Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: PRIETENII DE LA 10 - continuare Luni, 10 Decembrie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

George Popescu

24 Iulie 2012
Vizualizari: 4617
Comentează add

Invitaţi: George Potra, istoric şi director general al Fundaţiei Europene”Nicolae Titulescu” şi George Apostoiu, ambasador.

"Nicolae Titulescu – împliniri şi decepţii" "Nicolae Titulescu – împliniri şi decepţii" - Conține audio

george-popescu

Anul acesta se împlinesc 130 de ani de la naşterea omului politic român, diplomat şi jurist Nicolae Titulescu. Fundaţia europeană omonimă a reeditat într-o versiune mult adăugită trei volume din opera sa de peste 40. 

Un bun prilej pentru cei interesaţi să afle particularităţi ale carierei diplomatice, evenimente istorice, contribuţii ale lui Titulescu la construcţia unei noi ordini bazate pe tratate şi alianţe fie regionale, fie la nivelul întregului continent. Deziderate pe vremea sa, astăzi o realitate pe cale de a fi consolidată prin instituţii europene.

În interiorul emisiunii, cei doi invitaţi încearcă să creioneze un tablou al realităţilor geostrategice ale continentului, în perioada dintre cele două războaie mondiale, locul ţării noastre pe această complicată hartă a intereselor Marilor Puteri. Desigur, personalităţii lui Titulescu i s-a acordat mare parte din spaţiul ediţiei.

Traseul lui Nicolae Titulescu este urmărit în această ediţie, de la începutul carierei influenţate de un alt mare politician român, conservator, Tache Ionescu, prin ministeriatele de la Finanţe (1917 şi 1920-1921), apoi carierea diplomatică de la Londra, ca ministru al României (1921-1927 şi 1928-1932), portofoliile de la externe în două rânduri (1927-1928 şi 19232-1936), cât şi preşedinţia Societăţii Naţiunilor, consecutiv în anii 1930 şi 1931, premiul cel mai râvnit de Titulescu, dacă îi putem spune astfel.

Un parcurs deloc lipsit de greutăţi, şicane, orgolii, piedici, denunţuri şi alte malversaţiuni din partea adversarilor săi, atât din ţară, cât şi din exterior.

După unele surse – Nestorescu Bălceşti şi F.B. Suciu – Titulescu aparţinea atât Marelui Orient de Franţa, cât şi al Marelui Orient al Romaniei. Se cunoaşte că în general, oamenii politici români, indiferent de originea lor socială au fost membri ai lojilor francmasonice, în special, franceze, încă de la 1840 şi până la sfârşitul ultimului război mondial.
 
Ar fi cu totul lipsit de sens să credem că o carieră politică de această anvergură nu ar fi fost influenţată de masonerie, cum la fel ar fi o eroare să credem că întreaga performanţă individuală a oamenilor de stat români s-ar fi datorat tot francmasoneriei. De exemplu, I.I.C Brătianu, prim ministru al României în una dintre cele mai dificile perioade din existenţa statului nu a fost mason, iar tatăl său renunţase în 1880 la masonerie.

Revenind la Nicolae Titulescu, în timpul ministeriatului la finanţele publice a propus reformarea sistemului fiscal. Impozite după puterea fiecăruia, progresive, de la mulţi cu bani puţini, reţineri mici, de la cei puţini cu mult, impozite pe măsură de până la 80 la sută.

E drept că demisia guvernului Averescu-Take Ionescu din care făcea parte în 1921, a produs şi inoperabilitatea reformelor sale.

Ar mai fi de spus că  Titulescu prevedea consolidarea unei clase de mijloc formată din cei mai activi exponenţi din rândul muncitorilor, ţăranilor şi intelectualităţii. Tot Titulescu a promovat moneda naţională pe piaţa de schimb valutar internaţională, acţiunile şi obligaţiunile româneşti au fost de asemenea cotate la bursele din Paris, New York şi Londra.

În planul relaţiilor externe, Titulescu a militat pentru încheierea de alianţe şi pacte defensive care să conserve prevederile Tratatelor de pace de la Paris 1919-1920, pe baza cărora au apărut noile state naţionale din Centrul şi Estul Europei. Un angajament deloc simplu şi uşor de ţinut, dacă avem în vedere, erorile comise de ţările învingătoare  din primul război mondial şi revizionismul statelor învinse.

Criticii săi îi argumentează că încrederea sa aproape oarbă în pacte şi tratate l-a făcut să-şi piardă graţiile la Londra şi Paris, dar şi funcţiile politice din ţară către anii 1935-1936.

Şi peisajul politic şi lupta pentru reîmpărţirea sferelor de influenţă pe continent erau altele în 1935, decât în anul 1920. Cu toate acestea meritele lui Titulescu suntmari şi  fiindcă a perfectat definirea statului agresor şi a agresiunii, definiţii juridice acceptate în dreptul internaţional de majoritatea statelor din epocă cu excepţia Germaniei naziste.

