Ultimele decenii ale Monarhiei Habsburgice: Relații politice și diplomatice

Seria Die Habsburgermonarchie, 1848-1918 este unul dintre cele mai ambițioase proiecte istoriografice europene. Ea și-a propus să refacă o imagine amplă a monarhiei habsburgice, cea care a reprezentat o bună perioadă de timp interfața Europei considerată civilizată cu organizațiile statale periferice, din zona de articulație asiatică, precum Imperiul țarist sau cel otoman. Seria este editată de către Comisia pentru Istoria Monarhiei Habsburgice din cadrul Academiei de Științe a Austriei.

În versiunea austriacă, ea a ajuns la volumul cu numărul 12 (din 18 proiectate în acest moment), însă în cea românească ea are șase volume. Cel de față este așadar ultimul din seria românească și este consacrat aspectelor legate de relațiile politice și comerciale ale Imperiului. Mai precis, lucrarea cuprinde nouă studii selectate din volumele primare VI/1 și VI/2, editate în 1989, respectiv în 1993 de doi prestigioşi istorici austrieci, Adam Wandruszka şi Peter Urbanitsch.

Textele din vol. VI/1 au fost scrise în anii 1980 şi tratează relaţiile internaționale ale Monarhiei, cu accent pe relațiile economice, din perspectiva dificultăților cu care aceasta se confrunta într-o epocă a afirmării naţiunilor şi statelor naţionale. Volumul VI/2 tratează modul în care a fost percepută Monarhia de statele europene, nivelul lor de cunoştinţe despre Monarhie şi felul în care le-au influențat ele relația cu Viena, relațiile economice dintre monarhia dualistă şi lumea germană, statele balcanice, Italia, Franța și Rusia.

Seria în limba română a lucrărilor despre Monarhia Habsburgică apare la Centrul de Studii Transilvane din cadrul Academiei Române. Ea e coordonată şi îngrijită de Rudolf Gräf. Traducerea lucrării de față este făcută de Sandra Hirsch, Lorand Madly şi Nicolas Teşcula, iar postfața ei e semnată de Rudolf Gräf. La Polirom, volumele seriei au apărut în cadrul colecției Historia, coordonată de Mihai-Răzvan Ungureanu.

„Textele din cele șase volume ale sintezei românești aduc o contribuție esențială la cunoaşterea monarhiei dunărene şi mai ales la evidenţierea efectelor de durată ale stăpânirii austriece în provinciile româneşti sau la detalierea relaţiilor dintre Regatul României şi Imperiul Habsburgic sau (între 1867 şi 1918) cel Austro-Ungar. Viziunile reputaţilor istorici ai vremii vor putea fi de acum coroborate mai uşor cu cercetările şi concluziile specialiştilor din România, îmbunătățind astfel fresca reconstituirii trecutului comun european, în spiritul adevărului omeneşte posibil, mereu perfectibil." - Ioan Aurel Pop