Armata Română. De la Alexandru Ioan Cuza la Carol al II-lea

Originile armatei române într-o formă organizată se regăsesc din vremea Regulamentelor Organice, evoluţia fiind dificilă, însă nu imposibilă, în timpul domniilor pământene din Ţările Române.

Prima promoţie de ofiţeri absolvă la 1856. Ritmul accelerat al înfiinţării primelor unităţi militare - aşa după cum le cunoaştem în prezent – a fost dat de deciziile politice ale Marilor Puteri europene după Conferinţa de Pace de la Paris, doi ani mai târziu.

Unirea Principatelor şi consecinţele sale în plan militar au dus la unificarea armatelor şi comandamentelor, după modelul politic şi administrativ.

Un rol aproape crucial l-a avut domnitorul Alexandru Ioan Cuza, un reformator cu multă viziune. În noiembrie 1859 a fost creat Statul major general şi cu acesta şi Armata de uscat, al cărui patron este Sfântul Gheorghe.

Principele Carol I şi mai apoi rege, de formaţie militar, cu organizare, disciplină şi gândire prusacă a încercat dezvoltarea fundamentelor moştenite, în 1889, a luat fiinţă Şcoala superioară de război, în ceea ce priveşte temelia învăţământului militar.

Trebuie precizat că o bună perioadă de timp, cel puţin o generaţie a ofiţerilor români a fost şcolită în Franţa, Germania şi Italia, înlocuind modelul ţarist.

Armata Română se bizuia pe o forţă recrutabilă din contingente cu serviciu militar obligatoriu şi pe un corp de ofiţeri relativ pregătit pentru campanii militare.

Progresul, calitatea au fost oferite de campaniile militare din ani 1877-1878 şi 1912-1913, războiul pentru cucerirea independenţei de stat a României şi Războaiele balcanice.

Între timp la 1910 este înfiinţată şi Aviaţia Militară Română.

Participarea României la primul război mondial pentru reîntregirea ţării a fost una dintre cele mai ample experienţe din domeniul militar.

În afara costurilor materiale, armata română a pierdut 800 de mii de militari, însă a consfinţit prin cele două campanii un act istoric reparatoriu şi necesar.

Mai multe detalii găsiţi în fişierul sonor alăturat:

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din din 23 aprilie 2012:

După război, trecându-se la economia de pace, conducerea armatei Române a întâmpinat destule dificultăţi pentru înzestrarea şi modernizarea forţei sale combative.

Erorile din război au fost în parte corijate de noii comandanţi cu bună pregătire tactică şi de organizare, însă elementul politic a fost dominant.

Astfel, pe seama armatei au fost satisfăcute interese particulare şi s-au mărit considerabil averi prin comenzi de furnituri şi tehnică de luptă.

Plata timbrului aviatic timp de 20 de ani a finanţat într-o proporţie îngrijorătoare starea materială a unor politicieni ai vremii, ca dealtfel şi buzunarul unor militari superiori- într-atât de mare a fost lăcomia, încât în toiul unui scandal de corupţie - generalul Samsonovici cerea nici mai mult, nici mai puţin decât lichidarea fabricii de la Cugir pentru a uşura importul de piese de schimb pentru avioanele comandate din străinătate.

Pe lângă afacerea Fokker, o alta cu hidroavioanele, ambele încheiate în condiţii dezavantajoase pentru statul român, apăruse şi afacerea Skoda – o iniţiativă a guvernului naţional-ţărănesc de modernizare a armamentului Armatei române – afacere ce vehicula a şasea parte din bugetul ţării – 5 miliarde de lei – în care au fost amestecaţi şi politicieni şi militari de rang înalt pentru comisioane grase, la final, afacerea fiind îngropată, iar vinovaţii scoşi basma curată.

Un rol negativ în aceste maşinaţiuni financiare l-a avut şi regele Carol al II-lea.

Nici nu este de mirare că în apropierea celui de-al doilea război mondial se repeta scenariu din urmă cu 25 de ani, când soldaţii români de pe frontul din Dobrogea trăgeau pe rând cu arma din lipsă de material, iar la intrarea în al doilea război, de exemplu, România deţinea o flotilă pestriţă, compusă din diferite avioane şi motorizări, în comparaţie cu aliaţii sau cu inamicul.

Contribuţii editoriale: "Ofiţerul român şi relaţia sa cu societatea civilă” Un interviu de Mirela Băzăvan cu dl. dr. Cornel Andonie, istoric la Muzeul Militar Naţional.

Consultant ştiinţific: dr. Olga Sandu.

Ne puteţi scrie la istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta şi pe Internet , în direct şi în reluare la adresa: www.romania-actualitati.ro