Unirea Bucovinei cu România. Împrejurări şi acţiuni politice

Unirea necondiţionată cu România. Acesta a fost mesajul dat de liderii bucovineni celor care contestau sau se împotriveau actului din noiembrie 1918. Este neîndoielnic că modelul de civilizaţie şi societate de origine germană, impus Bucovinei a contat la dezvoltarea provinciei, însă cei 144 de ani chiar dacă au fost zugrăviţi în cele mai alese culori trandafirii, accente de deznaţionalizare a locuitorilor băştinaşi au fost consemnate însutit în cronicile vremii.

Evidenţa nu a fost foarte vizibilă fiindcă autorităţile austriece au pus în mişcare o maşină formidabilă de înfrânt rezistenţa: birocraţia. Deagaba aveai bani dacă nu aveai de la cine cumpăra. Degeaba aveai pământ , dacă nu putea fi lucrat la timp. Risipirea sau dividerea proprietăţii funciare a fost una din loviturile date unităţii populaţiei locului.

AUDIO: emisiunea "Istorica", ediţia din 25 noiembrie 2013:

În oraşe, Cernăuţi, Storojineţ sau Siret, populaţia moajoritară era formată din alogeni. Încurajaţi să se aşeze aici atât de autorităţile austriece, cât şi de cele imperiale ruse.

Mişcarea naţională a românilor bucovineni are rădăcini mai adânci, însă condiţiile încurajatoare de după încheierea primului război mondial accelerează, intensifică acţiunile şi evenimentele care preced actul Unirii cu România.

Cu o Rusie răvăşită de proporţiile conflagraţiei mondiale, două lovituri de stat, în februarie şi octombrie- noiembrie 1917, asupra Bucovinei s-au ridicat alte pretenţii pentru a deţine această provincie bogată. Din partea ucrainienilor. Care cereau înglobarea integrală a provinciei la nou constituita Republică populară vest-ucrainiană.

A fost nevoie de multă înţelegere şi tact pentru a nu porni un alt conflict. Din partea liderilor bucovineni. E drept că ajutorul cerut la Bucureşti nu a întârziat să apară. Divizia a opta română condusă de generalul Iacob Zadik a readus liniştea şi pacea în Bucovina. Sextil Puşcariu şi Iancu Flondor s-au arătat foarte buni organizatori şi iscusiţi politicieni.

Recunoaşterea internaţională a unirii Bucovinei cu Ţara-mamă, România s-a făcut în paşi mici, conferinţa de pace de la Paris a recunoscut în fapt înţelegerea parafată la Bucureşti la 4/17 august 1916, Convenţia militară între Antanta şi România care prevedea fără dubii , la articolul 4, că viitoarea linie de demarcaţie - în cazul unei victorii a Antantei şi aliaţilor săi - include aBucovina ca parte a statului român până aproape de Noua Suliţă şi va urca acest fluviu până la hotarul galiţiei, la confluenţa Prutului cu Ceremuşul. Apoi ea va urma frontiera Galiţiei şi Bucovinei şi aceea a Galiţiei şi a Ungariei până la punctul Stogul - cota 1655 de metri.

Desigur că astăzi ne este uşor să spunem ce s-a întâmplat mai apoi, în perioada interbelică, însă statele revizioniste n-au putut trece peste acordurile de la Versailles. Drept urmare, Bucovina, nordul ei a fost încorporat URSS, în urma Pactului de neagresiune sovieto-german din 23 august 193, rapt ce includea şi ţinutul Herţa, ne-negociat între cele două state, după vara anului 1940 începând calvarul populaţiei roâneşti din această parte de ţară.

Contribuţii editoriale : dl. prof. Viorel Cosma cu o scurtă dezvoltare a muzicii dedicate actului Unirii din noiembrie - decembrie 1918. Un interviu de Mirela Băzăvan.

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare pe Internet la adresa: www.romania-actualitati.ro