Dorina Poenaru conduce primul Centru Comunitar Românesc din Marea Britanie. "Ajutăm peste 3500 de români"
Centrul Comunitar Românesc din Harrow, Londra, ajută săptămânal peste 100 de familii cu pachete de alimente, iar în fiecare zi de joi oferă o masă caldă membrilor din comunitate.
Articol de Luminiţa Voinea, 18 August 2025, 12:13
Dorina Poenaru conduce primul centru comunitar românesc din Marea Britanie, care funcționează în Harrow, Londra.
Românca noastră ajută peste 3500 de oameni din comunitate cu traduceri, informații, rezidență și o masă caldă.
Peste 100 de familii sunt ajutate săptămânal cu pachete de alimente, iar în fiecare zi de joi, alți membri ai comunității vin la sediul Centrului Comunitar Românesc pentru o masă caldă.
Dorina Poenaru a fost invitata emisiunii "Românii de pretutindeni", de la Radio România Actualități.
Luminița Voinea: Dorina Poenaru este unul dintre acei români "de pus la rană". Dorina oferă comunității românești din Anglia empatie, unitate, solidaritate, dublate de fapte concrete: construirea de la zero a primului Centru Comunitar Românesc din Marea Britanie, inaugurat în Harrow, Londra, de asociația pe care o conduce. Totul a început în 2018 cu o farfurie de mâncare caldă, oferită celor în nevoie, un gest de bunătate, de solidaritate pentru românii noștri. Dorina Poenaru, ce motivație are în spate acest gest al tău?
Dorina Poenaru: Cred că nevoia. Am văzut români care aveau nevoie în Londra. Eu am lucrat foarte mult cu românii începând din 2023. Am fost consultat la Immigration Advisor și ajutam și ascultam fel și fel de povești. Apoi, cu două prietene ne-am întâlnit și am zis: ‘Ok, cum să facem noi să ajutăm comunitatea?’. Toate comunitățile au un centru cultural, un centru unde să se întâlnească, însă noi nu aveam. Și atunci am pornit prin a face un sondaj de opinie. Românii veneau și întrebau la magazinele românești sau restaurantele din zonă și cereau ajutor. Apoi am bătut la ușile primăriilor din zona, noi stând chiar în Edgware. Eu am mers pe Barnet pentru că făceam traduceri pe acolo, pe la locuințe.
Și am văzut o organizație care ajuta pe partea asta și colega mea, Cristina, a mers pe Harrow. Și așa ne-am unit, am văzut cu ce ne pot ei ajuta. A durat mult până ne-au deschis ușile, cred că au fost undeva la două, trei luni, am tot insistat. Însă noi nu ne-am dat bătute și cred că asta e important.
Luminița Voinea: Și a fost prima masă caldă, undeva în 2018, cred, sau mai târziu?
Dorina Poenaru: În 2019, un an de zile a durat procesul de a-i convinge, de a face acest sondaj de opinie, de a le explica nevoia românilor. Ne-am trezit dintr-o dată, la o masă, cu 12 personalități din Primăria Locală Harrow. Și când ne-am văzut la masă, noi nu ne așteptam și ei erau pregătiți să pornească proiectul cu noi. Da, ne-au pus pe un proiect, au spus că există un proiect la guvern și așa a pornit proiectul nostru pilot.
Luminița Voinea: Practic, cu finanțare de la autoritățile locale din Anglia. Câți români ați adunat la prima masă unde le-ați oferit mâncare caldă și, până la urmă și sprijin moral, cred?
Dorina Poenaru: Absolut, cred că de asta aveau românii nevoie. Noi am vrut să rupem acea barieră dintre autorități și comunitate, pentru că ne spuneau tot timpul că românii nu vin, nu ajută, nu cer ajutoare. Și am spus, ok, probabil pentru că venim din comunism, să zicem așa, și suntem sceptici să cerem ceva, de ce să ne ajute pe noi statul sau ceva de genul. Și atunci noi am vrut să creăm acest lucru și am adus autoritățile la masă cu ei. Noi le-am oferit mâncare și noi românii, cei care eram în această organizație, încercam să vorbim cu ei, încercam să le explicăm de ce sunt cu noi. Și atunci oamenii se deschideau și cereau ajutor cu adevărat.
Noi suntem acolo, noi traduceam, mergeam și traduceam pentru ei. Și ca să vă dau un exemplu, a fost o persoană, cred că de trei – patru ori la rând a venit să ne cunoască. Este foarte dificil un om să vină să se deschidă dacă nu te cunoaște. Și atunci, după patru săptămâni la rând, a venit și m-a luat pe mine: “Vreau să vorbesc cu tine, am o problemă”.
Audio: Românii de pretutindeni, ediția din 16 august 2025
Viața de emigrant nu este ușoară, am trecut prin multe. Dar mă deraja tot timpul când vedeam că se vorbește urât despre români. Și atunci, în rugăciunile mele, să spun așa, exista această dorință să ajut și să putem să fim și noi, într-o zi, o comunitate unită.
Luminița Voinea: 2019, prima masă caldă, 2025, anul în care ne aflăm, primul sediu propriu al Centrului Comunitar Românesc din Marea Britanie. Au fost acolo membri ai Ambasadei României, reprezentanți ai bisericii, primarul din Harrow, reprezentanții Consiliului Local. Practic, ați avut recunoașterea comunității pentru acest centru unic în Marea Britanie. Ce înseamnă astăzi, în momentul în care vorbim centrul comunitar, și cum ați evoluat de la prima masă caldă până la primul sediu și mai ales, cu cine lucrați?
Dorina Poenaru: Ce înseamnă centrul comunitar? Un loc ca acasă unde oferim mâncare gratis pentru oricine are nevoie. Deci noi trebuie să includem și să ajutăm pe toată lumea. Românii noștri sunt sceptici. De ce îmi dai ceva? De ce îmi dai gratis? Dar după o săptămână sau câteva sesiuni, vin să ne cunoască atunci și prind încredere și oferă, și vor să facă voluntariat și toate celelalte. Am pornit de la a ajuta cu informație, de a chema autorități în fața lor, să le dăm încredere, să îi ajutăm cu rezidență, i-am ajutat cu informații, traducere, rezidență. Și acum unde am ajuns? Cred că am ajuns și am câștigat încrederea a peste 3500 de oameni, am ajutat până acum, față în față. Ce înseamnă asta? Înseamnă nu numai că traducem și ajutăm, ci pur și simplu lucrăm și cu alte organizații pe care îi ajutăm. Da, am fost onorați să avem la centrul comunitar pe doamna ambasador, Preasfințitul Atanasie și primarul Londrei și a fost un eveniment de succes. Românii noștri au dorit să ajute. Și au venit fiecare cu tot ce a putut, gratis. Da, sunt mândră că am reușit să ajungem aici. Aceasta nu se putea fără colegii mei, Sebastian și Olimpia, și fără voluntari. Românul nu prea dorește și nu știe ce înseamnă. Dar cine trece prin probleme, mai ales acolo în străinătate, a înțeles și a venit tot timpul alături de noi. Viața de emigrant nu este ușoară, am trecut prin multe. Dar mă deraja tot timpul când vedeam că se vorbește urât despre români. Și atunci, în rugăciunile mele, să spun așa, exista această dorință să ajut și să putem să fim și noi într-o zi o comunitate unită.
Luminița Voinea: Ai reușit să faci lucrul acesta la nivel înalt și am să le spun ascultătorilor un fapt extraordinar. Ai fost invitată de Regele Charles la Garden Party și ai avut chiar o scurtă conversație cu regele despre activitatea ta. Ce ți-a spus, dacă ai putea să ne dezvălui, cum a fost acea întâlnirea cu Regele Charles?
