Ascultă Radio România Actualitaţi Live

„Cupeţi, negustori şi comersanţi bucureşteni”

Invitată: d-na dr. Lelia Zamani, cercetător, istoric şi publicist

Credit: cotidianul.ro

Articol de George Popescu, 01 Februarie 2021, 17:53

Unul din personajele lui Caragiale striga în gura mare:” ... eu n-am prăvălie, domnule; eu nu sînt cupeț !”

Ceea ce înseamnă că negustorii de mai târziu sau cupeţii cum erau numiţi făceau totuşi parte din corpul social şi profesional al tânărului stat modern român.

Negustoria ca şi alte ocupaţii liberale cerea din partea practicantului câteva calităţi de bază: agerime, iscusinţă sau inteligenţă nativă, bună coordonare în timp şi spaţiu, vocabular, îndrăzneală, chiar curaj şi o bună dojă de asumare a riscului.

Producătorii sau meseriaşii erau în bună parte şi cei care-şi vindeau produsul îndeletnicirii, răspunzând în egală măsură de desfacere, reclamă şi întreţinerea a afacerii. Curat management, nu altceva !

Treptat, negustorii preiau din ce în ce mai multă iniţiativă şi desfac pentru toate buzunarele orice produs care putea fi vândut.

Negustoria era în multe cazuri o afacere de familie. În sensul că toţi membrii familiei participau la efortul cerut. Tatăl, patron şi meşeriaş, fiul la tejghea, fata în cadrul uşii cu reclama şi ispitele, iar mama cu întreţinerea şi serviciul casnic.

Bucureştiul ca şi celelalte oraşe importante ca număr de locuitori avea între ultimul sfert al secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea numeroase prăvălii, magazine, ospătării, cârciumi, hanuri.

Comerţul se desfăşura după locul dezvoltării afacerii: statornic, în incinte, ambulant cu vânzători-pedestraşi care parcurgeau ziua întreagă oraşul în lung şi-n lat şi comerţul ocazional, în târguri şi ocoale, cu ocazia marilor sărbători creştine.

Negustorii din locurile permanente erau cei mai avantajaţi, însă cheltuielile erau ceva mai mari decât în cazul celorlalte feluri de comerţ.

Din lunga listă a ocupaţiilor comerciale am selectat pentru dumneavoastră pe cele mai des întâlnite în documentele de arhivă: morarii, piuarii (cei care fabricau roata de piuă pentru morile de apă), opincarii, olarii, butnarii (cei care fabricau doage, vase de lemn, copăi, putini), covătarii, lăcrarii (cei ce se ocupau cu găleți, troace, ploști, scafe), șindrilari, lemnari, lingurari, sitari, cărămidari, vărari sau zugravi, florari, funari confecțioionerii de funii.

Dintre meseriile care s-au păstrat până azi, amintim pe: brutarii, plăcintarii (simigii), cofetarii, pieptănarii, postăvarii, blănarii, cojocarii.

Comerţul ambulant în Bucureşti a fost pentru multă vreme apanajul sau sub monopolul oltenilor cu cobiliţa (suport de lemn curbat, cu toarte, cârlige sau crestături la cele două capete, care se poartă pe umeri și servește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor ori a altor greutăți).

Aceştia erau foarte perspicace la vânzarea produselor, comunicativi şi plăcuţi pentru onestitatea lor care desfăceau de la portocale la peşte, cu avantajul că veneau la uşa cumpărătorului şi vindeau şi pe bază de subscripţie.

Comerţul ambulant a fost abrogat cel puţin în actele legislative ale oraşului în anul 1924, însă practicarea acestuia a continuat până către cel de-al doilea război mondial.

Dintre târgurile în care comerţul avea o reprezentare temporară cel mai cunoscut a fost cel de Moşi organizat în preajma Rusalilor în zona Obor-Ziduri-între-Vii, cu timpul acesta a devenit un adevărat parc popular de distracţii.

Etica în negustorie era reprezentată de cuvântul dat ce urma a fi respectat cu sfinţenie. O simplă strângere de mână parafa afacerea, fie între negustori şi producători, fie între negustori şi terţi. Contractul scris nu era necesar. Comenzile şi plăţile rareori nu se îndeplineau, reputaţia fiind indicatorul de încredere şi seriozitate care departaja un negustor onest de unul făţarnic şi înşelător.

Centrul vechi al Capitalei delimitat de malurile Dâmboviţei era locul în care cu banii potriviţi găseai aproape orice marfă necesară unei case şi gospodării.

Negocierea sau tocmeala era unul dintre aspectele care ilustrau relaţia dintre cel care vindea şi cumpărător. Prin această tehnică fiecare se încredinţa că nu este înşelat şi merge mai departe fără remuşcări sau regrete.

Cu timpul, când normele morale au suferit mutaţii vizibile, relaţiile dintre negustori şi clienţi au avut de suferit. Necinste, speculă, neîncredere, calitate îndoielnică a mărfurilor, evaziune fiscală şi-au făcut loc printre comercianţii oraşului. O imagine care căpăta proporţii de flagel în vremuri de criză şi război.

În general, administraţia oraşului sau a statului impunea taxe şi impozite la practicarea comerţului, elibera autorizaţii pentru negustori în măsura în care aceştia respectau condiţiile stabilite în materie fiscală şi de sănătate publică.

Pe timpul ocupaţiei (1916-1918), cât şi în următorii ani de după Primul Război Mondial, din cauza distrugerilor şi a crizelor de producţie, desfacere, a lichidităţilor, inflaţiei, înflorirea comerţului “la negru”, ilegal sau “bursa neagră” a cunoscut niveluri de vârf, mărfurile şi bogăţia trecând destul de repede dintr-o mână în alta. Negustori, samsari şi personal funcţionăresc al statului au acţionat la unison pentru maximizarea profitului din cererea enormă pentru consum a populaţiei.. A fost timpul loviturilor, al marilor afaceri dispecerizate, al averilor sau îmbogăţiţilor de război.

Puţini au plătit cu închisoarea pentru această stare de fapt şi nu întotdeauna au plătit cei responsabili.

Comerţul reprezentat de negustorii cu magazin au conservat şi instituţia băiatului de prăvălie. Un adolescent ce începea programul de lucru primul, dis de dimineaţă şi-l încheia târziu, după apusul Soarelui. Efectua muncile fizice din magazin, dependinţe, cele de curier, servitor, într-un cuvânt era bun la toate.

Dacă rezultatele sale erau pe măsura aşteptării “jupânului”, după trei ani, acesta încheia un contract salarizat cu părinţii celui în cauză şi era promovat ca tejghetar. Unii din foştii băieţi de prăvălie prin pricepere şi înrudire cu patronul au ajuns ei înşişi, deţinători de afaceri comerciale, însă cei mai mulţi au rămas la stadiul de simplu angajat al proprietarului de stabiliment comercial.

Pătrunderea elementului alogen în comerţul de la noi, cel puţin după a doua jumătate a secolului al XIX-lea a făcut ca autohtonii să fie mai puţini vizibili, concurenţa devenind deosebit de acerbă. Practicile promovate de negustorii străini n-au fost totdeauna din cele cinstite, câştigând teren specula şi înşelăciunea. Pe de altă parte confesiunea religioasă creştină impunea practicanţilor băştinaşi respectarea cu stricteţe a preceptelor, păcate ca lăcomia, zarafia şi înşelătoria fiind socotite păcate capitale. Este şi acesta un motiv pentru care comeţul practicat de nativi devenea minor numeric faţă de străini.

Contribuţii editoriale: dl. Gheorghe Florescu, fost băiat de prăvălie, comerciant şi proprietar de magazin după război despre o ocupaţie la fel de respectuoasă ca şi celelalte.

Un interviu de Mirela Băzăvan, integral, aici :

AUDIO, emisiunea “Istorica”, ediţia din 1 februarie 2021 (integral)

Regia de montaj: Nicu Tănase şi Florina Neda

Regia de emisie: Raluca Goga şi Valentin Ciobanu

Foto:

Bucureşti, anul 1900.

Model de comerţ ambulant

Bucureşti. Halele Centrale. Anii 1920-1930.

Bucureşti. Calea Griviţei. Anii 1930

Comerţ ambulant. Gogoşi, clătite.

Comerţ ambulant. Cu păsări vii

Colivii, cuşti, rogojină

Comerţ la mâna a doua

Covoare de vânzare

Vânzător de covrigi

Fero-metal.Chimice

Hala de vechituri din Dudeşti

Lăptar

La "Taica Lazăr"

Comerţ ambulant cu portocale, Obor

Piaţa de carne

Stand de fructe şi legume

Negustor de usturoi

Femeie cu cobiliţa. Anii 1930

Vânzător ambulant de pâine

Vânzător de păsări

Sturion de vânzare

"Vitrină originală"

Reclame din perioada interbelică

Următoarele instantanee provin din colecţia domnului Gheorghe Florescu, intervievat de Mirela Băzăvan, apărute în volumul autobiografic "Confesiunile unui cafegiu", Editura Humanitas, 2008 pe care ni le-a pus cu deosebită amabilitate la dispoziţie şi căruia îi mulţumim şi pe această cale:

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Ne puteţi scrie la : istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la: www.romania-actualitati.ro

"Costumul de curte medieval românesc”
Istorica 29 Ianuarie 2020, 01:02

"Costumul de curte medieval românesc”

Invitată: d-na prof. dr. Maria Camelia Ene, istoric şi critic de artă, şef al Biroului istorie medievală al Muzeului...

"Costumul de curte medieval românesc”
 „Litoralul românesc interbelic”
Istorica 13 August 2019, 00:10

„Litoralul românesc interbelic”

Invitată: d-na dr. Lavinia Dumitraşcu, muzeograf la Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie, Constanţa

„Litoralul românesc interbelic”
Mai mult feminin, mai puțin feminism sau femeia valahă, sec. al XIX-lea
Istorica 22 Mai 2018, 00:07

Mai mult feminin, mai puțin feminism sau femeia valahă, sec. al XIX-lea

Invitată : dr. Nicoleta Roman, cercetătoare la Institutul de Istorie „ Nicolae Iorga”

Mai mult feminin, mai puțin feminism sau femeia valahă, sec. al XIX-lea
  Doi fotografi de succes. Iosif Berman şi Nicolae Ionescu
Istorica 29 Decembrie 2015, 16:07

Doi fotografi de succes. Iosif Berman şi Nicolae Ionescu

Invitat: Emanuel Bădescu, istoric, Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române

Doi fotografi de succes. Iosif Berman şi Nicolae Ionescu
Ţăranul român în perioada interbelică
Istorica 06 Octombrie 2015, 18:58

Ţăranul român în perioada interbelică

Invitat: prof.dr. Ioan Agrigoroaie - Universitatea "Alexandru I.Cuza", Iaşi

Ţăranul român în perioada interbelică
Nelegiuiţi, tâlhari şi pungaşi. România 1859-1900*
Istorica 13 Octombrie 2015, 00:31

Nelegiuiţi, tâlhari şi pungaşi. România 1859-1900*

Invitat: dr. Gabriel Constantinescu, istoric

Nelegiuiţi, tâlhari şi pungaşi. România 1859-1900*
„Diplomaţie culturală şi propagandă. Cazul IRRCS”
Istorica 17 Iunie 2024, 22:21

„Diplomaţie culturală şi propagandă. Cazul IRRCS”

Invitată: d-na dr. Carmen Stratone, cercetător ştiinţific al INST

„Diplomaţie culturală şi propagandă. Cazul IRRCS”
„Pagini din istoria fotbalului românesc la Campionatul European”
Istorica 10 Iunie 2024, 21:29

„Pagini din istoria fotbalului românesc la Campionatul European”

Invitat: dl. dr. Bogdan Popa, cercetător istoric al Institutului „Nicolae Iorga” al Academiei Române

„Pagini din istoria fotbalului românesc la Campionatul European”