Victimele de la Fântâna Albă, comemorate în Ucraina
La Fântâna Albă, în Bucovina, pe teritoriul Ucrainei de astăzi, pe 1 aprilie 1941 trupele sovietice au executat fără milă un număr de aproximativ 3.000 de civili românii.
Articol de Luminiţa Voinea, 07 Aprilie 2019, 15:17
1 aprilie este o zi neagră pentru istoria românilor.
La Fântâna Albă, în Bucovina, pe teritoriul Ucrainei de astăzi, pe 1 aprilie 1941 era atunci Duminica Paştilor, trupele sovietice au executat fără milă un număr de aproximativ 3.000 de civili românii, locuitori din satele de pe Valea Siretului, care încercau să se retragă din Bucovina de Nord anexată de ruşi.
Voiau să se întoarcă acasă, în România, dar nu au mai ajuns, pentru că au fost seceraţi de gloanţele soldaţilor sovietici.
Ei au fost comemoraţi luni, 1 aprilie, la Fântâna Albă, după cum transmite corespondentul RRA, Mihaela Buculei.
Reporter:Fântâna Albă, 1 aprilie 2019 adună, iată, români de o parte şi de alta a graniţei, pentru a comemora acele victime ale masacrului, poate una dintre cele mai întunecate pagini din istoria românilor. Alături de mine, domnul Nicolae Şapcă, vicepreşedintele Societăţii pentru Cultura Românească "Mihai Eminescu", din regiunea Cernăuţi. Astăzi iată-ne aici, în Pădurea Varniţa, parcă aşa se numeşte locul.
Nicolae Şapcă: Da, Poiana Varniţa de lângă localitatea Fântâna Albă.
Reporter: Dumneavoastră am înţeles că veniţi de foarte mult timp aici.
Nicolae Şapcă: Da, pentru prima dată am venit când sau împlinit 50 de ani de la acest masacru, aceasta a fost în 1991, când o coloană care a avut ca intenţie să o imite pe cea din 1941, din localitatea Suceveni, am venit pe jos până aici, la acest loc. Erau în coloană cred că circa o mie de persoane, sunt convins de acest fapt. Înainte de aceasta, pe una dintre gropile unde spunea istoricul Dumitru Covalciuc că au fost aruncaţi oamenii, lumea împuşcată, a fost instalată o cruce de comemorare din partea Societăţii Culturale Arboroasa, care atunci era condusă de Dumitru Covalciuc. Erau cinci persoane, s-a făcut totul în taină. Eu, fiind cel mai tânăr dintre dânşii, ştiam cel mai puţin, însă dat fiind faptul că era fratele meu, Florea, printre aceşti patru, am participat şi eu la acea acţiune de instalare a acelei cruci. S-a instalat noaptea pe ascuns. Dimineaţa când s-a venit aici, ea era deja instalată.
Reporter: Care ar fi gândul dumneavoastră astăzi?
Nicolae Şapcă: Cel mai important este să nu uităm de acest eveniment. Atâta timp cât va veni aici tineretul, cât vor veni elevii din şcoli, după cum vedeţi sunt mulţi de la Liceul Mihai Eminescu din Carapciu, din alte şcoli, cel mai important este ca acest eveniment, această dată să nu fie dată uitării, pentru ca să nu dea Domnul să se mai repete vreodată. Dar trebuie să ţinem minte că aici am fost împuşcaţi români pentru simplul motiv că au vrut să trăiască în ţara lor.
Gheorghe Dolinschi: Sunt Gheorghe Dolinschi, secretarul general al Societăţii pentru Cultura şi Literatura română în Bucovina şi am venit azi la Fântâna Albă cu o delegaţie de a noastră, de la Rădăuţi, şi sunt colegi de la Vatra Dornei.
Realizator: Ştiu că veniţi de mai mulţi ani aici. Ce înseamnă pentru dumneavoastră acest loc?
Gheorghe Dolinschi: Acest loc este sfânt, pentru tot neamul românesc este sfânt, pentru că aici au fost nevoiţi să se suie la Domnul acei care au vrut să-şi întregească familia, care nu au vrut să trăiască în altă parte sub stăpânire, ci să fie liberi în ţara lor.
Reporter: Şi li s-a răspuns atunci cu foc, cu gloanţe.
Gheorghe Dolinschi: Li s-a răspuns cu rafale de mitralieră. Unde ai mai pomenit tu ca o coloană, să zicem, de 3.000 de oameni, între care erau femei, bătrâni, copii, chiar copii sugari în braţe duse de mamele lor, să fie mitraliaţi fără milă? Unde ai mai pomenit ca acei oameni care nu au murit, ci numai răniţi, au fost legaţi de cozile cailor şi târâţi la cele cinci gropi comune, unde au fost înmormântaţi de vii?
Reporter: Da, se spune că aici pământul s-aa mişcat încă trei zile, după ce au fost îngropaţi în acele gropi comune românii dornici de a se întoarce acasă.
Gheorghe Dolinschi: Şi s-au mai auzit şi gemete încă. Am citit recent o carte a unui profesor, nu-i reţin exact numele, care atunci, în '41, avea 16 ani şi care a asistat la acel moment dramatic pentru el, pentru tot neamul românesc pe care nu l-a uitat niciodată.
Reporter: Gândul dumneavoastră către românii de o parte şi de alta a graniţei care ar fi?
Gheorghe Dolinschi: Astăzi am venit aici ca să punem o lumânare, să ne închinăm în memoria acelora care doar pentru faptul că erau români, au trebuit să plătească cu viaţa.
Audio: Reportajul, în emisiunea Românii de pretutindeni, ediția din 6 aprilie 2019