Nicolae Titulescu este principalul artizan al câştigării procesului optanţilor, un proces întins pe aproape un deceniu, prin care statul român a reuşit să convingă Franţa şi Marea Britanie să cedeze procente din despăgubirile lor de război la compensarea pierderilor suferite de cetăţenii ungari pentru proprietăţile deţinute în Transilvania, noua provincie a României, fostă a Imperiului Austro-Ungar.

Sistemul colectiv de apărare pentru care a luptat atât de mult Titulescu, compus din Mica Înţelegere(Cehoslovacia, Iugoslavia şi România, mai târziu, Înţelegerea balcanică (Iugoslavia, Grecia, Turcia şi România) se regăsea în sfera de influenţă a Franţei care-şi regulariza opţiunile strategice şi interesele cu ajutorul acestora, de multe ori Marea Britanie acuzând Franţa de hegemonie europeană.

Un moment dificil în gestionarea relaţiilor europene l-a constituit decizia Parisului de a încheia un tratat cu URSS (1935) obligând statele mici să procedeze în consecinţă. Polonia şi Cehoslovacia au încheiat astfel de tratate, România prin Nicolae Titulescu a grăbit o astfel de consecinţă, însă tratatul a rămas neratificat. S-a dovedit că URSS nu a respectat tratatul, când la 17 septembrie 1939, la două săptămâni după atacul german, a invadat estul Poloniei, anexându-l, conform înţelegerilor cu Berlinul  - Pactul Ribbentropp – Molotov.  Teama României de URSS a fost mai puternică decât dragostea faţă de Franţa afirmau memorialiştii din  epocă.

Clasa politică românească în frunte cu regele Carol al II-lea se bizuiau în continuare pe garanţiile anglo-franceze, însă scăderea conţinutului de democraţie în Occident în favoarea totalitarismului din Germaniei şi  Italia au determinat puterea de la Bucureşti să încerce o reechilibrare a balanţei puterilor. O apropiere de Germania şi Italia.

Lui Titulescu i s-a reproşat că relaţia cu Italia a fost dinamitată de poziţia sa masonică prin alinierea României la blocada economică împotriva Romei, după invadarea Etiopiei de către Italia.

Un alt reproş adresat lui Titulescu a fost cel în privinţa ajutorului dat Spaniei republicane. O comandă naţională pentru zece bombardiere era pe punctul de a fi deturnată de Franţa către republicanii spanioli, în dauna României. Titulescu nu s-a exprimat direct, dar nici nu s-a opus ministrului francez al Aerului Pierre Cot, recunoscut ca agent NKVD. Atât în Spania, cât şi în Franţa, prin alegeri,  la putere s-au instalat fronturi populare, dominate de radicali şi comunişti, sprijiniţi masiv de Moscova.

Problema recunoaşterii Basarabiei ca provincie istorică a statului român a fost piatra de încercare a lui Titulescu. Chiar dacă raţionamentul său era imbatabil, pacea şi teritoriul naţional se pot păstra prin tratate, dacă Franţa are tratat cu URSS, noi având tratat cu URSS, vom avea garantată pacea şi integritatea teritoriului, realităţile geopolitice şi interesele marilor puteri au zădărnicit eforturile lui Nicolae Titulescu, cât şi speranţele că Europa va putea supravieţui acestei crize fără mari pierderi.

Politica conciliatoristă a Franţei şi Angliei, relativ izolată au sacrificat pe rând, Austria, Cehoslovacia, Polonia şi părţi din România, până în vara anului 1940, în favoarea URSS, Germaniei, Italiei, Ungariei şi Bulgariei. Însă Nicolae Titulescu nu mai era demult ministru al României, se exilase la Cannes, în Franţa, unde a şi murit un an mai târziu.

Audio:

Contribuţii editoriale:

Reforma fiscală propusă de Nicolae Titulescu în interpretarea d-lui conf. univ. dr. Mihai Opriţescu, Departamentul Stiinte Socio-umane al Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Un interviu de Mirela Băzăvan.

Consultant ştiinţific: dr. Olga Sandu

Ne puteţi scrie la : istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la adresa : www.romania-actualitati.ro.

FOARTE IMPORTANT !

Începând cu această lună – iulie pe site-ul Radio România Actualităţi puteţi descărca integral ediţii ale emisiunii Istorica. Colţul din dreapta -sus: "podcast”

N.B. Luni 30 iulie Radio România Actualităţi conform contractelor va transmite integral partida de fotbal F.C. Oţelul Galaţi – F.C. Rapid Bucureşti din Liga I profesionistă. Ca urmare, ne vom întâlni la Istorica, luni 6 august 2012 de la ora 21.11.


Etichete Nicolae Titulescuom politicistorie

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live