Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: Obiectiv, România (CONTINUARE) Miercuri, 02 Decembrie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

George Popescu

4 Mai 2015
Vizualizari: 1576
Comentează add

Invitat : col. prof. dr. Petre Otu, preşedinte al Comisiei Naţionale de Istorie Militară

Armata Română - garant al independenţei naţionale   Armata Română - garant al independenţei naţionale - Conține audio

george-popescu

 

  Cu totul, efortul românesc în războiul de independenţă s-a ridicat la zece mii de victime, fără a mai pune la socoteală cheltuielile şi pregătirea oştirii noastre. Ilustrarea cea mai bună a rolului armatei naţionale a unei ţări este prin aceea că nici astăzi, în timpuri mult mai dezvoltate tehnologic, nici un stat nu se poate dispensa de armată, privită ca un garant al propriei securităţi şi nevoie de libertate.
 
   Alexandru Ioan Cuza este creatorul unei armate concepută riguros cu ofiţeri şi militari, cu tehnică de luptă, cu doctrină şi cuvânt de onoare. Puse în scop defensiv, de a proteja pe domnitor, instituţii şi popor.
 
 Participarea Armatei Române la războiul de independenţă - denumirea acceptată de istoriografia noastră - sau războiul ruso-otoman a fost prima probă de foc însemnată pentru militarii români, fie comandament, fie ofiţeri, fie trupă.
   
    Politic, proclamarea independenţei de stat a fost o acţiune unilaterală a României, postbelic fiind condiţionată de Marile Puteri Europene. Fiind epuizate fsoluţiile politice, pe cale paşnică, atât domnitorul cât şi clasa politică au decis că eliberarea de sub suzeranitatea Porţii nu putea fi obţinută altfel decât pe calea armelor, a confruntării.
 
 
 
 
AUDIO : emisiunea "Istorica", ediţia  din 4 mai 2015:
 
 
 
  
  La 30 aprilie 1877 armata română ripostează la bombardamentele otomanilor şi se înscrie într-o coaliţie cu trupele Imperiului Rus. Anterior, o convenţie ruso-română este semnată la 4 aprilie  după etape pregătitoare în anul precedent la Livadia, în Crimeea.
 Prin acest act, România a fost de acord cu tranzitarea teritoriului său de către armatele ruseşti, condiţia esenţială fiind respectarea legilor internaţionale şi păstrarea suveranităţii instituţiilor şi a avutului, a independenţei noastre.Ruşii în prima parte a războiului în ciuda iniţierii unor atacuri susţinute şi a unui asediu prelungit n-au putut sparge rezistenţa otomană, văzându-se nevoiţi să ceară în iulie 1877 ajutorul trupelor române.
 Prin luptele intens susţinute de la Plevna, Rahova, Smârdan şi Vidin, armata română s-a acoperit de glorie şi a influenţat masiv decizia de mai târziu de a-i fi recuunoscut noul statut de ţară liberă şi independentă.
   
 Obţinerea independenţei de stat nu scutea tânărul stat român de ameninţările ce veneau din partea vecinilor săi. Trei imperii împotriva unei ţări mici de numai patru milioane de locuitori. O ţară căreia Marile Puteri garante îi oferiseră Dobrogea, iar în schimb i-a dat de înţeles că e mai bine să cedeze Rusiei cele trei judeţe din sudul Basarabiei pentru a oferi acesteia acces către gurile Dunării.
   
 Într-o atare situaţie, domnitorul şi apoi regele (din 1881) Carol I de comun acord cu clasa politică a decis asocierea cu Germania - al doilea Reich - Austro-Ungaria şi Italia într-o alianţă ce a purtat numele de Puterile Centrale sau Tripla Alianţă, în anul 1883.
O alianţă care a oferit timp României de a-şi continua proiectele de reformă economică şi socială, moştenire a revoluţiei paşoptiste.
   
 În paralel a continuat şi procesul de modernizare al Armatei române. Acest proces - socoteşte invitatul ediţiei - a fost încheiat în anul 1908 sub ministeriatul generalului Alexandru Averescu. Un alt examen major al susţinerii intereselor statului român prin pilonul său - armata a fost parţial trecut în timpul celui de-al doilea război balcanic, împotriva Bulgariei. Armata română dobândea un statut întărit ce definea şi un rol de putere regională României. Cu toate acestea lipsa unei confruntări directe cu adversarul cât şi unele disfuncţionalităţi din cadrul Armatei, vorbim de partea operaţională au fost cu mult mai vizibile în timpul campaniilor din primul război mondial.
   
   În ciuda situaţiei limite în care s-au găsit armata şi statul român, odată cu venirea armistiţiului - noiembrie 1918 - armata n-a depus armele. A purtat campanii pe Nistru pentru respingerea unei uriaşe armate ruseşti aflată în descompunere, pentru a respinge răspândirea ideilor bolşevice şi în vest  cu Ungaria pentru apărarea Marii Uniri.
    
 Intenţia redacţiei de a ilustra ziua independenţei de stat a României - 9 mai 1877 - va continua joi prin emisiunea “Nume mari” în care va fi evocat rolul Regelui Mihai I prin cele două evenimente istorice majore: 23 august 1944 şi Ziua Victoriei - 9 mai 1945, iar în emisiunea “Istorica” din 11 mai 2015 va fi analizată situaţia postbelică a României până la racordarea sa europeană din anul 2007.
 
 Contribuţii editoriale : dl.prof. dr. Ion Bulei - Universitatea din Bucureşti -  despre atitudinea Rusiei Ţariste după încheierea războiului ruso-româno-otoman. Un interviu de Mirela Băzăvan.
   
    Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.
 
   Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit de AICI
 
   Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.
 
   Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de AICI

Etichete Războiul de independenţă9 mai 1877Carol IArmata RomânăImperiul otoman,Austro-UngariaImperiul Rus, Plevna,Smârdan,RahovaVidin

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live