„Activităţi secrete ale exilului românesc”

Cu o scriitură pe alocuri detectivistă, autorul volumului şi invitatul ediţiei ne introduce metodic şi fără grabă în lumea celor care nu se văd, dar acţionează, având motivaţii diverse. De la cea politică la cea economică sau identitară.

O sumedenie de povestiri, reale de data aceasta în care întâlnim oameni diferiţi, cu viziuni şi acţiuni diferite, uneori contradictorii, dar care scriu istoria zilelor lor, în orice caz suntem siguri că au fost persoane active.

Emigraţia românească de după al doilea război mondial s-a concentrat în Europa, Franţa fiind ţara primitoare a desantului românesc. Şi în America au ajuns destui după cum şi în alte puncte cardinale.

Emigraţia românească avea o reprezentare politică îndeosebi liberală aflată la rândul ei în contact cu autorităţile din ţara gazdă. Izbucnirea Războiului Rece a constituit liantul care i-a adus faţă în faţă şi pe unii şi pe alţii.

Un caz deosebit este tratamentul pe care-l acordau americanii membrilor Mişcării Legionare, o organizaţie aproape decapitată acasă după două severe epurări din timpul dictaturii regale şi apoi a guvernării Ion Antonescu.

Cea mai intensă şi poate fertilă – aprecierea nu s-a încheiat , unele arhive nu sunt încă disponibile cercetării publice – colaborare în domeniu schimbului de informaţii a avut loc între structurile informative americane şi legionari.

Aceştia aveau nu numai exerciţiul acţiunii clandestine, ci şi motivaţia şi curajul necesare desfăşurării acţiunilor de culegere de informaţii, sabotaj, dezinformare, propagandă.

Împotriva lor, regimul de la Bucureşti le-a declarat un război total după mai 1948.

Oricine arăta împotrivire noilor autorităţi devenea un posibil candidat pentru recrutare şi activitate de spionaj.

Regăsim din paginile volumului realizat de invitatul nostru naţional-ţărănişi, foşti moşieri, foşti funcţionari ai marilor corportaţii străine cu afaceri în România, foşti militari de toate gradele şi armele, tineri care căutau să evite înrolarea sau oportunişti în căutarea unei lovituri asigurătoare.

Nu toţi au crezut sincer şi au acţionat conform credinţelor lor, au fost şi oameni slabi, dar şi laşi după cum întâlnim idealişti, naivi şi eroi de circumstanţă.

Cei mai mulţi aveau în comun, educaţia şi modelul de viaţă interbelic, păstrau trăsăturile unor generaţii îndreptate spre protejarea ţării lor de forţa ocupantului dar şi multe din atributele vieţii organizate după vechiul calapod

Succesele reţelelor de informaţii ale emigraţiei româneşti au fost în concordanţă cu gradul de interes arătat de guvernele din cealaltă parte a „Cortinei de Fier”, a lumii intitulată generic, democratice. Logistica şi finanţarea atât cât a fost permitea de fapt întreţinerea unor reţele de informaţii ce într-un context favorabil – stare de conflict militar între învingătorii din cea de-a doua conflagraţie mondială – s-ar transporma în grupe de sprijin cu operaţiuni directe de sabotare şi distrugeri în spatele frontului, identic cu mişcarea de partizani.

Reacţiile autorităţilor de la Bucureşti nu au întârziat. Beneficiind din plin de suport sovietic, contraspionajul regimului a conceput cu migală să dezvolte operaţiuni pe mai multe direcţii: discreditare, capturare, exploatare, fie şi în orb, dublă identitate, anihilare a adversarilor.

La început reuşitele s-au lăsat aşteptate, pierderile fiind mai însemnate. După 1951 însă, au început să apară şi operaţiunile reuşite.

Obţinerea coabitării paşnice a celor două supraputeri prin negocierile de la Viena şi apoi Geneva, o politică de compromis pentru evitarea unui al treilea război mondial a dus alături de eşecul revoluţiei din Ungaria 1956 la diminuarea consistentă până la epuizare a filonului de luptă deschisă între spionajul emigraţiei româneşti şi guvernul de la Bucureşti.

Închiderea pe rând a tuturor activităţilor desfăşurate sun egida emigraţiei cu suport occidental a dat startul unei noi confruntări. Pe terenul propagandei, astfel că din membrii rămaşi ai sionajului emigraţiei, mulţi au abandonat lupta.

Contribuţii editoriale: dl. prof. univ. dr. Florian Bichir despre rolul posturilor de radio străine în războiul informaţional postbelic. Un interviu de Mirela Băzăvan.

AUDIO : emisiunea, « Istorica », ediţia din 29 mai 2023 (integral)

Regia de montaj: Radu Sima şi Florentina Neda

Regia de emisie: Lucian Flencheş şi Claudia Buzică

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro