„Epilogul celui de-al doilea război mondial şi România”

E greu de crezut ca un politician din orice vremuri să nu fi cunoscut că atunci când muzele tac, încep să bată tobele războiului.

De ce un politician ? Fiindcă este acela care decinde condiţiile conflictului având mai mult sau mai puţin împuternicirea ori mandatul celor pe care-i reprezintă. Că e un dictator sau un parlament, aproape că nu mai contează.

Cum se prezintă cazul nostru, al României în ultima conflagraţie mondială ? Motivul rămâne ca şi pentru participarea în primul conflict mondial. Eram chemaţi să îndeptăm erori ale altor vremuri ce au făcut posibil traiul românilor sub steag străin.

Primei conflagraţii mondiale i-am dat numele de Marele Război. Am ieşit victorioşi la limită şi am devenit România Mare. În următoarea conflagraţie mondială ne-am străduit să recuperăm ţinuturi româneşti neaoşe anexate de Puterea de la Răsărit în înţelegere cu lumea germană – pactul Ribbentropp-Molotov – să conservăm un proiect naţional unionist gândit cu multe veacuri în urmă. Am ieşit învinşi. De două ori.

Blocul Adriatica şi Teatrul Naţional (în colţul din stânga)

În prima parte, pe frontul din Est alături de aliaţii germani, apoi în vest, alături de adversarii de ieri, noii aliaţi. Este o situaţie care ni s-a întâmplat atât nouă, cât şi italienilor. Cu excepţia faptului că Italia a fost avantajată geografic de poziţia sa, căzând în zona de influenţă americană, după război, iar noi în cea sovietică.

Mai întotdeauna când Marile Puteri negociază între ele, nu cedează mai nimic de la ele însele, ci dau din ceea ce consideră că le prisoseşte, ori are valoare mică de întrebuinţare într-un context geopolitic şi istoric.

Cealaltă parte a vinovăţiei ţine de oamenii politici, de clasa conducătoare, de elitele acelei societăţi care este supusă schimburilor din politica făcută de Marile Puteri.

Una din erorile majore imputabile clasei noastre politice interbelice a constat în jocul politic făcut pe o singură mână sau carte, spuneţi-i cum doriţi. Îi mai putem adăuga şi ilustrativa sinteză a unui ministru de externe, probabil cel mai bun după Mihail Kogălniceanu, „Daţi-mi o bună politică internă, ca să pot face o bună politică externă”. Sunt vorbele lui Nicolae Titulescu în care se regăseşte şi spiritul declamaţiei.

Este evident că tot autoasigurându-ne că suntem vegheaţi şi păziţi de Marii noştri Aliaţi de la Paris şi Londra, ne-am pierdut în dispute interminabile pentru puterea din interior, cheltuind inutil energie sufletească şi multe parale, fără a lua în considerare că adversarii noştri lucrează cu şi mai mult spor la viitoarea dezmembrare a ţării.

Rolul fostului monarh, Carol al II-lea la prăbuşirea din vara anului 1940 este rezultatul unui şir îndelungat al greşelilor personale de guvernare sub imperiul unei constituţii care menţiona clar că regele domneşte şi nu guvernează. Când a vrut să le facă pe ambele a obţinut condiţiile propice pentru abdicare.

Restaurantul Excelsior de azi de pe str. Ştirbey Vodă

Şantajul utilizat din mai multe direcţii a dat roade, trimiţându-ne pe frontul de Răsărit, dar şi pentru motivul nostru cel dintâi în apărarea unei cauze drepte, juste.

După armistiţiul din 12 septembrie 1944 ne-am angajat în faţa noilor Aliaţi împotriva foştilor aliaţi tot pentru o cauză dreaptă, recuperarea Transilvaniei de Nord, căci de celelalte rovincii istorice nu se mai putea pune chestiunea.

Am contribuit la înfrângerea adversarilor noştri, dar nu puteam avea câştig de cauză în privinţa acordării beneficiului de parte cobeligerantă. Din nou viitorul nostru a fost decis de Marile Puteri învingătoare.

Astfel că sfârşitul celui de-al doilea război mondial pentru noi nu are nici o semnificaţie pentru care să o putem sărbători. Am ajuns o ţară ocupată militar, administrată militar, ni s-a impus schimbare de regim politic şi economic, deveneam pentru aproape o jumătate de secol parte a unei alte lumi de până atunci.

Acest parcurs istoric ne obligă să fim foarte atenţi la deciziile cu adevărat importante pentru ţară, însă mai trebuie să dovedim că existenţa unor planuri de rezervă devin indispensabile pentru satisfacerea intereselor de stat şi naţionale.

Vila din spatele Palatului regal, Casa Albă, dispărută

Ilustrăm rezumatul ediţiei cu fotografii publicate în volumul „Bombardamentul din 4 aprilie 1944 – o tragedie bucureşteană” , editura "Vremea", 2024 sub îngrijirea domnului Alexandru Armă, istoric militar

AUDIO, emisiunea „Istorica”, ediţia din 12 mai 2025 (integral)

Regia de montaj: Nicu Tănase şi Cristina Sganţă

Regia de emisie: Nicoleta Rotar şi Raluca Goga

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro