O zi din istorie: 1 mai

Stânga românească şi-a adjudecat de-a lungul a peste un secol paternitatea zilei de 1 mai. Sărbătorită încă din 1890, ziua despre care vorbim, nu a făcut excepţie de la manipularea formei sale de către diverse regimuri politice. Aşa cum spre mijlocul secolului trecut Italia, Germania şi Rusia Sovietică, apoi URSS au „naţionalizat” această sărbătoare a tuturor lucrătorilor, şi în România după efervescenţa socialiştilor, a urmat folosirea în scop propagandistic pentru întărire regimului de autoritate monarhică al regelui Carol al II-lea, aşa după cum şi invitaţii au detaliat pe parcursul ediţiei.

După război, guvernele impuse de URSS în partea răsăriteană a Europei au decretat ziua de 1 mai ca zi naţională, oferind un cadru supralicitant pentru propagandă a adeziunii la partidul unic şi promovarea extinsă a cultului muncii, sărbătoarea în sine propunea la origini nu desfăşurarea unui program de muncă, ci un program de proteste şi cereri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă.

„În fiecare an se reiterau cererile pentru reducerea duratei programului zilnic de muncă la opt ore, asigurarea protecţiei împotriva accidentelor de muncă, îmbunătăţirea asistenţei medico-sanitare, micşorarea taxelor şi impozitelor, corelarea salariilor cu costul vieţii, scăderea şomajului şi a inflaţiei, asigurarea unei justiţii drepte şi independente” - din cererile înainte de Partidul Social-democrat, condus de Constantin Titel Petrescu, în perioada interbelică.

Proletariatul românesc a fost lipsit de forţa şi coeziunea pe care le regăsim în istoria celorlalte mişcări de stânga din Europa. Nivelul de dezvoltare a ţării , conştiinţa socială de clasă, educaţia, proporţiile de reprezentativitate în economie au fost repere pe jumătate îndeplinite în România, care chiar în anul 1937, cu puţin înainte de nivelul maxim de dezvoltare al ţării (1938), nu avea decât peste o jumătate de milion de muncitori industrializaţi dintr-o populaţie

activă de peste 12 milioane de locuitori, lucrători ce se regăseau în ateliere şi nu în structuri industriale mari, aşa cum s-a întâmplat mult mai târziu.

Toate acestea la un loc constituie o posibilă explicaţie la calitatea activismului social din perioadă, la lipsa apariţiei disidenţelor de mai târziu din sânul partidului unic sau a unei tendinţe de reformare a societăţii în ansamblul său în perioada regimului socialist totalitar.

Peste timp, poate furniza din nou, o posibilă explicaţie pentru diferenţa uriaşă dintre sărbătorirea zilei muncii în statele apusene şi România. Unii demonstrează în număr impresionant pentru apărarea drepturilor lor, ceilalţi preferă sărbătoarea câmpenească cu sfârâit de grătare şi bere.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 30 aprilie 2012:

Contribuţii editoriale : dl. Bogdan Hossu, preşedinte al Cartel Alfa despre demonstraţiile organizate de 1 mai înainte de anul 1989. Un interviu de Mirela Băzăvan.

Consultant ştiinţific: dr. Olga Sandu

Ne puteţi scrie la istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în

reluare şi pe Internet la adresa : www.romania-actualitati.ro.