Dorina Poenaru: Am fost onorată să fiu invitată, chiar o surpriză mare. Mă gândeam cum să mă îmbrac și atunci am ales costumul traditional, știind că Regele Charles iubește România. Și am împrumutat acel costum de la doamna Ana, moldovenesc fiind, mie îmi place foarte mult să păstrăm această tradiție și, spre surprinderea mea, am reușit să găsesc un loc chiar pe cărarea pe care trecea Regele Charles însuși și atunci a venit direct la mine și a dat mâna cu mine. Din păcate, nu ni s-a dat voie să ne facem fotografii, însă Regele mi-a spus: “Ce ne-am face noi fără voi, ca și comunitate. Sunteți minunati!”. Emoționant…
Luminița Voinea: Foarte frumos, emoție, bineînțeles. Cam câți oameni ajuți în momentul acesta și ce gen de comunități? Pentru că am înțeles că nu numai românii vin acum la voi.
Dorina Poenaru: Ajutăm cu mâncare, pachete de mâncare, săptămânal peste 100 de familii, vin și-și iau câte două pachete de mâncare, două sacoșe de mâncare gratis. Iar joi servim o ciorbă caldă românească, unde îi ajutăm față în față pe români. Celorlalți le dăm doar informații și avem tot timpul o organizație de la primărie alături de noi, care îi ajută pe ceilalți. Români câți ajutăm? Cred că 20 au fost numai joia trecută, față în față. Cine a servit mâncare? Au servit peste 70 de persoane.
De asemenea, vrem să facem o școală, o mini-școală sâmbăta…
Luminița Voinea: Pentru copiii românilor din Anglia, o școală în limba română, probabil.
Dorina Poenaru: Încercăm să începem cu puțin, nu este ușor momentan, încercăm acum din septembrie să deschidem o școală de dans și de cântat în românește. Greu să găsim români care să se implice, dar ne străduim.
Luminița Voinea: Această idee a ta a pornit din dorința de a ajuta, dar finanțarea este 100% venită de la autoritățile din Anglia. Ce așteptări ai de la autoritățile noastre, de la statul și diplomația din România?
Dorina Poenaru: Anul trecut, am fost invitată la Ziua Românilor de Pretutindeni și mi-a plăcut enorm. Și acolo s-a vorbit despre intenția de a crea câteva centre comunitare. Noi aveam asta în gând și mulțumim lui Dumnezeu că s-a și realizat între timp. Dar mi-ar plăcea, într-adevăr, să ne susțină statul cu acest lucru. Noi plătim chirie din fondurile primite de la țara respectivă, deci nu este gratis. Și dacă am fi susținuți de țara noastră, cred că ar fi și mai bine. Și ei (autoritățile din Anglia n.r.) ne-ar vedea cu alții ochi, pentru că să se implice statul este altceva decât să vină din partea lor. Ne-ar plăcea ca statul român să vină alături de noi, să vadă ce facem cu adevărat, să se implice și să vadă nevoia românilor. Cred că, și aș vrea să adaug asta, să nu mai judecăm. Românul trebuie să fie ascultat. Nevoile sunt mari și noi cred că asta facem. Îi ascultăm fără să-i judecăm.
Luminița Voinea: Dincolo de aceste planuri concrete, cu școala de limba română, cu aceste cursuri de dans, cum arată planurile tale pe termen scurt?
Dorina Poenaru: Suntem la sfârșitul proiectelor noastre, două proiecte mari. Lucrăm la niște proiecte ca să le extindem pe cinci ani de zile. Suntem convinși că vom reuși și dorim să învățăm și pe alții să facă. Prioritatea este să facem un “charity”.
Luminița Voinea: Ce presupune acest “charity”?
Dorina Poenaru: Pur și simplu să alegem doar o nișă pe care vrem să mergem. Noi facem prea multe, e adevărat, vrem să acoperim multe, dar acest charity înseamnă că atunci când spunem că facem acel lucru, numai acel lucru trebuie să facem. Planurile sunt și se vor întâmpla.