Scriitoarea Domnica Rădulescu (SUA): Exilul este pentru mine o moarte, o renaștere, o pierdere și un câștig

"Românii de pretutindeni" vă prezintă români pentru care, la o cumpănă a vieții, exilul a fost momentul care le-a redefinit tot restul existenței fiind mai întâi o moarte, apoi o renaștere, o pierdere și, în final, un câștig.

Stabilită de aproximativ 40 de ani în Statele Unite ale Americii, Domnica Rădulescu ne spune, în premieră, cum a i-a salvat literatura anii grei ai exilului.

Momentul exilului s-a petrecut atunci când era o copilă.

A plecat mai întâi in Italia, iar apoi în Statele Unite ale Americii, unde trăiește de aproximativ 40 de ani.

A salvat-o dragostea pentru cuvântul scris, literatura și iubirea de teatru.

Domnica Rădulescu este autoarea mai multor romane apreciate de critici, dintre care "Trenul spre Trieste", care a fost publicat în 13 limbi, precum și a unor piese de teatru premiate.

Producția piesei "Exilul este casa mea", de la Teatrul New City din New York a câștigat premiul pentru cea mai bună interpretare a unei distribuții de ansamblu din partea Organizației Hispanice a Actorilor Latini.

Domnica Rădulescu este invitata emisiunii "Românii de Pretutindeni", de la Radio România Actualități.

Foto: Domnica Rădulescu (dreapta), în studioul emisiunii "Românii de pretutindeni", alături de Maria Țoghină, Cătălina Florescu și Luminița Voinea.

Luminița Voinea (realizator): Navighez zilnic pe mai multe limbi și discipline, trec de la limba mea maternă, româna, din care m-am dezrădăcinat în căutarea libertății, la limba franceză, în care predau teatru și poezie. Călătoresc de la comorile renașterii italiene, la engleza mea adoptivă, iubită, în timp ce scriu ficțiune, piese de teatru și cărți de critică literară. Domnica Rădulescu este romancier, dramaturg, regizor, critic de teatru și profesor de limbi romanice la Universitatea Washington and Lee din Virginia, Statele Unite ale Americii. Bine ai venit în studioul "Românilor de pretutindeni"!

Domnica Rădulescu: Mulțumesc mult pentru invitație, bine v-am găsit!

Luminița Voinea: Cum este această navigare, Domnica, navigare zilnică printre limbi și discipline, română, franceză, engleză, teatru, romane. În ce port te oprești atunci când te oprești?

Domnica Rădulescu: Nu știu dacă mă opresc vreodată. Este, într-adevăr, o călătorie zilnică această trecere dintr-un univers lingvistic și dintr-un univers cultural în altul. Bineînțeles, mă reîntorc des la limba nativă, limba maternă, româna, cu care vorbesc mai ales cu familia, cu mama și chiar și cu copiii mei care au crescut bilingvi, trilingvi, română și franceză. Am o predilecție de a face aceste călătorii zilnice în diverse universuri lingvistice și culturale și mă menține stimularea intelectuală, artistică. Îmi găsesc în fiecare dintre aceste porturi, cum le-ați numit, o anumită parte, o anumită fațetă a persoanei mele și a predilecțiilor mele intelectuale și artistice.Nu aș putea spune că mă opresc într-un port…

Luminița Voinea: Deci aparții lumii, Domnica Radulescu.

Domnica Rădulescu: Sunt o cetățeancă a lumii, da, exact. Franceza este limba profesională a mea de predilecție, în care predau de peste 30 de ani. Italiana este prima limbă a exilului meu, pentru că am plecat direct în Italia și este limba unde mi s-a deschis universul spre libertatea de atunci, din anii ‘80. Iar limba engleză este limba în care trăiesc zilnic, cum locuiesc în Statele Unite de 40 de ani aproape, căci am plecat foarte tânără din România. Deci, fiecare dintre aceste limbi și universuri are un loc și se schimbă, dialoghează între ele, împreună fac parte din totalitatea persoanei mele.

Audio Interviu Domnica Rădulescu

Luminița Voinea: Știu că ești o autoare foarte premiată. Ai primit premiul din partea Consiliului de Stat pentru Învățământ Superior din Virginia, pentru două piese, "Orașul cu oameni foarte drăguți" și "Exilul este casa mea", ești finalistă pentru premiul de dramă Jane Chamber, iar producția piesei “Exilul este casa mea” de la Teatrul New York City, a câștigat premiul pentru cea mai bună interpretare a unei distribuții de ansamblu. Ești acum ceea ce ai visat să devii atunci când ai plecat din țara natală?

Domnica Rădulescu: Da, sigur, o parte aș putea să spun că mi-am realizat multe dintre visele cu care am plecat din România, dar este întotdeauna loc pentru mai mult. Am plecat cu ambiții foarte mari și să zicem, unele dintre ele le-am realizat, altele încă sunt pe cale de realizare.

Luminița Voinea: Dar ai ajuns să ai această recunoaștere extraordinară, internațională.

Domnica Rădulescu: Aș zice da, o anumită recunoaștere.

Luminița Voinea: Asta înseamnă multă muncă în spate, multe vise pe care ți le-ai urmat, perseverență și ce altceva?

Domnica Rădulescu: Dragoste și pasiune enormă pentru profesia mea, într-adevăr, perseverență, o muncă necontenită și câteodată epuizantă, mai ales a primilor ani, a primei perioade în care luam doctoratul la Universitatea din Chicago și negocierea dintre viața profesională, viața personală, crearea unei familii.

Premiul pe care l-a câștigat cartea "Trenul de Trieste", “Library of Virginia”, a fost în competiție cu John Grisham. Și eu am câștigat premiul de ficțiune, e un subiect de mândrie.

Luminița Voinea: Am citit despre o carte care a fost tradusă în foarte multe limbi, în 13 limbi. A câștigat chiar și un premiu de ficțiune al Bibliotecii din Virginia în 2009 - "Trenul spre Trieste". Este lucrarea de debut, bazată pe elemente din viața ta și drama plecării din România. Apoi piesa “Exilul este casa mea”, premiată și ea la New York. Care sunt trăirile tale, Domnica Rădulescu, privind exilul?

Domnica Rădulescu: Da, Exilul este, într-adevăr, o casă foarte complexă și complicată, cu multe, multe camere și încăperi, unele secrete, unele mai puțin. Primul roman pe care l-ați menționat, "Trenul de Trieste", într-adevăr, este primul meu roman publicat în Statele Unite. Și dacă aș putea să mă laud puțin, premiul pe care l-a câștigat “Library of Virginia” a fost în competiție cu John Grisham. Și eu am câștigat premiul de ficțiune, e un subiect de mândrie. Da, într-adevăr, a fost cum aș spune acest prim roman, un fel de “breakthrough” al meu prin lumea editorială a romanului american. Deși este o operă de ficțiune, un roman, într-adevăr, este născut din parcursul vieții mele, arcul existențial al vieții mele, dar, cum spuneam, este o operă de ficțiune. Exilul este pentru mine o experiență și o realitate foarte complexă. Aș spune, într-un fel, o moarte, o renaștere, o pierdere, un câștig, toate sunt cuprinse. În tot cazul, este momentul în care am devenit exilată, plecând din România. Consider întotdeauna momentul meu care mi-a definit restul vieții și al existenței, un moment de transformare totală, de un moment de traumă, dar și de câștig, de durerea a plecării și a despărțirii în locurilor natale, dar și începutul unei epoci noi, a unei aruncări într-un necunoscut. Și este o realitate care se face cunoscută în majoritatea activităților mele artistice, culturale, intelectuale, în toate cărțile mele aproape chiar de cercetare și, de asemenea, a cărților de ficțiune sau în ultima mea carte de memorii, "Dream in a suitcase" ("Vis într-o valiză"). Deci, este o realitate care mă definește în mod fundamental, aș spune.

