Miruna Ionescu, despre "Poveste din Bucureștiul de Odinioară": Dorul de țară i-a adus pe români în sălile de concerte din Paris şi Berlin

“În sălile de concert din Paris şi Berlin, liniştea s-a umplut de muzică, o muzică ce dezvăluia un univers nesfârşit de armonie şi poezie. Fiecare privire în sală, fiecare zâmbet şi fiecare clipă de tăcere între acorduri ne-au arătat că puntea dintre noi şi public se construia pas cu pas, iar emoţia era reciprocă. La final, aplauze au spart tăcerea şi abia atunci am început să simţim cu adevărat timpul”. Aşa descrie Miruna Ionescu atmosfera de la concertele de muzică interbelică.

Alături de Taraful de Oraş, actriţa Miruna Ionescu, iniţiatoarea proiectului, a dus în comunităţile de români un veac de cântece fericite din Bucureştiul interbelic, urmând paşii Mariei Tănase, ai lui Grigoraş Dinicu şi George Boulanger.

Maria Tănase a fost în topul preferinţelor, urmată, bineînţeles, la egalitate de Grigoraş Dinicu. Publicul nu aveau cum să nu vibreze cu "Ciocârlia" lui Grigoraş Dinicu,şi nu avea cum să nu fredoneze împreună cu mine "Ciuleandra" sau "Mi-am pus busuioc în păr".

Luminița Voinea (realizator "Românii de pretutindeni"): Au fost două concerte cu piese din Bucureştiul interbelic, la Paris şi Berlin, în mijlocul comunităţilor de români. Miruna Ionescu era extrem de entuziasmată la începutul proiectului, sunt curioasă cum a fost, cum v-au primit românii, cum au trăit atmosfera Bucureştiului de Odinioară.

Miruna Ionescu: A fost minunat, în adevăratul sens al cuvântului, pentru că nu ne-am aşteptat să descoperim un public atât de dornic să-şi cunoască rădăcinile. Titlul a fost extrem de bine ales, "Rădăcini interbelice româneşti", pentru că i-am purtat pe toţi în universul acela sonor al perioadei interbelice, un univers care pentru unii nu era deloc cunoscut şi pentru prima dată au intrat în contact cu această lume extraordinară a muzicii interbelice. Sigur că cei mai în vârstă deja fredonau cu noi multe dintre refrenele cântecelor pe care le-am avut în repertoriu, dar iată în acest fel cum s-a creat un schimb intergeneraţional între cei tineri, veniţi din curiozitate să descopere perioada interbelică şi rădăcinile lor interbelice, şi cei mai în vârstă, care se aşteptau la o întâlnire plină de nostalgie, de boemie, de căldură şi frumuseţe.

Luminița Voinea: Eu ştiu că aţi avut câteva bijuterii muzicale autentice, de exemplu celebra melodie "Vrei să ne întâlnim sâmbătă seară", care a fost tradusă de francezi în limba lor; la ce melodii au reacţionat, au cântat cu voi aceste piese românii care le cunoşteau?

Miruna Ionescu: Sigur, Maria Tănase aş putea spune că a fost în topul preferinţelor, urmată, bineînţeles, la egalitate de Grigoraş Dinicu. Nu aveau cum să nu vibreze cu "Ciocârlia" lui Grigoraş Dinicu, şi nu aveau cum să nu fredoneze împreună cu mine "Ciuleandra" sau "Mi-am pus busuioc în păr". Erau cântecele pe care ei le-au recunoscut, cântecele de acasă, care până la urmă cred eu că se află în ADN-ul poporului român. Şi aceste cântece au deschis, să spunem, porţile între noi şi ei şi am devenit un tot. Farmecul acestei muzici tocmai în puterea ei, de a ne aduce împreună stă, uneşte, îţi aminteşte cine eşti, îţi poveşteşte despre istoria şi povestea bunicilor tăi, străbunicilor tăi, istoria unui popor care a fost scăldat în cântec.

Audio: Interviul difuzat în emsiunea Românii de pretutindeni, de la Radio România Actualități.

Luminița Voinea: Sigur că te emoţionezi foarte tare când auzi aceste piese şi dacă te afli în România, pentru că îţi aminteşti de Bucureştiul boem, de altă dată, de Capşa, de Calea Victoriei, dar presupun că atunci când eşti plecat în străinătate, la Paris, la Berlin, emoţia este alta, pentru că dorul probabil este mult mai puternic.

Miruna Ionescu: Asta am şi simţit. Dorul cred că a fost elementul esenţial care i-a adus pe români în sălile de concerte, atât la Paris cât şi la Berlin, în Ambasada României de la Berlin, unde au fost prezenţi atât nemţi, cât şi români. Exact cum s-a întâmplat şi în Franţa. Am avut francezi şi români laoaltă, toţi vibrând în acelaşi fel. A fost extraordinar la Berlin când, la finalul concertului, m-a oprit un berlinez şi mi-a spus foarte sincer 'am acasă discurile Mariei Tănase şi le ascult'. Am simţit şi noi cum o lume întreagă vibra cu această muzică, şi nu doar la Maria Tănase şi Grigoraş Dinicu s-a întâmplat asta. Şi la muzica lui Ion Vasilescu şi la muzica lui Nicolae Kirculescu şi-au amintit refrenul primei poezii, "Coşarul", "Violete pentru fete", iar cei de la Berlin în momentul în care au auzit pe strune de vioară muzica lui Boulanger, interpretată extraordinar de Valentin Albeşteanu, s-au portat sau s-au teleportat în acele grădini de vară pe care ei le descriau în perioada respectivă marcate de prezenţa muzicii lui George Boulanger.

Luminița Voinea: Această putere vindecătoare a muzicii pătrunde oriunde şi dărâmă barierele graniţelor, aş putea spune, pentru că ai unit Bucureştiul, Parisul şi Berlinul într-o axă a emoţiilor...

Miruna Ionescu: Ne-am dorit să facem asta pentru că acelaşi lucru au făcut în perioada interbelică compozitorii noştri. Vasilescu pleca în '23 la Paris să studieze muzica, Kirculescu, de asemenea, a trăit în boemia Parisului. În '23 pleca şi George Boulanger la Berlin. Deci, iată acest schimb extraordinar de muzici a avut loc în perioada interbelică. Un fel de univers sonor, l-aş numi eu, nu doar al Bucureştiului, al Europei, şi noi am făcut parte din acest univers, ba chiar l-am influenţat, dacă ne amintim de Richard Stein şi celebrul "Sanie cu zurgălăi", pe care l-a interpretat Ramona Horvat în concertul de la Paris.

Luminița Voinea: Miruna Ionescu şi Taraful de Oraş au fost în acest turneu în Paris şi Berlin. Spune-ne, te rog, Miruna, pentru ascultătorii noştri de la această oră, dacă vor să vă vadă şi aici, la noi, în România, pe pământul natal, unde vă pot întâlni?

Miruna Ionescu: Îi aşteptăm la concertele noastre pe care le organizăm în general în ţară şi în Bucureşti. În luna noiembrie îi aşteptăm la Ateneul Român, într-un proiect susţinut de Uniunea Barourilor din Bucureşti, un eveniment dedicat memoriei lui Nicolae Kirculescu. Pe cei de la Botoşani îi aşteptăm în data de 28 noiembrie la concertul nostru împreună cu Orchestra Simfonică din Botoşani şi pe urmă ne auzim din ianuarie, când pregătim noi surprize pentru cei care doresc să se întâlnească cu muzica interbelică.

Proiectul cultural "Poveste din Bucureştiul de Odinioară - Rădăcini interbelice româneşti" este finanţat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.