Președintele Federației Naționale "Alma Mater", Anton Hadăr: La toate capitolele a încetat susținerea cercetării

Realizatori: Daniela Petrican, Alex Lancuzov

Cel mai nou clasament "Times Higher Education" pe domenii de studiu a fost publicat. România are o singură universitate în prima jumătate: Universitatea "Transilvania" din Brașov, la științele fizicii.

Celelalte apar în jumătatea inferioară, deși țara noastră înregistrează 72 de apariții. "Babeș-Bolyai" are cele mai multe - nouă, urmată de Universitatea din București și "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, cu câte șapte. Alte cinci universități au câte cinci apariții.

Nici în acest an România nu figurează în clasamentul pe studii universitare de drept.
Invitat la "Apel matinal" este profesorul universitar dr. Anton Hadăr, președintele Federației Naționale "Alma Mater". Bună dimineața!

Sărut mâna! Bună dimineața tuturor!

Care este problema principală a universităților românești în clasamentele internaționale? Lipsa banilor sau modul în care funcționează sistemul?

Sunt mai multe probleme, stimată doamnă. Gândiți-vă la faptul că anul trecut, de la jumătatea anului încolo, urmare a măsurilor care au fost luate sau care, cum spunea domnul Daniel David, trebuia a fi luate și s-au luat, învățământul românesc a adus la buget 2,4 miliarde de lei, în loc să primească acești bani, I-a adus mărind numărul de ore, normele și la învățământul superior și mai ales la învățământul preuniversitar, finanțând la limita existenței, nealocând bani pentru cercetare. Vreau să vă spun că în ultimii 2-3 ani, dacă este o competiție serioasă de cercetare în România... Or, proiectele de cercetare se câștigă prin competiție. Dacă tu nu aloci bani cercetării, ce să scrii? Că aici nu e vorba de poezie, să faci o poezie. Ești poet, faci o poezie. Ai muza, te inspiră și scrii. Dar când ai domenii inginerești, fizică, matematică, trebuie să ai o temă, o temă legată, atenție, de mediul economic, de industrie, cum știți bine, că se ia în seamă colaborarea cu mediul socioeconomic, se ia în seamă calitatea cercetării. De asemenea, trebuie să luați în seamă aspectul acesta al susținerii publicațiilor. În ultima vreme, nu a mai fost posibilă susținerea de către universități, pentru că noi nu primim bani speciali de la buget pentru a susține cercetarea la nivel universitar decât foarte-foarte puțini. Iar publicarea în reviste de top costă foarte mult - de la 2.000 la 4.000-5.000 de franci.

Și ce ar trebui să prioritizeze această situație?

