moldovanu Victor şi Dinu Simian au fost evacuați fără a se menționa la oficiile de închiriere noile lor domicilii.

Pentru reținerea celor 74 elemente identificate s-au organizat 38 echipe a câte 6 tov., dintre care una de intervenție însumând un total de 228 tov. repartizați astfel: 115 de la Școala DGSP, 40 de la D(irecția) S(ecurităţii) C(apitalei) şi 63 de la D(irecţia) IV.

S-au dat instrucțiuni scrise fiecărei echipe, s-au dat formele pentru operațiuni în plicuri astfel că fiecare echipă să facă două operațiuni, operațiunea fiind declanșată la orele 00:35 în noaptea de 5-6 mai 1950.

Rezultatul acestei operațiuni de ansamblu este următorul: au fost ridicați 69 nefiind găsiți următorii 5: Victor Slăvescu pentru motivul că a fost evacuat în ziua de 4 aprilie din str. Iuliu Tetrat, viceamiral Georgescu Ion din str. Paris nr. 43, care era plecat pentru măsurători de cadastru în regiunea Ciulnita-Feteşti, g-ral Ion Popovici, care era plecat în com. Ceptura Prahova la o vie, Anton Crihan, care nu a fost găsit în str. Aviator Stîlpeanu nr. 12 şi Nicolae Cornățeanu, care este plecat pe șantierul din corn. Comăneasca-Brăila într-o inspecție.”

Au scăpat de arestare doar cei care au reușit să părăsească clandestin țara, cei care nu erau acasă în noaptea respectivă, ori cei care își schimbaseră domiciliul, fără să anunțe organele de miliție – cea mai mare parte dintre ei aveau să fie arestați în „al doilea val”

A doua campanie de arestare s-a desfășurat in noaptea de 12/13 august 1952, îndreptată împotriva celulelor clandestine ale PNL si PNT.

Arestații au fost reținuți în barăcile din câmpul de detenție din cartierul Ghencea. Deținuții politici au fost repartizați unor „baraci de partid”: PNL, PNT, PNL-Tatarascu, PNT-Lupu si PSD – Titel Petrescu. Baracile și campusul de detenție au fost recondiționate mai târziu în „Stadionul Ghencea”.

Una din barăcile liberale avea în componenţă pe Alexandru Aloman, Radu-Dinu Săvulescu, Constantin Mareş, toti PNL, la care a fost repartizat şi Niculae Cerveni (ales senator PNŢ-CD în perioada 1992-2000).

…Foștii demnitari reținuți în Capitală au fost concentrați în arestul aflat în subsolul Ministerului de Interne. După o percheziție corporală li s-au confiscat „obiectele personale”, fiind repartizați în celule separate.

Potrivit raportului înaintat conducerii M.A.I. în dreptul numelui fiecăruia dintre foști politicieni era indicată și numărul camerei în care urma să fie repartizat la Sighet.

Iată câteva exemple privind obiectele personale reținute cu ocazia percheziției corporale ce a precedat repartizarea foştilor politicieni în celule:

de la Ion Macovei au fost ridicate pe bază de proces-verbal „10.949 lei, portofel cu acte personale, două perechi ochelari de vedere, fular de lână, cravată, bretele, stilou marca Parker, limbă de pantofi”;

de la Tancred Constantinescu s-au ridicat: „6.420 lei, portofel, ceas marca Longines, ac de cravatä, ochelari de vedere, agrafă galbenă pentru prins cravata”;

de la Alexandru Lapedatu s-au reținut „trei carnețele cu numere de telefon, o carte „Istoria Statelor Unite”, 2.588 lei, un ceas Longines, două perechi de ochelari de vedere, portofelul cu actele personale şi bretelele”;

de la Radu Roşculeț „un ceas de mână (aur) marca Aero Compax, suma de 2.440 lei, un portmoneu din piele care conține următoarele: două carnete de identitate Nr. 302, eliberate de Marea Adunare Națională, două taloane de Călătorie, un abonament C.F.R., buletin de la Biroul Populației Nr. 29877, una legitimație a Partidului Național Liberal Nr. 21, una fișe de muncă, un carnet A.R.L.U.S., diferite hârtii cu anumite însemnări și trei fotografii, una pereche ochelari, una cravată, una pereche jartiere”;

de la Gheorghe I. Brătianu s-au ridicat „2.321 lei, portofel, buletin de identitate, ceas de mână marca Longines, cravată, ochelari de vedere (citit), bretele, şireturi, tub de sticlă pentru perie de dinți” (ASRI, fond Documentar, dosar nr. 9572, vol. 13, f. 3-44).

…Marcați de șocul arestării nocturne, dar și de incertitudinea privind soarta lor în continuare, foștii demnitari au fost îmbarcați în curtea Ministerului de Interne din București în patru dube și transferați la Penitenciarul Sighet.

…Celor 65 de foști demnitari aduși cu cele patru dube de la București, li s-au adăugat alți 19 politicieni interbelici sosiți la Sighet în intervalul 6-7 mai 1950, de la diverse direcții regionale ale Securității, din Andrea Dobeș - „Spații carcerale în România comunistă. Penitenciarul Sighet (1950-1955)”, Editura Argonaut, 2021

În noaptea de 5/6 mai 1950 a fost dus la Sighet cu dubele un prim lot de aproximativ 80 de persoane, ulterior acesta fiind completat cu alte câteva zeci de “elemente dușmănoase”, care în prima noapte nu fuseseră găsite la domiciliu. Inițial foștii demnitari au stat închiși la Sighet mai mult de un an de zile fără nici o bază legală.

Au scăpat de arestare doar foştii demnitari care au reuşit să părăsească clandestin ţara, cei care nu au fost acasă în noaptea respectivă, sau cei care şi-au schimbat domiciliul, fără să anunţe acest lucru organelor de miliţie (cei mai mulţi care au scăpat de arestarea din noaptea de 5/6 mai aveau să fie arestaţi în perioada imediat următoare).

Abia la 1 august 1951, au fost „legalizate” lucrurile: prin decizia MAI nr 334, 89 foști demnitari erau “trimiși” într-o unitate de muncă “pe termen de 24 luni – evidență specială”.

Numele de cod al penitenciarului Sighet era „Colonia de muncă Dunărea”. Această pedeapsă administrativă, fără drept de apel, le-a fost majorată la 6 august 1953 cu 60 luni prin Decizia MAI nr. 552.

La 15 august 1951 au fost aduși la Sighet și condamnații din procesul PNȚ (noiembrie 1947), aflați până atunci la Galați (între ei, Iuliu Maniu și Ion Mihalache).

Birocrația, teroarea și haosul erau atât de mari încât unii dintre deținuții politici au fost “condamnați” a doua oară la mult timp după ce decedaseră.

Prof. univ. dr. Ion Nistor, fost ministru al Bucovinei:

„În noaptea de 5 spre 6 mai 1950, am fost trezit din somn de nevastă-mea care-mi vestea că bate cineva la uşă. Am sărit din pat şi ajungând la uşă am întrebat: <Cine bate?> Mi s-a răspuns: <Poliţia>.

Am deschis uşa şi cinci agenţi de poliţie intrară în cameră. Nevastă-mea, îngrozită, înlemnise lângă patul meu. Unul din agenţii politici îmi prezintă ordinul prin care eram chemat la Prefectura Poliţiei pentru informaţii, somându-mă să mă îmbrac imediat şi să-i urmez. Am urmat somaţiunii, îmbrăcându-mă în grabă. Nu mi s-a îngăduit să iau cu mine nimic, nici chiar rămas bun de la soţia mea şi de la nepoţi, care priveau cu groază ridicare mea.

Doi dintre agenţi mă luară între ei şi mă conduseră afară, spunându-mi să fiu om de înţeles şi să nu strig. Ieşind din curtea casei, mă conduseră până în strada vecină, unde aştepta o maşină. Am fost împins în maşină şi aşezat între cei doi agenţi, dintre care unul îmi ordonă să-mi leg ochii. Am scos batista din buzunar şi m-am legat la ochi, ca să nu văd unde mă duc.

În timpul cursei am bănuit că porneam în direcţia Poliţiei. Maşina s-a oprit însă la Ministerul de Interne. La intrare mi-au pus ochelari negri, ca să nu văd nimic, până ce am fost introdus într-un birou. Acolo mi-au scos ochelarii de la ochi şi am văzut un comisar la o masă, care primi în taină un scurt raport de la agenţii ce mă însoţiseră, după care aceştia vorbiră la telefon cu agenţii rămaşi în locuinţa mea pentru percheziţie.

Rămas singur cu comisarul, acesta îmi luă un scurt interogatoriu, uitându-se într-un registru pe care îl avea pe masă, însemnă în registru ceva şi mă somă să depun pe masă portmoneul ce-l aveam la mine, inele, stilou, ceasornic sau alte obiecte. Dar eu nu aveam nimic la mine; mi-a mai ordonat să-mi desfac cravata şi şireturile de la pantofi, pe care le-a luat în seamă şi le-a trecut în registrul din faţa sa.

După împlinirea acestor triste formalităţi, a chemat un om de serviciu şi m-a dat în seamă. Acesta îmi aplică ochelarii negri, îmi spuse să-mi ţin gura şi mă conduse într-o sală mare cu lăiţi de lemn împrejur. Eram primul sosit.

După mine, apărură în sală, după scurte intervale, toţi foştii miniştri şi subsecretarii [de stat] din guvernele burgheze care se aflau în Bucureşti, aşa că odată ce se făcu ziuă sala era plină de deţinuţi.

