Reeducarea studenţească de la Piteşti, Târguşor şi Gherla

Distrugerea fiinţei omeneşti este pe scurt experimentul Piteşti.

Început la Suceava, prin varianta paşnică a schimbării convingerilor politice, ideologizare prin lectura - din corifeii Lenin, Stalin şi marxism - reeducarea deţinuţilor, în majoritate tineri legionari, a căpătat sub noua orientare pusă în practică de Eugen Ţurcanu, la rândul său condamnat, forme apocaliptice ale degradării şi dezumanizării.

Bătăi crunte între două şi opt ore, multilări ale membrelor, dinţi scoşi, capete sparte, hemoragii interne, în prima etapă a demascării.

Suprimarea trecutului personal. Excluderea părinţilor, rudelor, prietenilor din cercul persoanelor de încredere prin batjocorirea acestora în lungi şi repetate declaraţii date în scris sub efectul bătăii. Blasfemiile. Ruperea de credinţă în Dumnezeu.

A treia fază a demascării consta în credinţa fără limite în noua religie a partidului unic şi trecerea din calitatea de victimă în cea de torţionar, care la rândul său îi obliga prin acelaşi tratament pe colegii şi prietenii săi să împărtăşească răul.

Invitaţii - d-nii Mircea Stănescu , autor al trilogiei “Reeducarea comunistă din România” şi Alin Mureşan, autor al lucrării ”Piteşti - Cronica unei sinucideri asistate“ au stăruit asupra procedeelor, dar şi asupra rezultatelor acestui experiment unic în istoria concentraţionară a regimului comunist.

După aflarea veştii în străinătate a experimentului de la Piteşti exportat apoi şi la Târguşor - închisoare pentru minori - şi Gherla, autorităţile au întrerupt orice încercare de continuare a sa, reeducatorii au format un lot anchetaţi, judecaţi şi în final condamnaţi la moarte şi executaţi în noiembrie 1954.

Administraţia din aceste închisori a fost judecată şi condamnată în al doilea lot, însă pedepsele privative de libertate au fost graţiate, iar condamnaţii eliberaţi. La vârful conducerii operaţiunii de formare a noului om nu s-a clintit nici un cap.

Reeducarea în varianta paşnică a reînceput între anii 1962- 1963 cu arestaţii din vara anului 1958, însă, guvernul comunist a renunţat odată cu acordarea amnisiei politice generale din 1964.

Din sentinţa Tribunalului Militar Bucureşti din 10 noiembrie 1954 reţinem că experimentul de la Piteşti şi Gherla s-a soldat cu victime din rândul deţinuţilor : 30 la număr, au fost schingiuiţi peste 780 de deţinuţi numai la Piteşti, alte câteva sute la Gherla şi alte zeci de oameniTârguşor, Braşov, Târgu Ocna, canalul Dunăre - Marea Neagră.

AUDIO: emisiunea "Istorica, ediţia din 7 martie 2011

Contribuţii editoriale: Aristide Ionescu, fost deţinut politic, reeducat la Gherla, actualmente vicepreşedinte al Fundaţiei Memoria. Un interviu de Mirela Băzăvan.

Documente sonore din epocă: “Ana Pauker cu ocazia aniversării a trei ani de la aniversarea RPR”. Mulţumiri doamnei Laura Vezeteu de la Serviciul Patrimoniu al SRR.

Consultant ştiinţific : drd. Olga Sandu