Ocupaţia militară germană a Bucureştiului

Grea, apăsătoare, privativă, umilitoare. Acestea sunt atribute ale ocupaţiei militare germane a Bucureştiului.

Desigur ceea ce au suferit locuitorii acestei urbe s-a întins cu aceiaşi intensitate şi asupra celorlalte regiuni ale Vechiului Regat în timpul primului război mondial.

Chiar şi la Iaşi, unde s-a refugiat Monarhul, Parlamentul, guvernul şi celelalte instituţii ale statului român situaţia nu a fost deloc roză, înfloritoare.

De Sf. Nicolae al anului 1916, capitala îi vede pe ocupanţi într-un număr din ce în ce mai mare.

Petre Carp, Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman sunt reprezentanţii de vază ai curentului germanofil.

În oraş se mai găsesc reprezentanţi ai corpului administrativ, dar şi politicieni de conjunctură pentru a menţine o brumă de autoritate.

Sosirea trupelor Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria şi Imperiul Otoman) a fost precedată de o serie de jafuri şi altercaţii, însă imediat, (a doua zi) feldmareşalul von Mackensen, comandantul tuturor trupelor dă publicităţii un comunicat militar în care garantează viaţa şi avutul fiecărui locuitor în schimbul colaborării cu trupele de ocupaţie.

Este evident că promisiunea în întregul său nu a fost respectată.

Constantin Bacalbaşa, cunoscut jurnalist şi om politic român a inventariat cel puţin 50 de ordonanţe militare prin care bucureştenilor li se raţionaliza sau confisca, după caz toată agoniseala.

În acelaşi mod au procedat ocupanţii şi cu produsele strategice ale României : petrol, cereale, lemn, material rulant, unităţi de producţie industrială şi agricolă.*

Cu rigoarea cunoscută ocupantul a înfiinţat zece secţiuni de supraveghere şi control a vieţii oraşului.

Orice abatere era pedepsită cu moartea. Desigur, au fost şi excepţii, când viaţa unora a fost răscumpărată cu ajutorul banilor sau a altor monede de schimb.

La 8 decembrie 1916 funcţiona deja Guvernământul Imperial al Cetăţii Bucureşti. Acesta avea în subordonare inclusiv autorităţile locale româneşti (primar, prefectul poliţiei, garantul Ministerului de Interne, prefectul judeţului)

Unităţi germane de control şi prevenire: Centrala, Poliţia judiciară, Serviciul de circulaţie şi întreţinere a străzilor, Serviciul de supraveghere a localurilor publice şi a sălilor de spectacol, Poliţia criminală, poliţia de moravuri, Compania de poliţie însărcinată cu paza oraşului şi menţinerea ordinii publice, Casieria (colectarea de taxe de la localuri publice), Secţia de evidenţă a populaţiei, Siguranţa Germană (condusă de comisarul Pinkof, sosit de la Paris, unde a activat până la începerea războiului sub acoperirea de negustor de umbrele).

În primele zile au avut loc devastări deliberate la proprietăţile antantofililor refugiaţi la Iaşi (Tache Ionescu, Emil Costinescu, Victor Antonescu, Dinu Brătianu, etc.) Cartierul general al armatei germane s-a încartiruit la hotel Athenee Palace (abia construit, în 1914).

Cercul Militar (parţial construit) a ajuns arest pentru ofiţerii şi soldaţii români capturaţi în timpul retragerii. (S-au ridicat în jur de 700-800 de prizonieri, printre care şi ofiţeri). Întreţinerea acestora privea Primăria Capitalei.

Aveau loc periodic defilări ale trupelor Puterilor Centrale aflate în tranzit prin Bucureşti pentru a uza moralul populaţiei.

Au fost schimbate nume de edifici, restaurante şi hoteluri.

La 5/18 decembrie 1916 s-a redeschis cabaretul „Majestic-Femina” cu spectacole de varietăţi ţinute de germani pentru germani.

Se introduc raţionalizări la principalele produse alimentare şi de consum casnic (gaz, electricitate, păcură ) cu excepţia clădirilor ocupate de germani.

Circulaţia birjelor sau a oricăror alte mijloace de transport a fost interzisă pentru localnici, excepţie făcând personalul militar al Puterilor Centrale. Bucureştenii se deplasau pedestru.

A fost introdus calendarul gregorian în locul celui iulian.

A fost schimbată ora Bucureştiului după ora Europei centrale.

La 30 decembrie 1916 la Bucureşti a sosit generalul Tülff von Tscheppe und Weidenbach, guvernatorul teritoriului ocupat din România cu planuri dinainte stabilite pentru exploatarea întregului potenţial economic al României.

Iarna anilor 1916-1917 şi 1917-1918 a fost deosebit de aspră. Aceasta a provocat şi locuitorilor dar şi trupelor de ocupaţie multe neajunsuri, însă cel mai mult au suferit băştinaşii.

În timp ce nemţii tăiau arborii din Grădina Cişmigiu, iar vara cultivau varză roşie, românii puneau gardurile pe foc, în lipsa lemnului rechiziţionat pentru armata germană.

În aceste împrejurări s-a făcut o severă rechiziţie de blănuri în tot oraşul pentru ocupanţi.

În privinţa comportamentului ocupantului faţă de bucureşteni, germanii au păstrat un grad relativ onorabil, pe când bulgarii au fost cei mai recalcitranţi şi violenţi.

Siluiri ale fetelor, femeilor, chiar şi ale celor în vârstă, furturi, jafuri, ocuparea cafenei Capşa, consum de alimente şi băuturi în schimbul unor bonuri de hârtie, furtul documentelor slave de la Academia Română, ale moaştelor Sf. Dumitru, patronul spiritual al oraşului (acestea din urmă au fost recuperate cu ajutorul Comandamentului german) au fost fapte ale corpului militar bulgăresc la Bucureşti în primul război mondial.

Cât priveşte populaţia Capitalei, în mare parte a arătat stoicism şi încredere într-un viitor mai bun nu foarte îndepărtat.

Au fost însă şi bucureşteni care au încercat să facă speculă cu produse de primă necesitate, au pârât pe pro-antantişti la poliţia germană, au făcut afaceri cu ocupantul din care unii s-au îmbogăţit de-a dreptul, alţii s-au pus în slujba ocupantului fie din teamă, fie din interes material.

Femeile, multe măritate au căutat să-şi apropie un ofiţer german capabil să le protejeze şi să le facă traiul mai bun sau să le facă diverse servicii.

La sfârşitul ocupaţiei au fost contabilizate patru mii de cereri de divorţ ale doamnelor din Bucureşti de soţii lor de pe front.

Armata germană de ocupaţie a găsit în România un loc binecuvântat.

Abundenţă de hrană, produse de lux, mijloace de distracţie, ceea ce în ţara lor nu se mai găseau de cel puţin doi ani.

De aceea, despărţirea nu a fost deloc uşoară. Abia pe 12 noiembrie trupele germane au plărăsit Capitala, la o zi după semnarea Armistiţiului între Antanta şi Puterile Centrale, însă pentru noi, războiul a mai continuat până în martie 1920.

AUDIO: emisiunea „Istorica, ediţia din 13 octombrie 2014:

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit de AICI.

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la: http://www.romania-actualitati.ro/Categorii/istorica-55