Viata hipoacuzicilor din România: o comunitate invizibilă într-un sistem surd
Deși există o lege pentru persoanele surde și hipoacuzice care recunoaște limba semnelor române ca limba oficială, în realitate, lipsa de finanțare, de personal și nepăsarea autorităților îngreunează mult viața acestei comunități.
Articol de Luminiţa Voinea, 17 Decembrie 2025, 15:18
Radio România Actualități a marcat o premieră în țara noastră.
Luni noaptea, 8 spre 9 decembrie 2025 , a fost difuzată prima emisiune de radio accesibilă și în limba semnelor.
Ediția specială a emisiunii Serviciul de noapte realizată de Maria Toghină chiar de Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități a avut un format inovator, fiind difuzată în direct și transpusă simultan în limba semnelor, printr-o transmisie live pe pagina de Facebook a postului România Actualități.
A fost o discuție despre felul în care ne uităm la oamenii pe care, de multe ori, îi facem invizibili, despre copii și părinți care se luptă zi de zi cu un sistem obosit, despre legi care există, dar nu se văd în realitatea de la firul ierbii și despre ce înseamnă limbajul semnelor.
"Pentru noi a fost onorantă această invitație. E o premieră și nouă ne plac premierele. A fost greu din punct de vedere fizic, pentru că nu știu dacă cei care nu fac această profesie își pot imagina ce efort fizic este, pentru că noi facem mai mult decât o traducere. Facem o adaptare în timp real a tot ceea ce se vorbește", a spus Lena Dermengiu, una dintre interpretele care au asigurat transpunerea emisiunii în limbajul semnelor.
Deși există o lege pentru persoanele surde și hipoacuzice care recunoaște limba semnelor române ca limbă oficială și asigură dreptul la interpretare gratuită, promovează predarea acesteia în școli și garantează accesul la sănătate, justiție sau muncă, în realitate, lipsa de finanțare, de personal și nepăsarea autorităților îngreunează mult viața acestei comunități.
Adriana Săftoiu, inițiatoarea acestei legi și Președinte-Director General al Televiziunii Române, spune că, în primul rând, este vorba despre educație și despre schimbarea modului cum privim minoritățile vulnerabile.
“În România nu există educație și respect. În alte țări lucrurile acestea s-au rezolvat, se tratează diferit. Adică, prima dată încep chiar cu acești oameni care au nevoie și în momentul în care am făcut o clădire, deja am gândit-o și pentru nevăzător, și pentru cel cu dizabilitate motorie. La noi, după se face recepția, ne dăm seama că trebuia, că ne obligă Uniunea Europeană, că o mai hulim noi, dar o hulim degeaba”, spune Adriana Săftoiu.
Kinetobebe, cel mai mare lanț de centre de recuperare pediatrică din România, dar și alte asemenea centre construite de asociații și ONG-uri pentru persoanele cu dizabilități, sunt asaltate de copii care au nevoie de terapie pe o perioadă lungă.
Centrul oferă și ședințe gratuite dar, în general, șansa la terapie este direct legată de posibilitățile financiare ale părinților.
Fondatoarea Kinetobebe, Raluca Chișu, vorbește despre necesitatea stringentă de finanțare din partea statului pentru copiii cu dizabilități.
“Din păcate, înțelegem că bugetul statului este restrâns și aici nu se pot susține ședințele de terapie, cu toate că așa cum se întâmplă în educație, când o sumă anume de bani urmărește copilul în primii ani de grădiniță, la fel ar trebui o sumă de bani să urmărească copilul cu dizabilități în centrele de recuperare și să nu-i limiteze nici lui, nici familiei, dar nici centrului de recuperare posibilitatea de a oferi acest serviciu.”
Din punct de vedere al accesului la cultură, dreptul de a putea vedea un spectacol de teatru pentru copii sau de a vizita un muzeu sunt aproape imposibile.
Bogdan Acatrinei este actor și prezentator TV și a canalizat în ultimul timp o parte importantă din energia sa către zona socială.
“Problema este și cea a actului artistic în sine. Fiind adresat persoanelor atipice, nu ține cont niciodată de aceste persoane atipice, pentru care un sunet foarte puternic, o lumină mult prea stridentă și mult prea puternică poate cauza probleme, poate cauza crize”, a precizat Bogdan Acatrinei.
Dincolo de toate aceste probleme, fiecare dintre noi poate lucra cu el însuși pentru a înțelege o persoană cu dizabilități.
Nu este suficient doar să fim toleranți cu cei din jur, ci este nevoie să-i înțelegem, să-i ajutăm și mai ales, să-i acceptăm în jurul nostru.
Altfel, pierdem dreptul ca societate de a le oferi demnitate minorităților vulnerabile și de a fi împreună.
