Zorann Petrovici, reper al cercetării și diplomației culturale din diaspora: Mi-ar face plăcere să predau într-o universitate din România

Zorann Petrovici este profesor de istorie și relații internaționale la prestigioase universități din Spania, cu o activitate doctorală și postdoctorală la Sorbona și autorul unei teze premiate la nivel internațional.

Simbol al unei generații de intelectuali români de peste hotare, a devenit reper al cercetării și diplomației culturale.

Cunoscut în marile centre universitare din Spania și Franța, Zorann Petrovici a fost invitatul emisiunii "Românii de pretutindeni", unde a vorbit despre diplomație, cercetările sale din spațiul academic occidental, dar și despre locurile natale din România.

Este originar din Nădrag, județul Timiș, și a plecat din România când era copil.

Am optat să studiez diplomația și nu să o trăiesc. Teza mea de doctorat a fost publicată ulterior de către Ministerul de Afaceri Externe al Spaniei.

Luminița Voinea (realizator "Românii de pretutindeni"): Domnule Zorann Petrovici, sunteți format în două sisteme universitare diferite, Madrid și Paris. Vorbim despre universități de prestigiu: Complutense din Madrid și Sorbona, Paris. Ați studiat, ați cercetat, ați predat în două medii diferite. Câtă muncă, cât curaj și, mai ales, cât echilibru se găsesc în aceste etape din viața dumneavoastră profesională, fiind de la 12 ani plecat în Spania?

Zorann Petrovici: Da, bineînțeles, este mult efort, este multă muncă în spatele unei cariere universitare și o carieră universitară este foarte exigentă din punct de vedere al timpului. Nu avem un orar concret. Și atunci, pe lângă faptul că predăm, mai ai de scris un articol, o carte, de pregătit un congres. Și atunci, toate acestea sunt lucruri care îți iau mult timp și trebuie să fii constant pregătit, constant activ. Este o carieră care cere mult, nu numai într-o perioadă concretă, ci în timp îndelungat.

Audio: Interviul difuzat în emisiunea Românii de pretutindeni, ediția din 11 octombrie 2025

Luminița Voinea: Ați urmat Facultatea de Istorie, aveți un master și un doctorat în istorie contemporană la Universitatea Complutense din Madrid, apoi stagii doctorale și postdoctorale la Paris. Ați fost atras de diplomație în tinerețe, însă apoi cercetarea istorică a diplomației vi s-a părut o alternativă captivantă. Care sunt lucrările definitorii care vă reprezintă în această calitate?

Zorann Petrovici: De fapt, am optat finalmente să studiez diplomația și nu să o trăiesc. Spunea un prieten că îi place să călătorească, dar nu îi place să trăiască într-o călătorie continuă, care înseamnă de fapt, viața diplomatului. Și în sensul acesta m-am bazat pe practicile diplomatice, teza mea de doctorat, care a fost publicată ulterior de către Ministerul de Afaceri Externe al Spaniei, s-a centrat pe practica diplomatică în perioada cuprinsă între sfârșitului secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea în Spania, dar în comparație cu ceea ce se întâmpla în Franța. Perioada aceea a fost o perioadă profund inovatoare pentru diplomație, s-a democratizat foarte mult, s-au introdus niște sisteme de selecție a diplomaților mult mai clare, mai bine delimitate. La fel, s-au creat centre unde să se poată forma diplomații, s-a profesionalizat, s-a specializat diplomația, a intrat cu mare forță diplomația comercială. Acum, mai recent, am intrat mai mult pe partea diplomației umanitare, în special în primul război mondial.

Luminița Voinea: De altfel, ați și publicat recent volumul “La Guerra del Rey”, “Războiul Regelui”, în care analizați chiar diplomația umanitară în timpul primului război mondial. Coordonați acum și alte volume. Aș vrea să vă întreb, legat mai ales de diplomația umanitară, ce mesaj ați vrea să rămână în memoria publicului în urma acestei lucrări?

Zorann Petrovici: În această carte pe care am publicat-o anul acesta, este vorba despre ajutorul umanitar pe care Spania Regelului Alfonso al XIII-lea a dat-o popoarelor care se luptau în timpul primului război mondial, în care Spania a fost o țară neutrală și așa a ajutat multă lume să-și poată găsi soldații dispăruți. Și cred că mesajul, dintr-o perspectivă istorică, bineînțeles, dar și actuală, este un mesaj de speranță. Pentru că, chiar și în cel mai crunt episod trăit până atunci de umanitate, cum a fost primul război mondial, omul își găsește mediul de a se exprima și de a încerca să își ajute semenul.

Luminița Voinea: Trăim și acum vremuri complicate, sigur, nu atât de dramatice ca atunci, dar criza migranților care a schimbat lumea, apoi criza adusă de războiul din Ucraina, sunt două situații care ne-au pus la încercare. În ce fel a evoluat de atunci până astăzi diplomația umanitară? Cum suntem acum, suntem mai umani?

Zorann Petrovici: Nu știu dacă suntem mai umani sau nu, dar într-adevăr, ce s-a întâmplat în acest secol și în sensul acesta primul război mondial a avut un rol foarte important, a fost o codificare a dreptului internațional umanitar. Deci, s-au stabilit reguli. Unele reguli existau și până atunci, dar experiența războiului i-a făcut pe liderii mondiali să trebuiască să pună niște reguli clare în convențiile de la Geneva din 1929, dar și ulterior al celui de-al doilea război mondial, convenții de drept internațional, care, din păcate, vedem în prezent că sunt violate. Aduceați aminte de războiul dintre Rusia și Ucraina, la fel războiul dintre Israel și Palestina. Nu știu dacă suntem mai umani, dacă ne-am umanizat mai mult. Cred totuși că în unele aspecte, da, societatea europeană, în marea ei majoritate, a răspuns cu promptitudine și cu atitudine de exemplu față de unele crize umanitare, dar totuși mai este mult de făcut și mai este mult de lucrat la nivel de societate, dar și la nivel, bineînțeles, de autorități diplomatice, autorități statale.

Am colaborat în ultimii ani cu autoritățile diplomatice române aici, în Spania, cu Ambasada României și cu Institutul Cultural Român. Mi-ar face plăcere atât faptul de a putea preda într-o universitate din România, este un vis dintre cele mai importante, și la fel, să am colaborări culturale.

Luminița Voinea: Revenind la activitatea dumneavoastră, aveți un parcurs profesional remarcabil, sunteți în zona excelenței academice, doctor în istorie contemporană, profesor la prestigioase universități internaționale. Ce ambiții aveți acum, în acest moment, la ce proiecte lucrați și, mai ales, vă gândiți și la o colaborare cu România?

Zorann Petrovici: Pe lângă cursurile la facultate, pregătim acum chiar un congres international, care va avea loc în aprilie anul viitor aici, la Madrid, și în care intervin mai multe instituții academice și culturale din mai multe țări, din Spania, Marea Britanie, Germania, Franța, despre tema umanitarismului în anii primului război mondial și al anilor ‘20. Mai sunt alte proiecte academice, articole, cărți. Și în ceea ce privește România, da, mi-ar face foarte mare plăcere să ajung la o colaborare cu România și în România. Am colaborat în ultimii ani cu autoritățile diplomatice române aici, în Spania, cu Ambasada României și cu Institutul Cultural Român. Dar, într-adevăr, urmăresc de ceva timp și o astfel de colaborare în România. Până acum nu s-a ivit, dar mi-ar face enormă plăcere atât faptul de a putea preda într-o universitate din România, este un vis dintre cele mai importante și, la fel, colaborări culturale.

Luminița Voinea: Domneavoastră sunteți originar din Nădrag, județul Timiș. Ce amintiri vă leagă de țara natală, România? Sunteți plecat în Spania de la 12 ani...

Zorann Petrovici: Da, au trecut mai bine de 20 de ani. Și, într-adevăr, în România și, concret, în Nădrag, este paradisul pierdut, nu? Este copilăria mea, acolo. Sunt niște arome, niște senzații, niște sentimente care sunt legate de acel loc, pe care omul doar le experimentează când este acolo și care, în continuare, ajută, contribuie să merg mai departe pentru că au un efect de a crea în mine o bucurie și o fericire care sunt esențiale pentru a merge mai departe. Lângă Nădrag, foarte aproape, este o altă localitate, Fârdea, care este localitatea unde s-a născut tatăl meu. Acolo este, la fel, casa bătrânească, casa bunicilor, străbunicilor, casa noastră. Și de fiecare dată când mergem, atât de la Nădrag, cât la Fârdea, în județul Timiș, vara asta a fost ultima dată, este o reîntâlnire, cum spuneam, cu o parte din viață care ne umple din nou de energie și care mă ține legat de un trecut și de o parte a vieții noastre care sunt esențiale.

Audio: Românii de pretutindeni, ediția din 11 octombrie 2025

Zorann Petrovici este nominalizat de publicația Occidentul Românesc din Spania în Campania Românilor de Excelență din Occident.

Este a cincea ediție a campaniei într-un an aniversar în care publicația împlinește 15 ani de activitate neîntreruptă.