Carol al II-lea

Doi ani de regim autoritar monarhic. Atât a durat dictatura personală a regelui Carol al II-lea de România.

O Constituţie nouă ce mărea şi întărea puterea regelui. Țara era condusă prin decrete lege, contrasemnate de ministrii noului regim politic.

Partidele erau interzise, ca dealtfel şi orice activitate politică. Faţă de regimul comunist, în timpul lui Carol al II-lea, fruntaşii politici, acum în opoziţie nu au fost arestaţi şi condamnaţi, ci doar atent supravegheaţi.

Aceasta interdicţie îi privea în principal pe membrii Mişcării legionare care nu doar erau urmăriţi, ci şi arestaţi şi mulţi dintre ei împuşcaţi fără judecată.

Drepturile civile au fost restrânse, iar libertăţile cetăţeneşti îngrădite. Sindicatele transformate în bresle, iar populaţia înregimentată. Frontul Renaşterii naţionale, apoi, în iunie 1940, Partidul naţiunii au consacrat regimul carlist ca totalitar şi antidemocratic.

Includerea elevilor în Straja Țării, interzicerea grevelor si întărirea capacităţii de represiune a poliţiei au fost alte măsuri luate de Suveran.

Cu toate acestea, România a fost fost în măsură să recupereze pierderile produse de marea criză economică din 1929 - 1933,anul în care a fost proclamat regimul carlist, fiind şi anul de vârf al dezvoltării României reîntregite, precum şi o înflorire fără precedent a culturii naţionale.

În plan extern, politica regelui Carol al II-lea s-a bazat în continuare pe relaţii privilegiate cu Paris şi Londra, însă a făcut şi mari concesii faţă de Germani, de natură economică şi faţă de Italia. Acestea însă nu au scutit România, ca după încheierea Pactului de neagresiune sovieto - german din 23 august 1939, un an mai târziu, să piardă prin dictate şi aranjamente teritoriale ale celor două semnatare, provincii realipite în 1918: Basarabia şi Bucovina, Transilvania, dar şi două judeţe din sud estul extrem, Caliacra şi Durostor către Bulgaria.

Regele Carol al II-lea a cerut într-un ultim gest disperat generalului Antonesc să preia prerogativele formării unui nou guvern pentru a salva ţara, în condiţiile în care Europa se afla sub dominaţie germană. În cele din urmă regele a fost obligat de situaţie să abdice în favoarea fiului său, Mihai I şi să plece în exil.

Relatiile dintre Rege şi partidele politice, natura relaţiilor dintre puterile statului, conflictul cu legionarii, dar şi erorile deciziei politice sunt principalele subiecte ale ediţiei de faţă ale emisiunii ”Istorica” dezvoltate cu ajutorul invitaţilor:

prof.univ.dr. Florin Muller - Universitatea Bucureşti
prof. univ. dr. Cătălin Turliuc - Institutul de istorie ”A.D. Xenopol” din Iaşi

AUDIO: emisiunea "Istorica", ediţia din 7 februarie 2011

Contribuţii editoariale : lector univ. dr. Camil Pârvu de la Catedra de ştiinţe politice a Universităţii Bucureşti. Dictaturile şi puterea personală a autorilor lor. Un interviu de Mirela Băzăvan.

Consultant ştiinţific : Olga Sandu

Opiniile ascultătorilor sunt aşteptate şi pe adresa: istorica@radioromania.ro