Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: Matinal (Continuare) Vineri, 03 Aprilie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

George Popescu

17 Iulie 2014
Vizualizari: 4172
Comentează add

Invitat : col.prof.dr. Ion Giurcă - Universitatea Hyperion şi prof. asociat la Universitatea Naţională de Apărare "Carol I”.

Campania Armatei Române în anul 1919 Campania Armatei Române în anul 1919 - Conține audio

george-popescu

Foto: Arhivele Naţionale ale României

"Războiul cel mare"a însemnat pentru România, ca întindere în timp, patru ani şi jumătate, din august 1916 până în martie 1920, când armata a fost demobilizată.

În ciuda organizării unui plebiscit, apoi a garanţiilor pre şi post conflict oferite de Aliaţii noştri, Transilvania nu a putut fi integrată statului român fără execitarea prerogativelor militare.

Audio: Ediţia din 14 iulie

 
În privinţa noilor frontiere ale României, aliaţii au tărăganat punerea în aplicare a rezultatului plebiscitului din 1 decembrie 1918, când Transilvania a cerut unirea cu ţara. Prin tratatul de la Belgrad (13 noiembrie 1918) noua graniţă a României cu Ungaria a fost stabilită pe cursul superior al Mureşului, iar întregul Banat ţinea de Serbia.

Proteste oficiale ulterioare momentului au readus situaţia în ordinea corectă a înţelegerilor din vara anului 1916.

Ungaria , după disoluţia Imperiului austro-ungar s-a declarat republică burgheză, însă dificultăţile de guvernare şi neacceptarea termenilor armistiţiului au creat condiţiile cedării puterii de la Karoly Mihaly la Béla Kun, ministru de externe, în realitate adevăratul lider şi preşedinte Sándor Garba.

Un  alt guvern, în care comuniştii - bolşevici după cum au fost numiţi în epocă, după modelul sovietic - aveau de gând să impună şi un nou regim politic şi social în această ţară.

Mai mult, noul guvern ungar nu s-a împăcat cu urmările păcii, declanşând o vastă operaţiune de propagandă şi acţiuni militare ofensive în sprijinul păstrării vechilor frontiere. (Generalului american Harry Hill Bandholtz, reprezentantul misiunii militare interaliate din Ungaria, un fervent apărător al cauzei Ungariei milenare i-a fost ridicată o statuie, în fața ambasadei SUA)
 
Astfel, vecinii noştri au ajuns să intre în conflict şi cu Cehoslovacia, dar şi Serbia.

FOTO GALERIE: Campania Armatei Române în anul 1919

 


În două rânduri, armata ungară formată din resturi de efective, dar şi din oameni nemulţimiţi ori proprietari, finanţaţi şi de noua putere de la Moscova au declarat război României iniţiind două ofensive. În aprilie şi iulie 1919.

Dacă pentru prima Aliaţii (Franţa, în mod deosebit) a dorit să medieze conflictul şi a întârziat instalarea administraţiei româneşti în Transilvania, pentru cea de-a doua, Aliaţii au fost convinşi că o absenţă a intervenţiei militare va face ca mare parte din continent, nu numai Ungaria , să cadă sub autoritatea bolşevismului, o situaţie total inacceptabilă pentru învingători..  

Comandamentul trupelor din Transilvania -  o structură militară nouă - a primit ordin de la Bucureşti să declanşeze contraofensiva, iar până la 4 august 1919, Ungaria a fost ocupată de armata română, inclusiv, capitala, Budapesta.

Acţiunile militare ale României împotriva Ungariei sau Republicii Sfaturilor (133 de zile de existenţă) au fost puse în practică de comun acord cu  Comandamentul Aliat de la Salonic şi Consiliul politic al Marilor Puteri de la Paris.

A fost o acţiune defensivă şi de eliminare a pericolului comunizării Europei Centrale şi de Est. ( Ofensiva ungară a fost legată prin planuri de luptă cu alte două acţiuni militare de amploare susţinute de Rusia sovietică şi ucrainieni bolşevizaţi, o încercare de pătrundere pe teritoriul nostru a avut loc prin respingerea inamicului la Tighina)
Concepţia Marelui Cartier General român era o acțiune hotărâtoare cu grosul forţelor în centru, între Someş şi Crişul Repede, pentru a respinge forţele inamice și a le întoarce apărarea.

O acţiune secundară pe valea Crișului Alb și Negru, până la linia Beiuș – Boros Sebeș, de fixare a inamicului și interzicere a lui de a-și deplasa ajutoare spre sectorul destinat spre rupere. De asemenea, acoperirea dreptei dispozitivului de atac cu minimul de forțe pe valea Tisei.

Marele cartier general român a dispus, în vedera preconizatei ofensive, ca forțele proprii din Transilvania să fie împarțite în două mari grupuri: Grupul de nord, la comanda căruia a fost numit generalul Traian Moșoiu. Acest grup cuprindea detașamentul mixt condus de generalul Olteanu, în regiunea Sighet, constituit dintr-o brigadă de roșiori, două batalioane de infanterie și o baterie de artilerie.

Grupul de sud, la conducerea căruia se afla noul comandant a comandamentului trupelor din Transilvania, generalul Gheorghe D. Mărdărescu (numit în funcție la 12 aprilie 1919), în sarcina sa cădeau obiective de ofensivă. În componența acestui grup intrau Divizia 2 Vânători și regimentul ardelenesc "Beiuș", în linia întâi; Divizia 1 Vânători, în linia doua; Divizia 18 ardelenească, în linia a treia, ca rezervă generală (această unitate fiind dislocată în zona Cluj-Alba Iulia)

La 3 august 1919, un detaşament comandat de colonelul Rusescu a intrat în Budapesta iar armata română fiind sub comanda generalului Gheorghe Mărdărescu,.Alți generali ai armatei au fost  Demetrescu, Ștefan Holban, Traian Moșoiu și Ion Antonescu.
   
Grupului de nord, condus de generalul Traian Moșoiu, i-a revinit misiunea cea mai dificilă.

Comandamentul Român opunea următoarele forţe:
•    6 divizii de infanterie (4 din vechiul regat, a 6-a, a 7-a, Divizia 1 şi 2 Vânători, precum şi Diviziile 16 şi 18 ardelene, ultimele puse la dispoziţia Comandamentului Trupelor din Transilvania la 8 şi 11 aprilie)
•    o divizie cavalerie
•    o brigadă roşiori ( corp de elită cavaleri)
•    6 baterii de munte, un divizion autotunuri (2 baterii), un tren blindat şi un grup aviaţie (3 escadrile).

Un total de 69 batalioane, 32 escadroane, 44  baterii cu 176 guri de foc, efectiv total de 61.078 oameni.

Armata română înaintează spre vest, până la 28 august, când atinge linia dintre orașele Györ și Veszprém.
  
Retragerea armatei române din Ungaria a început la 4 octombrie 1919.

La 18 noiembrie s-a încheiat evacuarea până la Tisa, iar la 30 martie 1920 toate trupele române erau retrase.

La 16 noiembrie 1919, amiralul Miklós Horthy, fost comandant al marinei imperiului Austro-Ungar, preia puterea la Budapesta.

Contribuţii editoriale : dl. Cornel Andonie, istoric, muzeograf la Muzeul Naţional Militar despre figura generalului român Traian Moşoiu, guvernator militar al Budapestei şi al teritoriilor eliberate din Transilvania.Un interviu de Mirela Băzăvan.

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit de la adresa:

http://www.romania-actualitati.ro/Podcast/istorica/4

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la : istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare şi de la adresa: www.romania-actualitati.ro


Etichete Exclusiv RadioIstoricaistoriecampanie1919plebicistarmatăRomâniaUngaria

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live