Luminița Voinea: Am o curiozitate. Care este echilibrul dintre suferință și împlinire în viața ta de exilant?

Domnica Rădulescu: Este un “back and forth”. Tot timpul se împletesc cele două. Nu cred că există cuvânt mai bun decât cuvântul nostru faimos românesc, cel al dorului, care ne marchează pe toți românii, mai ales românii care au plecat cu un vis de a ne realiza ca și scriitori, ca și artiști.

Luminița Voinea: Un cuvânt care nu are traducere...

Domnica Rădulescu: Nu are traducere, da, într-adevăr, și care exprimă atât de bine pentru noi acest sentiment al unei nostalgii eterne care ne marchează, dar de asemenea, al unei stări de început continuu, de aventură, de renaștere, de transformare.

Luminița Voinea: Am văzut un videoclip pe pagina ta, domnica.radulescu.com, care mi-a plăcut foarte mult, cu o valiză plină de vise de emigrant, din care tu scoți o carte, o poveste despre cum literatura salvează sau schimbă vieți. Ce se mai află în valiza ta de emigrant în momentul de față?

Domnica Rădulescu: Valiza asta este puțin ca și sacul lui Mary Poppins. O valiză, un sac fără fund, cum aș spune, fără sfârșit, din care se pot scoate la nesfârșit alte ambiții, alte idei, alte viziuni pentru viitor, alte proiecte de carte, alte proiecte de piese. Nu cred că mă voi opri vreodată din a crea noi proiecte artistice, literare. Voi vorbi și la conferința de la București exact despre acest lucru, despre această forță a literaturii, a artei, a cuvântului scris, de a ne scoate din tristețe, din disperare și de a ne ajuta să continuăm drumul în viață, de a găsi sens, de a găsi semnificații și, eventual, chiar și bucurie și fericire.

Luminița Voinea: Pentru că ai vorbit atât de frumos despre literatură și despre ce înseamnă pentru tine cuvântul scris, ce pregătești pentru vara, pentru toamna anului acesta?

Domnica Rădulescu: Sunt foarte mulțumită și mândră de faptul că primul meu roman scris direct în limba franceză, tocmai mi-a ieșit în Franța și în Canada, se numește “Tu viens du pays des vampires” și este un roman scris într-un stil destul de neobișnuit la persoana a doua. Este povestea unei femei care suferă la Paris o traumă foarte violentă. Povestea acestui personaj se transmite din perspectiva unei amnezii disociative pe care eroina o suferă. Am experimentat un stil mai special, mai deosebit. Am romanul al cincelea, “My Father's Orchards” (“Liveziile tatălui meu”), un roman istoric și saga de familie cu elemente fantastice, care va apărea în Statele Unite în 7 octombrie, și este un roman la care am lucrat mulți, mulți ani de zile cu multe cercetări, multe scrieri, rescrieri.

Luminița Voinea: Aș vrea să ne spui în final, Domnica, tu cum regăsești România după atâta timp și ce te mai leagă de rădăcinile tale românești?

Domnica Rădulescu: Vin în România de mult timp și simt nevoia întotdeauna să mă reîntorc. Mă leagă sângele, carnea, spiritul meu. Nu uit niciodată de unde am plecat și port cu mine întotdeauna o parte din România. Limba, aspecte ale culturii și elemente inefabile din formarea mea ca și copil adolescent care a crescut în România pe care nu le pot uita, care fac o parte intrinsecă din persoana și spiritul meu. Și îmi face plăcere să mă reîntorc, mai ales să mă reconectez cu aspectele culturale și artistice și mă bucur mult întotdeauna când văd că piața culturală românească este în continuă efervescență și e foarte dinamică, mai ales lumea teatrului care mă fascinează atât de mult și din care fac parte.

Scriitoarea Domnica Rădulescu s-a aflat în România și pentru a participa la lansarea cărții "Female Playwrights and Applied Intersectionality in Romanian Theater", scrisă de o altă autoare stabilită în Statele Unite ale Americii, Cătălina Florescu.