„Planuri diplomatice româno-turce. 1938-1944”

Odată cu creearea Republicii Turcia, relaţiile cu un vecin de peste mare, România au căpătat o altă dimensiune. De la vasalitatea faţă de fostul imperiu, s-a ajuns la o colaborare pe baze egale ca între două ţări suverane şi independente.

Sigur, modernitatea Turciei este reprezentată de Mustafa Kemal Atatürk care prin sprijinul colaboratorilor a impus o serie de reforme structurale reuşind să pună ţara sa pe un drum al unei societăţi bazate pe drepturi şi libertăţi, pe un început de prosperitate, mult mai aproape de lumea europeană decât în tradiţiile şi formele de până atunci.

Anul 1921 este atât pentru România, cât şi pentru Turcia un timp al reglementărilor disputelor cu vecinii, cât şi încheierea unor pacte, tratate şi alianţe defensive capabile să ţină cele două ţări în afara unor conflicte militare, să furnizeze siguranţă şi pace.

În primul deceniu după război, legăturile politice au fost la un nivel reprezentativ, însă odată cu recunoaşterea reciprocă a legaţiilor prin tratatul din noiembrie 1933 şi apoi participarea celor două ţări la asocierea politică şi militară după modelul Micii Antante – Înţelegerea balcanică, relaţiile au devenit din ce în ce mai importante şi mai ample.

Sigur, o legătură bună atrage după sine o alta, schimburile economice căpătând şi acestea o altă perspectivă şi evoluţie, circumscriindu-se în specificul regional.

Cea mai mare atenţie din partea liderilor ambelor state a fost acordată garanţiilor de securitate şi păstrare a statutului lor de integritatea teritorială după instalarea la putere în Germania a naţional-socialiştilor şi punerea în discuţie a statut-quo-ului prin tratatele de la Versailles.

În ciuda tuturor crizelor pe care le-a trăit, parcurs fiecare din cele două ţări nivelul relaţiei politice a rămas constantă, diplomaţii români şi turci au continuat să-şi acorde încredere, cea din urmă fiind piesa de bază şi de cel mai mare preţ în această profesie dificilă.

Chiar şi odată cu dispariţia preşedintelui Atatürk , relaţiile constrânse de împrejurări din cele mai dificile au continuat la un nivel superior, am putea spune peste aşteptări.

Turcia a fost în dese ocazii un bun şi sincer mesager pentru România în relaţie cu URSS, iar România a fost o poartă de deschidere pentru Turcia în direcţia Paris sau Atena, ca promotor al neutralităţii blocului balcanic.

Perioada 1938-1944 face obiectul analizei prin lectura documentelor a relaţiei bilaterale româno-turce cuprinsă în 283 de reproduceri de telegrame, rapoarte, scrisori şi note diplomatice întregite de invitatul ediţiei şi colaboratorii săi într-un al doilea volum din cronologia sau parcursul celor două state, atât pe timp de pace, cât şi pe timp de război, redate publicului în volum cu titlul: „România-Turcia. Relaţii diplomatice. Volumul al II-lea”, editura Cavallioti, Bucureşti 2024, 419 pagini cu ilustraţii.

Prin consultarea conţinutului audio al fişierului alăturat vă puteţi face o opinie formală asupra naturii subiectului, dezvoltat mult mai laborios în cele două volume şi în aşteptarea celui de-al treilea dedicat unei legături atât de importante în trecut ca şi în prezent.

Contribuţii editoriale: dl. conf. dr. Ionuţ Cojocaru, Universitatea Politehnica Bucureşti cu particularităţi ale relaţiei bilaterale româno-turce. Un interviu de Mirela Băzăvan.

AUDIO: emisiunea „Istorica” - ediţia din 29 ianuarie 2024 (integral)

Regia de montaj: Eugenia Ivanov şi Florina Neda

Regia de emisie: Denisa Colţea şi Paula Vasile

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321