Atât ministerul, cât și noi, universitățile. Nu dau vina numai pe aspectele pe care le-am reliefat, care sunt mult mai multe. Cândva era și o premiere anuală a rezultatelor cercetării. Cu 3-4 ani în urmă primeam bani pentru publicarea unor lucrări reprezentative în baze de date de înaltă valoare. Acum nu mai există nici așa ceva. La toate capitolele a încetat susținerea cercetării, a încetat susținerea premierii rezultatelor cercetării, și nu mai vorbesc de proiecte în sine, pentru că trebuie să lucrezi pe proiecte. În schimb, a crescut puțin componenta aceasta de colaborare cu industria, mai ales în domeniul ingineresc - pentru că eu sunt inginer la bază -, și acest lucru se datorează programelor de finanțare europeană, cum ar fi și unele din PNRR sau alte asemenea legături cu mediul economic.
Este necesară o abordare integrală la nivel național de către Ministerul Educației, de către guvern, pentru că nu ne cade bine să vedem că suntem pe panta coborâtoare, nu mai suntem în zona în care am fost o perioadă; acum 3-4 ani am urcat, cum știți bine. În altă ordine de idei, vreau să vă spun că sunt clasamente diferite, la care stăm mult mai bine, între altele. Aici, în cel pe care l-ați enunțat dvs., în "Times Higher Education", dacă ați analizat - și sunt convins că ați analizat, că altfel nu introduceaţi acest subiect în tematica zilei -, aici cam vreo mie și ceva de universități din cele vreo 9-10.000 ale lumii au fost investigate. Cândva, eram mai apropiaţi și noi de organizatorii, de cei care fac aceste clasamente, care să știți că nu te primesc cu mâna goală, îți fac consultanță - cred că mă înțelegeți că și acolo trebuie să investești, ca să știi unde ai lipsuri, unde trebuie să punctezi. Una peste alta, noi universitățile ar trebui, într-adevăr, să avem la nivel local, dar și la nivel național, o țintă de a ne ridica, de a fi mai bine văzute în clasamentele acestea, pentru că în mod clar, cum știți, și în aceste clasamente contează internaționalizarea. În ceea ce privește calitatea predării, vă asigur că stăm bine sau foarte bine. Scoatem absolvenți care sunt căutați atât în România, cât și în afară. Am văzut unele comentarii răutăcioase ale unor colegi, care nu predau în învățământul superior sau predau, dar cred că peste tot se face rasol. Nu-i deloc adevărat! Gândiți-vă că un asistent universitar are 3.800 de lei. 3.800 de lei salariul net, doamnă! Şi vin din dragoste pentru meserie și, din cauza faptului că uneori mai reușim și noi... greșesc, datorită faptului că noi mai reușim să-i atragem, să rămână în universități. La 4.000 de lei net cu greu îi determini, dar vin și muncesc cu sârguință, pentru că altfel n-am putea s-o scoatem la capăt. Deci la predare nu accept decât ideea că putem avea pe ici, pe colo rateuri, dar la total stăm bine. Luați medicii din România, care sunt căutați, inginerii din România, care oricând pot să facă față oricărei angajări, în orice firmă valoroasă. Gândiți-vă, spre exemplu, în momentul de față că - e drept, pe fonduri europene - Politehnica din București, și eu sunt implicat în acest proiect, a pornit o serie de patru proiecte cu Bosch, Continental, NXP, unele dintre cele mai mari firme din domeniul ingineresc, în domeniul electronicii și comunicațiilor și al calculatoarelor, deci avem potențial. Nu avem susținere financiară în zona cercetării, pentru că lucrările se scriu pe bază de comenzi, date de către mediul economic, de către țară, pe bază de contracte. Dar dacă țara nu investește mai nimic... Gândiți-vă la procentul care se acordă din PIB, care este criticat aspru de OCDE. Ar fi trebuit să avem astăzi 4,6 spre 5% din PIB, potrivit OCDE. Noi suntem undeva la 3,9 - mă refer la procentul acordat întregul învățământ românesc. Dar evident că avem şi vina noastră...

Domnule profesor, spuneați puțin mai devreme de investiții. Cât de important e ca aceste companii - ați enumerat o serie de companii etalon în zona de inginerie - să preia absolvenții facultăților tehnice, fie de construcții, fie politehnică, încă de pe băncile facultății, astfel încât unui student din anul 3 de facultate, din anul 4, dacă încearcă să continue cu masteratul și studiile postuniversitare, să îi fie cumva asigurat, pe baza notelor obținute, pe baza unui dosar, să fie pregătit, să fie integrat pe piața muncii, practic să i se deschidă un orizont, să fie o calificare și să rămână în țară? Pentru că spuneați foarte bine mai devreme despre investiții; fondurile europene sunt accesibile, avem numeroase proiecte, dar resursa umană în orice proiect este cel mai important lucru.

Frumoasă și inteligentă întrebare. Să știți că noi ne străduim să-i determinăm pe tineri să rămână în țară, atrăgându-i în felurite chipuri, dar dacă salariul de bază este unul neatractiv iar norma le crește, pentru că sunt asistenți la început de drum, ei din ce în ce mai mult vor ezita să vină către noi. Astăzi ar fi trebuit ca salariul debutantului să fie, potrivit evenimentelor de acum doi ani, aproape trei acum - din 2023, când a fost greva aceea -, să fie 5.000 de lei, adică marea sumă de 1.000 de euro pentru un asistent universitar. Noi de regulă îi integrăm pe acești asistenți universitari încă din anii de licență în colectivele de cercetare. În proiectele despre care vă vorbeam, cele pe care le are Politehnica din București - dar nu numai Politehnica din București, mai toate universitățile României -, acești studenți ai noștri sunt parte a proiectului, suntem obligați să mergem cu ei. Eu am cel puțin cinci doctoranzi care vor lucra alături de mine și de echipa de la Politehnică, din toate domeniile de vârf, din robotică, din calculatoare, din transporturi, energetică și așa mai departe, deci este obligatorie prin proiect prezența lor acolo, dar evident că nu putem să-i integrăm pe toți. Însă dacă luăm ca reper mediul ingineresc, să știți că avem nenumărate înțelegeri cu mediul industrial și, pe baza acestora - parteneriate, cum se mai numesc ele -, practica se desfășoară la ei, de regulă. Vin și ne ajută și la dotarea laboratoarelor, pentru că de la stat n-am mai luat din 2010-2011 bani pentru dotarea universităților. Deci din acest punct de vedere stăm foarte rău, pentru că trebuie să fim în pas și cu echipamentele industriale de investigație, trebuie să...

Apropo de cum stăm, vreau să vă mai întreb o singură întrebare, pentru că timpul nu ne mai permite să stăm prea mult de vorbă: în lipsa unui ministru al educației, cine dă direcția, domnule profesor?

Pff... M-ați lovit în moalele capului.

N-am vrut!

Da, ştiu... Să știți că noi, ”Alma Mater", negociem contractul colectiv de muncă al învățământului superior în aceste zile și încă nu ne-am întâlnit cu distinsul prim-ministru Bolojan. Așteptăm să vedem ce e de făcut. Dar rectorii să știți că sunt tare speriați. Am avut aseară o întâlnire, discutăm și noi mai pe la telefon, mai pe la televizor, pentru că se preconizează o tăiere cu 10% a fondurilor alocate învățământului superior. Adică, după ce am strâns cureaua anul trecut și am adus o reducere la buget consistentă, acum vine și ne spune: nota de plată mai suportă, mai merge 10%, neluând în seamă ceea ce s-a întâmplat în cursul anului anterior. Or, acest lucru iarăși ne va duce mai jos, veţi vedea, pentru că dacă noi ne vom preocupa doar de ziua de mâine ca să rezistăm, să nu dăm oamenii afară, ce să mai zicem de clasamentele acestea, pe care chiar și universitățile cele mai importante ale României, așa cum ați sesizat dumneavoastră, nu le mai iau în seamă, pentru că trebuie să ai oameni care să se ocupe de asta și să puncteze acolo unde trebuie. E drept că nu putem să concurăm în topul topurilor, pentru că nu avem susținerea necesară, tot învățământul superior românesc n-are cât are Harvardul. Noi avem aproape 5 miliarde și jumătate de lei, deci un miliard de euro, pe când, dacă luați universitățile mari ale lumii, au 4, 5, 6, 10 miliarde de euro; vorbim de miliarde de euro. Noi, toate cele 45 de universități nu facem cât face o universitate valoroasă din top 10. Dar, repet, e și vina noastră. Ne-am delăsat unii dintre noi, am văzut că povara aceasta a numărului de ore crescând ne determină să nu mai scriem, n-a mai fost nici premierea rezultatelor cercetării, nu s-a mai luat în seamă...

Poate că până la urmă, totuși, situația va reveni...

Eu sper, și sper că universitățile să înțeleagă, și colegii noștri, că activitatea noastră nu e numai aceea de dascăli, ci de formatori și în domeniul cercetării, indiferent de domeniu, și de sprijin real pentru mediul socioeconomic, așa cum bine scrie în carta fiecărei universități. Mulțumim pentru interesul acordat educației - învățământului superior, în cazul ăsta.

Poate că vom mai discuta, cu siguranță, pe marginea acestui subiect./editor Florin Lepadatu/