Îi cunoşteam pe toţi, ne făceam semne, dar ne era interzis de gardienii care ne păzeau de a schimba o vorbă. Alăturea se găsea o a doua sală plină de foşti înalţi demnitari militari şi administrativi.

Când se făcu bine de ziuă, se deschise uşa şi îşi făcu apariţia un comisar cu o listă în mână, ordonându-ne să ieşim în curte. Acolo se găseau mai multe camioane-dube.

Comisarul pronunţă numele deţinuţilor, dispuse să se dea fiecăruia o pâine, mici pachete de brânză şi de marmeladă, precum şi o cutie de conserve pentru patru persoane.

Cu merindele acestea în mână, furăm invitaţi în dubă, unde încăpeau 18-20 persoane. Dubele erau fără fereşti, lumina intra printr-o ventilaţie de sus. O găleată cu apă se găsea la uşa de intrare, bine păzită de doi gardieni zdraveni şi foarte scumpi la vorbă; nouă însă nu ni se oprise să vorbim împreună. Eram toţi cunoscuţi” (Ion I. Nistor, Amintiri din închisoare, în revista „Memoria”, 2001, nr. 1, p. 43)

Mărturia Marilenei Bocu, soţia fruntaşului naţional-ţărănist Sever Bocu despre arestarea soţului ei:

„Era noaptea, într-o vineri, ora două după miezul nopţii, 5 spre 6 mai 1950. Eram într-o somnolenţă uşoară şi aud târşind paşi prin aleea grădinii, paşi de cizme şi încă mulţi; sar drept la fereastra odăii noastre de dormit, care era larg deschisă şi strig: <Cine este acolo?>

Am văzut cum sărea ultimul de pe o scară ce o aşezase pe zidul înconjurător al casei. Erau şapte şi se îndreptau pe furiş spre scara principală, calculând cum să spargă geamul uşilor. Dar eu am ajuns mai iute spre uşă şi nu am apucat s-o deschid bine că m-au şi izbit ţăndările geamurilor sparte cu furie, de cel mai voinic, pe care-l comandau cei mai mici din spatele lui.

Am deschis larg uşile; erau şapte inşi şi îi spun celui ce sărise curajos printre geamurile sparte: <Văd că purtaţi uniformă militară, pentru ce săriţi pe geamuri, când vi se deschid uşile?>

Cinci au intrat direct în odaia noastră de dormit şi au înconjurat imediat pe soţul meu care îi aştepta liniştit în mijlocul odăii şi-i privea ţintă drept în faţă, fără să le adreseze nici un cuvânt, în vreme ce ei îşi aruncau puştile mitraliere peste paturi, pe sofa şi începeau să scotocească prin odaie.

Cel mai mic dintre ei, care se părea că este cel mai mare în grad, îi poruncea furios şi tremurând: <Dacă nu eşti gata de plecare în cinci minute, te ducem dezbrăcat>. Iar el le-a spus atâta, uitându-se spre odaia de culcare a copiilor, care dormeau adânc: <Duceţi-mă gol, aşa m-am născut !> Şi l-au dus doar cu ce era pe el, numai ceasul şi l-a luat, un ceas de aur elveţian. Din acel moment, nu l-am mai văzut, nici semn, nici zvon, nici ştire adevărată despre el”

(Fragment din memoriile Marilenei Bocu, publicat în Ioan Munteanu, Sever Bocu 1874-1951, Timişoara, Editura Mirton, 1999, apud ***, Tribunul Banatului. 60 de ani de la moartea lui Sever Bocu. Coordonator: Falvius Boncea, Timişoara, Editura Universităţii de Vest, 2001, pp. 163-164)

Sever Bocu (1874-1951), promotor al Unirii din 1918, fruntaş P.N.R., apoi P.N.Ţ, parlamentar în şase legislaturi şi fost ministru de stat. Arestat la 76 ani (5/6 mai 1950), a murit în penitenciarul din Sighet la 21 ianuarie 1951.

Dintre politicienii basarabeni arestați în „noaptea demnitarilor”, doar Pantelimon Halippa a supraviețuit regimului de detenție, ceilalți trei – Ioan Pelivan, Ioan Rășcanu și Daniel Ciugureanu – și au găsit tragicul sfârșit în închisoarea de la Sighet. Ultimul a murit chiar a doua zi după arest, în timp ce era transportat spre penitenciar.

În 1955, ca urmare a Convenției de la Geneva şi în vederea mult amânatei admiteri a Republicii Populare Române în ONU, parte din deținuții politici din închisorile românești au fost eliberați, parte transferați în alte închisori, parte trimiși în domiciliu obligatoriu. La Sighet, din cei circa 200 de deținuți, muriseră 54.

AUDIO, emisiunea „Istorica”, ediţia din 19 mai 2025

Regia de montaj: Alexandru Balaban şi Georgeta Ruse

Regia de emisie: Raluca Goga şi Nicoleta Rotar

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro