Anca Stuparu (SUA): Cel mai bine redau o emoție în limba maternă

Anca Stuparu este medic și scritor român și locuiește în Statele Unite din 1998.

Este absolventă a Universității de Vest din Timișoara, Secția Fanceză-Germană și de aici pasiunea pentru cuvântul scris.

Acum, este clinician specialist în medicină de urgență și sănătatea femeilor în Statele Unite, acolo unde și-a făcut și studiile în medicină.

Anul trecut, și-a lansat în România volumul “Tăișul Cuvintelor”, poezie haiku, foarte cunoscută în Japonia, dar și în afara ei.

Anca Stuparu a fost premiată cu Trofeul Excelenței de publicația “Occidentul Românesc” din Spania pentru activitatea în medicina de urgență.

Anca Stuparu a fost invitata emisiunii “Românii de pretutindeni”, de la Radio România Actualități.

Luminița Voinea (realizator “Românii de pretutindeni”): Anca Stuparu ești într-un turneu prin România, dar între Statele Unite și România s-a strecurat anul trecut și Spania. Și nu oricum, ci cu o distincție valoroasă - Trofeul Excelenței Românești, Alexandru Ciorănescu, acordat de publicația Occidentul Românesc din Spania, condusă de o altă româncă de excelență, Kasandra Kalman Năsăudean. Între mândrie națională, identitate românească și recunoașterea realizărilor tale în medicină, care a fost sentimentul cel mai puternic pe care l-ai trăit la primirea acestui Trofeu al Excelenței?

Anca Stuparu: A fost o surpriză, în primul rând, întâlnirea cu Kasandra Kalman Năsăudean, un om care face lucruri extraordinare, nu doar pentru românii din diaspora, dar și pentru românii de acasă. A fost pentru mine o recunoaștere a profesiei, a impactului pe care românii îl au dincolo de hotare, în cazul meu, și o bucurie, de ce nu și o mândrie națională, pentru că, la urma urmei, Trofeul a fost recunoașterea românilor din afara comunității, în cazul meu. Și ceea ce m-a surprins foarte mult a fost surpriza și bucuria cu care colegii mei, nu doar medici, dar și managementul clinicii new-yorkeze la care lucrez, EMU Health, fondată de un australian în New York, au primit acest trofeu, l-au apreciat și au văzut o valoare puternică în primirea lui. De altfel, trofeul e în biroul meu din New York.

Luminița Voinea: Ești clinician specialist în medicină de urgență și sănătatea femeilor, scritor, locuiești în Statele Unite din anul 1998. Anul trecut ai lansat la București volumul de poezie “Tăișul cuvintelor”, poezie haiku în română și engleză. Am fost acolo la lansare și ai mărturisit în acele momente că te exprimi cel mai bine în limba română. Nu am să uit această mărturisire a ta pentru că m-a impresionat foarte mult. Cum reușești, după atâta timp, să-ți păstrezi această măiestrie în a folosi cuvântul scris, graiul românesc, limba în care te-ai născut?

Anca Stuparu: Într-adevăr, cel mai bine mă exprim în limba română, deși de 27 de ani vorbesc engleză cotidian în New York. Impactul volumului a fost neașteptat, în primul rând, s-a făcut o lansare la New York la Institutul Cultural Român la inițiativa directorului de acolo, Doru Branea. Am avut o altă lansare la o galerie de artă în Brooklyn. Și a fost un interes, e un volum în colaborare cu artista new-yorkeză Marie-Christine Katz. Da, într-adevăr, cel mai bine redau o stare de spirit, o emoție în limba maternă.

Luminița Voinea: Poate și pentru că primele emoții le-ai trait, le-ai simțit aici, în România, în Banat, Timișoara….

Anca Stuparu: Cu siguranță. Da, de fapt am fost crescută ca majoritatea din generația noastră de bunici care vorbeau o română dialectală. Și până la șapte ani mărăturisesc că am vorbit dialect bănațean.

Luminița Voinea: Faci parte, Anca Stuparu, din elita medicală românească din Statele Unite. Medicii români prezenți în spitalele din New York sunt foarte apreciați și respectați. Am văzut articole scrise de prestigioase publicații din Statele Unite despre medici români. Cum ai reușit să te impui într-o lume atât de diversă, cu multe minorități, cosmopolită, dar și în lumea medicală de elită?

Anca Stuparu: Revin tot la România și la baza pe care am avut-o plecând de aici la 23 de ani cu o viziune asupra eticii, a muncii, a devotamentului față de ceea ce faci. E important nu doar să dai ce-i mai bun din tine, dar să pui suflet în ceea ce faci. Și în momentul în care pui suflet și e pasiune, e imposibil să nu transpară și să poată transcede granite.

Luminița Voinea: Cum regăsești Bucureștiul și România? Știu că vii cam o dată pe an în România, dar cum se vede prin ochii unei românce care locuiește de atât de mulți ani în Statele Unite?

Anca Stuparu: România e fascinantă, e fabuloasă. Bucureștiul e un oraș vibrant, un oraș plin de viață. E un oraș în care tot timpul ai ceva de făcut, în care tot timpul se întâmplă ceva, fără să exagerez, poate la același nivel detașat cu marile capitale ale lumii.

Luminița Voinea: Cum arată proiectele tale în perioada imediat următoare? Știu că pentru toamnă pregătești ceva special.

Anca Stuparu: Da, în toamnă am avut privilegiul de a fi invitată la un festival internațional de poezie, a noua ediție, în Taiwan, la Formosa, făcut în memoria poetului Lee Kuei-shien, care s-a stins în luna ianuarie a acestui an și care a fost de patru ori nominalizat la premiu Nobel. Am colaborat în traducerea unui volum din română în engleză și în mandarină cu poetul Lee Kuei-shien, s-a întâmplat ca acest volum să fie ultimul tradus în mandarină. Discipolii lui m-au invitat să particip la acest festival de literatură în memoria și în onoarea poetului Lee Kuei-shien.

Mulțumesc, Anca Stuparu pentru acest interviu.

Între timp, Occidentul Românesc a lansat ediția a cincea a 2025-2026 a campaniei pentru Excelența Românilor din Occident, care prin profesionalism, integritate și devotament contribuie la prestigiul României pe scenă internațională.