"Campania din Basarabia. Eliberarea Chişinăului"

Astăzi cunoaştem desfăşurarea evenimentelor istorice, dar în epocă, contemporanii ei nici nu puteau să-şi închipuie ce va urma ori că vor asista la o asemenea ruptură: prăbuşirea după 300 de ani a dinastiei Romanovilor şi a Imperiului Rus. E drept că primul război mondial a adus şi pieirea alor două imperii: cel Habsburgic salvat printr-o uniune austriaco-maghiară şi cel Otoman, alături de o germanie ajunsă la apogeu.

Pentru noi toate aceste desfăşurări complexe a însemnat realizarea unui proiect îndelung aşteptat şi pregătit: România Mare.

Până în decembrie 1917 nici un semn nu arăta către un asemenea epilog. În ciuda luptei îndârjite pentru apărarea ultimei părţi din Vechiul Regat, ne amintim de optimista campanie de primăvară-vară a anului 1917 când am închis intenţia germanilor de a scoate total din război România şi a o îndrepta spre orbita sa, ne-am văzut obligaţi prin defecţiunea rusă să batem în retragere prin acceptarea unui armistiţiu semnat la Focşani, noiembrie-decembrie 1917.

Fostele gubernii ruseşti au fost încurajate de triumful revoluţiei bolşevice, chiar liderii acesteia, Lenin şi Troţki promovau teza autodeterminării pe baze etnice până la secesiune de vechiul imperiu a popoarelor care-l formau.

Instantaneeu de la debutul revoluţiei ruse, februarie 1917. Credit: istoriarusi.ru

La 2 decembrie 1917, fosta Basarabie devine republică autonomă în cadrul noului stat rus. În paralel, în Basarabia exista un spirit de redeşteptare naţională, chiar dacă trecuseră mai bine de o sută de ani de la anexarea Moldovei dintre Prut şi Nistru de către imperiul Ţarist.

Detonatorul schimbării percepţiilor politice l-a constituit comportamentul militarilor ruşi în retragere de pe frontul Oriental, atitudinea lor preschimbată de circulaţia ideilor şi a propagandei bolşevice. În urma decretului asupra păcii adoptat de guvernul bolşevic Rusia a ieşit din război.

Aceştia în retragerea lor – o parte însemnată – au jefuit şi ucis locuitori ai Basarabiei, au atacat proprietăţile şi ameninţau existenţa firavei republici autonome.

Animată de ideea revoluţiei mondiale, conducerea sovietică a lansat un apel către români, prin care le cerea să se ridice la luptă pentru eliberarea de sub exploatarea burghezo-moşierească.

Pentru a stimula această luptă şi a declanşa revoluţia, Simion G. Roşal (cel care dăduse semnalul revoluţiei în Petrograd) a fost trimis la Iaşi cu misiunea de a-i asasina pe generalului Scerbacev – fostul comandant al armatei ruse din Moldova, regele Ferdinand şi Ion I.C. Brătianu, preşrdintele Consiliului de Miniştri al României.

Acesta a fost surprins în noaptea de 8/9 decembrie, când intrase în locuinţa lui Scerbacev, astfel că puciul nu a reuşit.

Întrunit în aceeaşi noapte, Consiliul de Miniştri a hotărât, iar regele a aprobat, să se dea un ultimatum militarilor ruşi, cerându-le să depună armele şi să părăsească România.

Ultimatumul a fost transmis în dimineaţa zilei de 9 decembrie 1917. Pe teritoriul Moldovei se aflau circa un milion de militari ruşi, unii dintre ei au acceptat să plece liniştiţi, dar alţii au refuzat.

Harta RDM în anul 1917. Credit: ro.wikipedia.org

În urma adoptării Declarației drepturilor popoarelor din Rusia, la data de 2/15 decembrie 1917 Sfatul Țării a proclamat autonomia Basarabiei în cadrul Republicii Ruse, sub numele de Republica Democratică Moldovenească, "care va intra în alcătuirea republicei federative democratice rusești, ca părtaș cu aceleași drepturi”, iar la 7 decembrie a fost învestit guvernul (Consiliul Directorilor Generali ai Basarabiei), sub conducerea lui Pantelimon Erhan.

Liderii locali au susținut că Basarabia ar trebui să rămână în cadrul noii Rusii, dar cu un statut „ca cel al Finlandei în imperiul țarist sau ca al unuia dintre cantoanele Elveției”.

Din cauza violențelor și a situației haotice din Basarabia, precum și a prevalenței analfabetismului în rândul maselor țărănești, nu au avut loc alegeri generale, iar locurile din Sfatul Țării au fost distribuite diferitelor grupuri sociale, minorități, organizații profesionale și grupuri de interese.

Între timp, în Basarabia au apărut diverse soviete, multe dintre ele controlate de menșevici, eseri și bundiști, inițial fără influențe bolșevice. Sovietele și Sfatul Țării s-au recunoscut reciproc, iar eserii și Sovietul țărănesc au primit locuri în adunare. Atât Sovietul din Petrograd, cât și Consiliul Comisarilor Poporului au recunoscut noua republică moldovenească, Adunarea și guvernul acesteia.

În schimb, mai multe soviete locale au recunoscut guvernul lui Vladimir Ilici Lenin, iar până la jumătatea lunii decembrie sovietele locale au fost „bolșevizate”.

În contextul în care Basarabia se afla la sfârșitul anului 1917 sub teroarea trupelor rusești bolșevizate cantonate în gubernie și a bandelor de dezertori de pe front, Sfatul Țării nu a avut cum face față anarhiei instalate cu puținele sale unități militare (numite cohorte) – și ele contaminate parțial de bolșevism.

Într-o primă încercare datată 8 decembrie 1918, Ion Pelivan și Vladimir Cristi, deputați atât ai Sfatului cât și membri ai Consiliului Directorilor, au solicitat la Iași, fără succes, ajutorul trupelor aliate.

În urma unei ședințe închise a Sfatului Țării, Consiliul Directorilor Generali ai Basarabiei a primit mandat să ia decizii în ceea ce privește acțiunile necesare salvării Republicii.

Cererilor de ajutor adresate de Consiliul Directorilor atât generalului Dmitri Șcerbaciov cât și generalului Henri Mathias Berthelot de a trimite în Basarabia „trupe disciplinate și sigure”, nu li s-a putut răspunde pozitiv, după cum nici demersurile făcute pe lângă guvernul Ucrainei nu au avut succes.

Cererile similare făcute Guvernului Brătianu au fost inițial declinate de acesta, în contextul dificilelor raporturi în care se afla România cu Puterile Centrale (orice pretext furnizat acestora ar fi putut să determine o rupere a armistițiului și ocuparea restului de teritoriu rămas liber).

La 22 decembrie 1917, guvernul moldovenesc a solicitat printr-o telegramă (semnată de Pantelimon Erhan, Ion Pelivan și Vladimir Cristi) Ministerului de Război român ajutor militar, concretizat prin trimitere „a unui regiment ardelenesc, cu posibilă urgență. Totodată, vă rugăm să ordonați ca acest regiment să stea la dispoziția directorului Republicii Moldovenești.

Gherman Pântea, fost ministru (Director general de război și marină, între 11 decembrie 1917 și ziua Marii Uniri) în guvernul RDM. Credit: ro.wikipedia.org

Pe 24 decembrie în răspunsul său, Ministrul de Război român Constantin Iancovescu a asigurat Sfatul Țării că 1.000 de voluntari ardeleni vor fi trimiși de la Kiev ca sprijin.

În prima jumătate a lunii decembrie 1917 ca represalii la acțiunile trupelor române asupra trupelor ruse bolșevizate din Moldova, sovietul din Ungheni – stație de cale ferată cheie la granița româno-rusă, a început să rețină eșaloanele feroviare destinate trupelor regale române.

Pe data de 26 decembrie trimiterea de mărfuri pe căile ferate către România a fost blocată de bolșevici, iar încercarea guvernanților basarabeni de a prelua sub controlul lor căile ferate, a eșuat, după cum a eșuat și intenția lui Șcerbaciov – la care apelase Sfatul Țării, de a trimite în Basarabia Divizia a 7-a Cavalerie și 61 Infanterie.

La 1 ianuarie bolșevicii au preluat controlul asupra Gării din Chișinău, Poștei și Telgrafului.

Ca urmare a refuzului Radei Centrale din Ucraina de a recunoaște regimul bolșevic de la Petrograd, precum și a inițierii tratativelor sovieto-germane de pace de la Brest-Litovsk, s-au întrunit condiții favorabile declarării independenței de către Sfatul Țării.

Delegația desemnată să plece la Brest-Litovsk în data de 6 ianuarie 1918 a fost formată din Ion Inculeț, Pantelimon Erhan și Ion Pelivan. Într-una dintre instrucțiunile acesteia a fost precizat că „Delegația nu recunoaște Sovietul Comisarilor Poporului decât în calitate de guvern al Velicorossiei”.

Atitudinea în cauză a fost punctul de pornire pentru o presiune bolșevică asupra Sfatului Țării, astfel că la 5 ianuarie 1918 subdiviziunea Front-Otdel din Chișinău a organizației militare bolșevice RUMCEROD din Odessa, împreună cu câteva unități militare bolșevizate, au declanșat o operațiune de forță împotriva parlamentului moldovenesc, guvernului și susținătorilor acestuia.

Pe 6 ianuarie, trupele aflate sub autoritatea Front - Otdel-ului au atacat în gara Chișinău detașamentul de ardeleni trimis de la Kiev pentru a sprijini Sfatul Țării

Contextul politic și strategic al acțiunii a fost reprezentat de două elemente principale. Primul a fost asociat cu incapacitatea Consiliului Directorilor Generali ai Basarabiei de a controla situația amenințată de presiunea forțelor bolșevice aflate în curs de organizare pe teritoriul guberniei, neputință care a fost un motiv pentru a solicita ajutor, inclusiv din partea Guvernului României.

Al doilea element a fost reprezentat de interesul major al Regatului României de a beneficia – cu acordul reprezentanților Antantei și ai Puterilor Centrale – de stăpânirea militară a teritoriului Moldovei Orientale, în conjunctura favorabilă istoric pentru separarea teritoriului basarabean de Imperiul Rus – care se ivise și în contextul în care Moldova Occidentală, amenințată de foamete, nu se putea aproviziona ca efect al dezordinii din teritoriul situat între Prut și Nistru.

Un studiu prealabil de operații, efectuat de locotenent-colonelul Ion Antonescu, a prevăzut ca primă etapă a stabilirii dominației militare române în zonă – înainte de dislocarea unei mari unități peste Prut – o acțiune surpriză destinată să ocupe axa de transport Tighina/Bender - Chișinău - Ungheni.

Ofițerii Secției Operațiuni din cadrul Marelui Cartier General al Armatei române - 1918. Marcat cu X apare lt.col. Ion Antonescu. Credit: ro.wikipedia.org

În ceea ce privește preluarea Chișinăului, aceasta ar fi trebuit efectuată cu efective de grăniceri și voluntari ardeleni.

Având forța aproximativă a unui batalion, eșalonul de voluntari ardeleni a ajuns în gara Chișinău în dimineața zilei de 6 ianuarie, în condițiile în care sosirea sa, pregătită din timp, fusese deconspirată „Filialei Frontului” – organizația militară bolșevică de pe plan local, care între timp declanșase un puci pentru a prelua conducerea guberniei.

Poziționate din timp, trupele bolșevice au forțat, prin folosirea armamentului individual din dotare și a artileriei, depunerea armelor de către detașamentul de voluntari.

Dislocate cu una până la două zile înainte dincolo de Prut, trupele române de sprijin formate din 5 batalioane (din care 4 destinate direct Chișinăului) au întâmpinat o rezistență militară rusă semnificativă, care a determinat fie retragerea lor prin luptă, fie căderea în prizonierat.

După eșuarea puciului bolșevic din Chișinău, prizonierii supraviețuitori ai eșalonului de la Kiev au fost eliberați de forțele armate locale loiale guvernului moldovenesc.

În aceste condiții, Cristi, Pelivan și Erhan au mers la Iași pentru a cere încă o dată intervenția armatei române în Basarabia, pentru a lupta împotriva acțiunilor bolșevice de subminare a Sfatului Țării.

Ca urmare a situației critice în care se aflau adunarea legislativă și guvernul moldovean, sub pretextul asigurării liniilor de aprovizionare împotriva raidurilor bolșevicilor și bandelor înarmate, guvernul român a acceptat trimiterea armatei în Basarabia, măsura fiind susținută de reprezentanţii Antantei (misiunile franceză și britanică la Iași), dar și de generalul rus Șcerbaciov, comandantul armatei ruse pe frontul român.

La data de 4/17 ianuarie 1918, Consiliul de Miniștri român a luat decizia de a declanșa operațiunea principală, astfel că la 7/20 ianuarie, Marele Cartier General român a trimis trupelor ordinul de operații.

Marele Cartier General român a considerat în instrucțiunile sale adresate trupelor care trebuia trimise peste Prut, că acestea sunt detașate, explicând rațiunea acțiunii inițiate astfel:

„Marele Cartier General
17 ianuarie 1918
Nr. 7255
1. În urma unei propagande răuvoitoare, bande de răufăcători armați atacă trenurile cu provizii care trec prin Basarabia spre front, depozitele create pe liniile de comunicație ale armatelor ruso-române, precum și depozitele ce se află la producători.
Astfel fiind, alimentarea trupelor aflate pe front, cum și a populației civile sunt primejduite.
2. Pentru a pune capăt acestor neajunsuri, s-a dispus a se trimite trupe care să restabilească ordinea în zona etapelor din Basarabia și să asigure bunul mers al trenurilor care vin cu provizii pentru front.
...” Şeful Statului Major General însărcinat cu comanda armatei române,General de corp de armată Constantin Prezan: „Instrucțiuni cu privire la linia de purtare a trupelor detașate în Basarabia”

Conform ordinului de operații, o forță formată din 4 divizii române aflate la dispoziția Corpului VI Armată, trebuia să treacă Prutul.

Divizia 1 Cavalerie spre nordul Basarabiei, în direcția Bălți-Soroca până la marginea regiunii ocupată de Armata Austro-Ungară în ținutul Hotin. Divizia 11 Infanterie între Ungheni și Leova, spre Chișinău; divizia 2 Cavalerie ca legătură între Diviziile 11 și 13; divizia 13 Infanterie pe la Cahul, spre sudul Basarabiei.

Însoțite de către comandantul Misiunii Militare Franceze franceze – generalul Henri Mathias Berthelot, diviziile au avansat peste Prut în baza unei înțelegeri între Aliați.

Între timp, bolșevicii au atacat sediul Comisiei Inter-Aliate, arestând militari și oficiali ai statelor Antantei, precum și mai mulți deputați ai Sfatului Țării.

Pe 20 ianuarie, Sfatul Țării și Consiliul Directorilor Generali pierduseră orice putere pe care o mai aveau asupra Basarabiei, sovieticii preluând controlul.„Front-Otdel” a deschis depozitele militare și a distribuit arme populației locale, organizând Gărzile Roșii locale.

În noaptea de 20, în Chișinău a fost decretată legea marțială, s-a dizolvat Sfatul Țării și Consiliul Directorilor Generali, orice organizații care desfășurau „activitate contrarevoluționară au fost scoase în afara legii”.

De teamă că vor fi arestați, mulți membri ai Sfatului Țării s-au ascuns sau au părăsit orașul, în timp ce unii dintre directori, cu ajutorul atașatului militar francez și al moșierului Pantelimon V. Sinadino, liderul Uniunii Proprietariilor de terenuri din Basarabia, au plecat la Iași pentru a cere o intervenție românească

La 12/25 ianuarie 1918 generalul Prezan într-un comunicat către basarabeni, a declarat că armatele române au intrat în provnicie pentru „a aduce rânduială și liniște în satele și târgurile” basarabene, „punând la adăpost viața și avutul întregului popor împotriva răufăcătorilor” și pentru asigura transportul „celor trebuincioase pentru traiul armatelor ruse și române”. În același comunicat a precizat că România nu dorește să ocupe Basarabia.

Din punctul de vedere al sovieticilor, factorii care au dus la eșecul apărării Chișinăului au inclus inferioritatea numerică a efectivelor, gestionarea defectuoasă a unităților existente, fricțiunile interpartinice între diferitele organizații sovietice și succesul susținătorilor Sfatului Țării în rândul ofițerilor care au reușit să neutralizeze o parte din regimentele moldovenești.

Harta administrativă a României Mari. Credit. unitischimbam.ro

În ziua căderii Chișinăului, guvernul de la Petrograd a decis să rupă toate relațiile diplomatice cu România și a expulzat reprezentanții acesteia, a declarat rezervele de aur românești „inaccesibile oligarhiei române” și l-a declarat pe Șcerbaciov „dușman al poporului”.

A doua zi 13/26 ianuarie 1918, generalul Broșteanu a intrat oficial în oraș, armata română organizând o paradă.

Întrucât guvernul român nu a răspuns protestelor sale, RUMCEROD a anunțat pe 4 februarie că se consideră în război cu România și pe 6 februarie, a ordonat unităților de pe Frontul Român și Districtului Militar Odesa „să opună de îndată rezistență armată împotriva trupelor militare românești care au intrat în Basarabia, precum și în orice localitate în cazul în care forțele române vor încerca să dezarmeze trupele sovietice sau să sechestreze material și echipament militar”.

Pe 24 ianuarie/6 februarie 1918, întrucât independența Ucrainei spulberase speranțele creării unei Federații Ruse, Sfatul Țării a votat Declarația privind independența Republicii Democratice Moldovenești, renunțând la orice legături cu Rusia.

Basarabia fiind izolată economic și îngrijorată de pretențiile teritoriale ale guvernelor ucrainean și sovietic, Sfatul Țării a votat pentru unirea cu România la 27 martie/9 aprilie 1918.

Această decizie a fost condamnată de guvernul sovietic ca fiind o încălcare flagrantă a acordurilor anterioare și lipsită de putere legală, în timp ce Republica Populară Ucraineană a rupt relațiile diplomatice cu România și a emis sancțiuni financiare împotriva Basarabiei.

AUDIO, emisiunea „Istorica”, ediţia din 12 ianuarie 2026 (integral)

Regia de montaj: Eugenia Ivanov și Mădălina Niculae

Regia de emisie: Mirela Drăgan şi Costin Iorgulescu

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro