O carte profetică

Pe exemplarul meu din „Panorama postcomunismului în Republica Moldova”, editoarea lucrării, Liliana Corobca, și-a exprimat speranța că voi găsi în carte „ceva interesant”. Pot spune acum că am găsit - și încă de la prima încercare.

Și anume, când am trecut la lectura (fatalmente selectivă, e drept) a celor două volume masive ale „Panoramei… ”, primul meu gând a fost să verific existența unui capitol despre Găgăuzia. L-am identificat imediat, este al șaptelea din cele patruzeci, câte are în total lucrarea. Și este unul consistent și, îmi permit să apreciez, deplin edificator.

De ce tocmai Găgăuzia? Mă aflu încă sub impresia puternică a unei vizite făcută în primăvară în această regiune. Am mers atunci prin câteva sate din UTA Găgăuzia (cum aflat din carte că este denumirea oficială: Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia) și am fost impresionat de specificul locului. În primul rând, gradul de rusificare este enorm. Ulițele din satele găgăuze prin care am trecut poartă denumiri rusești, cu persistente ecouri sovietice, iar în comuna Etulia, statuia lui Marx domină centrul localității. Am identificat o cramă atractivă din Vulcănești, dar ghidul nostru local nu ne-a lăsat să mergem singuri la ea deoarece proprietarul nu știe boabă de românește sau altă limbă, în afară de rusește, și nu ne-am fi înțeles cu niciun chip. În al doilea rând, frapant este și gradul de sărăcie întâlnit. Poate sunt învățat cu peisajul rural românesc, unde casele vechi alternează în general cu cele nou construite. Aici însă, în Găgăuzia, locuințele sătești par încremenite în timp; cine a apucat să își schimbe acoperișul de ardezie al casei pare să facă parte din grupul restrâns al celor înstăriți. Nu mai vorbesc de drumuri, care par într-adevăr vestigii din perioada sovietică, dacă nu chiar mai vechi.

Întrebat cine sunt și de unde provin găgăuzii, proprietarul cramei a dat răspunsuri evazive. Dar citind „Panorama…”, mi-am dat seama că omul avea dreptate să fie confuz. Sunt 21 de ipoteze științifice legate de originea acestei populații, scrie Sergiu Cornea, autorul capitolului despre Găgăuzia. Aș completa, mai multe chiar decât în cazul secuilor. Rector al Universității de Stat din Cahul, specializat în istoria Basarabiei, domnul Cornea arată că găgăuzii ar fi o populație turcică, provenită din fostul imperiu otoman. După anexarea teritoriului de la est de Prut, celălalt imperiu cu interese în regiunea balcanică, cel țarist, a prezentat Basarabia ca pe un tărâm al făgăduinței pentru cei ce doreau să scape de asuprirea otomană. Li s-au promis drepturi și pământ gratis, numai să treacă Dunărea. În acest fel, din Bulgaria, găgăuzii au ajuns la nord de fluviu, în mai multe valuri. A urmat însă la scurt timp o puternică acțiune de rusificare a populațiilor atrase, fapt care a continuat și în timpul regimului sovietic. Deși au limba, obiceiurile și religia lor (sunt creștin-ortodocși, ci nu musulmani), găgăuzii sunt considerabil rusificați, iar în Găgăuzia, după cum scrie autorul, „limba română nu e respectată și drepturile fundamentale ale moldovenilor sunt violate”.

Alte capitole care sar în ochi încă din titlu sunt, de pildă, „Războiul moldo-rus din primăvara anului 1992 de pe Nistru” sau „Migrația: realități și provocări”. Primul prin faptul că acum de actualitate este sintagma „războiul ruso-ucrainean”, uitând poate că primii europeni care s-au confruntat cu agresiunea militară rusă în perioada postcomunistă au fost moldovenii (ca să fiu corect, am auzit recent această observație la criticul de artă Vladimir Bulat, și el un autor al „Panoramei… ”). Al doilea titlu este unul care se aplică foarte bine și României. Ambele țări au cunoscut în ultimii treizeci de ani un puternic curent migraționist, cel moldovean având însă două direcții, una spre vest și cealaltă spre est.

Paleta de abordări din cele două volume ale „Panoramei… ” este extrem de largă. Cum am menționat deja, sunt cuprinse aspecte istorice, politice și sociale, dar nu lipsesc nici cele economice, culturale, diplomatice, sportive. Interesant și provocator, demonstrând suplețea abordării, este și capitolul despre „unirea pașilor mici”, în care, după cum scrie editoarea lucrării, autorul (Iulian Fruntașu) „polemizează cu însăși ideea de existență a statului 'Republica Moldova'”. Având în vedere situația fluidă din prezent din estul Europei, un lucru devine mai clar: indiferent pe unde o va lua istoria, această carte este profetică.

Scriitoarea Liliana Corobca are o experiență inegalabilă în editarea de „Panorame”. Ea a publicat până acum „Panorama comunismului în Republica Moldova”, „Panorama comunismului în România” și „Panorama postcomunismului în România”, toate lucrări de tip enciclopedic, tentative foarte serioase, academice, de a clarifica unde suntem și cum de am ajuns aici. După ce a trecut în revistă capitolele componente, ea scrie în introducerea la „Panorama postcomunismului în Republica Moldova” că scopul lucrării este de a furniza informații - de primă mână, aș adăuga, absolut necesare în masa de dezinformații care presează asupra spațiului public.

„Nu mi-am propus în această notă editorială să prezint în câteva cuvinte (pagini!) cele 40 de subiecte ale Panoramei postcomunismului în Republica Moldova. Dar sper că am scos în evidență complexitatea, diversitatea, talentul, seriozitatea, experiența, originalitatea, obiectivitatea sau subiectivitatea asumată a celor 30 de autori, cu care am avut onoarea şi bucuria de a colabora. Sunt sigură că cititorii sau cititoarele acestor două volume vor înțelege mai bine şi vor găsi informațiile necesare pentru a-şi aprofunda cunoștințele sau zonele de interes privind cele trei decenii de existență ale Republicii Moldova.” - Liliana Corobca.