Iulian Abagiu: Pentru un nevăzător, a deveni muzician este foarte greu. Lumea nu prea are încredere în ce poți tu să faci

Pe Iulian Ionuț Abagiu îl ascultasem pe YouTube înainte de a avea ocazia să stăm de vorbă.

Este pianist și muzicolog, absolvent al Conservatorului din Alcala de Henares și al Universității Complutense din Madrid.

Muzician talentat, a cucerit fără echivoc publicul meloman spaniol, iar în ultimii ani dăruiește din talentul și cunoștințele sale și tinerilor învățăcei în ale muzicii.

Măiestria cu care atinge clapele pianului transformând sunetul în muzică și pasiunea cu care vorbește despre această artă te fac să uiți, pe moment, de marea deficiență cu care se confruntă.

Căci Iulian a reușit toate aceste lucruri fără a putea citi bucuria în ochii celor care au norocul să îl întâlnească și să-l asculte. Și asta deoarece este orb.

În mod surprinzător, sau poate nu, tocmai datorită acestui handicap s-a apropiat de muzică.

Pe când era doar un copil, părinții l-au dus la New York, în speranța că se va putea găsi un tratament care să-i redea vederea. Nu a fost să fie. Dar o rudă trăitoare pe meleaguri ameriane i-a dăruit un pian de jucărie.

Cel mic l-a îndrăgit atât de tare, încât , odată întorși în Constanța, familia a găsit un profesor dispus să-l introducă în tainele muzicii.

“Așa, ca hobby. Ca să am și eu ceva de făcut”, își amintește Iulian.

În 2004 părinții au decis să vină în Spania. Aici băiatul a urmat cursurile unei școli de muzică. Artistul își amintește cu emoție momentul în care cei de acolo i-au spus, după o vreme, că “școala aceea era prea mică pentru el”. Deși încă nu era pe deplin convins că avea să devină muzician profesionist, Iulian s-a înscris la conservator. Abia atunci a realizat că, într-adevăr, își descoperise vocația.

În mod firesc a venit și întrebarea legată de provocarea pe care o presupune lipsa vederii pentru un pianist. Am fost sincer impresionați de eleganța și naturalețea cu care vorbește despre această temă. Dar chiar și așa, mărturisirea a început-o cu un oftat.

“Pentru un nevăzător a deveni muzician și, în special pianist, este foarte greu. Lumea, de obicei nu prea are încredere în ce poți tu să faci. Noi trebuie să demonstrăm. Poate chiar de trei ori mai mult decât ceilalți oameni.” Iulian Ionuț Abagiu.

Iulian a trebuit să demonstreze că poate aborda orice repertoriu, că se poate integra cu ceilalți muzicieni, că se descurcă să vină singur la sala de concerte. Cu aceeași neîncredere s-a confrutat și ca profesor. E mai simplu să îl iei pe următorul de pe listă, decât să te străduiești să-l integrezi în muncă pe cel cu nevoi speciale, a concluzionat incontestabil, artistul.

Tocmai de aceea Diploma de Excelență acordată de curând de statul român prin intermediul ambasadei de la Madrid a venit ca o recunoaștere. A talentului, a studiului, a efortului, a performanței. Dar și a faptului că și persoanele cu disabilități pot să exceleze, la fel ca oricare om.

“Diploma de excelență acordată de statul român prin intermediul Ambasadei de la Madrid înseamnă foarte mult. Tin sa-i multumesc domnului ambasador George Bologan. În primul rând, înseamnă recunoștință pentru tot efortul parcurs în toți anii acești ani de studiu și de învățat de muncă prin studiu și prin concertele mele și, în al doilea rând, ca și alții, să afle cumva că se poate ajunge departe și cu o anumită discapacitate, cum este lipsa de vedere”. Iulian Ionuț Abagiu.

Dincolo de meritul de a fi depășit dificultățile legate de lipsa vederii, pe Iulian îl recomandă talentul și pasiunea pentru muzică. Este român de-al nostru și suntem mândri de el. Urmăriți-l pe rețelele sociale, ascultați-i muzica și dacă aveți oportunitatea, mergeți să-l vedeți și să-l ascultați în concert. (Oana Popa, corespondent Radio România Actualități în Spania).