„Moştenirea Moldovei lui Ştefan cel Mare”

Rareori îi este dat în istoria unui popor şi ţară convergenţa împlinirilor aşteptate în interacţiunea cu liderii săi. Cel mai bun moment, secolul de aur, epocă sunt câteva din titlurile cu care ne populăm perioadele istorice la modul absolut.

Principatul Moldovei s-a găsit în această împrejurare când pe tron s-a urcat domnitorul Ştefan al III-lea, conscacrat postum ca Ştefan cel Mare, şi mult mai târziu santificat.

A contat perioada de stabilitate într-o lume aflată în coagulare după unitatea statală, însă cel mai mult au cântărit deciziile politice ale domnitorului. Calitatea deciziei impregnată de multă perspicacitate, profunzime strategică, viziune cum o numim astăzi dublată de tactici bine concepute şi aplicate atât în viaţa de cancelarie, cât şi pe teren.

Desigur, nu au fost numai succese, momentele dificile au avut şi ele preţul lor.

Credit: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Harta_Principatului_Moldovei_Mironescu_1908.jpg

Uitându-ne pe această hartă am putea recreea unca exerciţiu, punându-ne în locul domnitorului pentru a lua cele mai înţelepte decizii de conducere a Principatului Moldovei. Şi chiar mai mult, urmărindu-i pe succesorii săi la domnie, în priul rând, fiii şi nepoţii, descendenţi ai familiei Muşatinilor.

Bogdan cel Orb, Ștefăniță Vodă cel Tânăr,Petru Rareș cu prima domnie i-au urmat la succesiune lui Ştefan Cel Mare. Au urmat de-a lungul unui secol alte 25 de domnii, cele mai multe ale dinastiei Muşatinilor, dar în alternanţă cu cele ale Drăculeştilor şi avem de asemenea şi câţiva aventurieri ori domnitori intraţi prin uşa din dos.

Moldova din timpul lui Ștefan cel Mare poate fi caracterizată printr-un centralism puternic, o economie susținută de campaniile militare, în primul rând, de taxele impuse comercianților străini și de o agricultură bazată pe creșterea animalelor.

Prosperitatea Moldovei va scădea în secolele următoare, în relație directă cu diminuarea forței militare.

Ținuturile principatului Moldovei, după „Înfățișarea Moldovei” (Descriptio Moldaviae) de Dimitrie Cantemir. Credit: https://ro.wikipedia.org/wiki/Principatul_Moldovei

Statul centralizat moldovenesc se finanța din taxele impuse târgurilor, din taxele vamale, din taxele impuse populației și din prăzile de război. Taxele impuse populației erau birul, stabilit în funcție de proprietățile deținute și inventarul fix, și dările de cotitate, impuse în funcție numărul de animale, recoltele obținute.

Aceste impozite se ridicau la o cotă de 10% din venituri. Orașele Moldovei cele mai populate erau Suceava și Cetatea Albă, numărul locuitorilor fiecăruia ridicându-se în jurul cifrei de 10 mii.

În privința taxelor vamale, sumele colectate au cunoscut o creștere semnificativă după cucerirea Chiliei (1465) și atacarea Brăilei și a Târgului de Floci din 1470. Prin cele două mișcări, Ștefan a urmărit mutarea drumului comercial spre Ungaria din Țara Românească în Moldova.

Cele mai spectaculoase venituri ale visteriei domnești proveneau din prăzile de război, din care, domniei îi revenea o mare parte. Astfel, după confruntarea cu Radu cel Frumos în 1473, Ștefan capturează o mare parte din tezaurul Țării Românești.

Campaniile conduse în Polonia s-au încheiat, de asemenea, cu prăzi însemnate de război. În urma luptei de la Podul Înalt, prăzi de război importante au ajuns în patrimoniul domnesc, precum și tunurile otomanilor.

Proiectele de infrastructură militară au fost mari consumatoare de resurse. În 1479, peste 800 de meșteri și 17 mii de muncitori construiesc Chilia Nouă în mai puțin de o lună. Această mobilizare demonstrează resursele de care dispunea Moldova la acea dată.

Schimbările aduse cetăților Suceava, Neamț, Cetatatea Albă, Chilia, Soroca, Hotin și Orhei, precum și construcția cetății Romanului, alături de lăcașurile de cult ridicate, duc la concluzia că sursele atrase la visterie făceau ca produsul intern brut să fie mai mic decât produsul național brut.

Aceasta însemnă că visteria a primit din exteriorul țării resurse importante. Susținerea unui corp permanent de armată estimat între 8 mii și 12 mii de soldați este un argument în plus că prăzile de război au avut o contribuție ridicată în funcționarea statului, pentru că soldații erau profesioniști și trebuiau plătiți regulat.

La începutul domniei, tributul se ridica la 2000 de ducați, respectiv 100 mii de asprii. După 1480, tributul a crescut la 6000 de ducați, respectiv 300 de mii de asprii, iar un deceniu mai târziu, tributul scade la 4000 de ducați, deci 200 mii de asprii.

Dacă ținem cont că un ducat avea o greutate de 3,5 grame de aur, atunci, cantitățile în aur plătite erau de 7 kg, 21 de kg și 14 kg. Deci, tributul maxim plătit Porții reprezenta circa 0,15% din PIB-ul țării.

În plan politic şi militar, situaţia Moldovei s-a deteriorat constant, pe măsură ce creştea presiunea exercitată de principala putere imperială: otomanii.

Intenţiile unor domnitori de a relua în spiritul lui Ştefan cel Mare lupta creştinătăţii împotriva expansiunii otomane nu s-a mai soldat cu victorii însemnate, uneori cu victorii de etapă, insuficiente pentru a zăgăzui o putere colosală din moment ce atât Moldova, cât şi Ţara Românească s-au găsit mai întodeauna singure în acest efort de limitare a extinderii influenţei străine.

Domnitorii care au îndrăznit mai mult au pus Principatele în pericolul de a fi exterminate, cel puţin în două cazuri, pe vremea domnitorilor Petru Rareş în Moldova şi Mihnea al III-lea în Tara Românească.

Aceste împrejurări i-au obligat pe boieri să tempereze atât din ambiţiile unor domnitori, cât şi din puterea lor, ajungându-se chiar şi la o locotenenţă domnească în perioada septembrie – decembrie 1591 între domniile lui Petru Şchiopul şi Aron Tiranul.

Progresul tehnologic din domeniul militar a avut de asemenea un avantaj net de partea invadatorilor, oastea moldoveanu neputând face tranziţia către noile prefaceri din domeniu.

Amintirile şi spiritul domniei lui Ştefan cel Mare au rămas mult timp după dispariţia sa, însă Principatul Moldovei avea să fie traversat de multe crize şi decădere economică cu prisosinţă la debutul domniilor fanariote.

Cu toate acestea, atât Moldova, cât şi Ţara Românească nu au împărtăşit soarta regatului Ungariei de a fi transformate în paşalâc cu administrare directă a puterii otomane

Principatul Moldovei suprapus pe hărţile politice de azi. Credit: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:PhysicalAncientMoldavia.jpg

AUDIO, emisiunea „Istorica”, ediţia din 30 iunie 2025

Regia de montaj: Nicu Tănase şi Radu Sima

Regia de emisie: Denisa Colțea și Claudia Buzică

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro