Poveștile ghizilor montani care duc turiștii din România până în Alpi

Poveștile montane se trăiesc, se "gustă" și deschid apetitul pentru noi drumeții, mai ales când sunt însoțite de oameni care iubesc muntele și fac acest lucru din pasiune și din dragoste pentru natură.

Iulia Andreea Drăguș, fondatoarea „Unde Merg”, o platformă - ghid montan de drumeție, și Toma Bratu, partenerul ei, au venit la Serviciul de noapte cu povești reale din munții României, dar și din Alpi.

„Am început cu doi-trei oameni, pe care îi duceam cu mașina mea luată la mâna a doua.”

Iulia Andreea Drăguș, fondatoarea „Unde Merg”, este născută în Bărăgan, dar conexiunea cu muntele și cu drumețiile a început în primele tabere, iar Apusenii au cucerit-o de la început.

„Când am început facultatea, am avut și un loc de muncă care mi-a permis să îmi iau o mașină la mâna a doua și am început să cutreier țara. Aveam o regulă: în fiecare an mergeam în Apuseni, plecam câte zece zile și am început să batem munții Apuseni, eu, sora mea și alți prieteni care se nimereau să meargă cu noi în concediu. Primii munți mai înalți pe care i-am urcat au fost în Retezat. Primul vârf a fost de 2.500 de metri. Atunci am zis: aici e lumea mea, eu de aici nu mai cobor”, a povestit Iulia la emisiunea Serviciul de noapte, cu Maria Țoghină.

Pasiunea pentru munte s-a transformat într-un mod de viață, așa că a urmat o școală de ghizi, a participat la numeroase drumeții cu grupuri, iar în 2021 s-a născut proiectul „Unde Merg”, prin care a început să organizeze trasee montane cu grupuri de turiști. La început în România, apoi și în Alpii din Italia și Slovenia.

„La început eram doi-trei oameni, mergeam cu mașina mea. Apoi am trecut la un microbuz, cu aproximativ 20 de oameni, iar ulterior la autocare. Am început cu trasee ușoare, iar acum organizăm deja și evenimente în Alpii din Italia sau Slovenia”, spune Iulia.

De la excursii în Apuseni la vârfurile din Bucegi și Piatra Craiului

Toma Bratu a început și el cu excursii în Apuseni, în anii ’89–’90, și a participat la diferite concursuri montane, explorând treptat vârfuri din Bucegi și Piatra Craiului.

„Încet, încet, pe vremea aceea, Piatra Craiului ni se părea foarte grea. Era un munte pe care nu îl abordam foarte ușor. Abia după mulți ani de experiență l-am parcurs, după ani de mers prin Bucegi și prin Apuseni”, povestește el.

Spune că a fost și alergător montan și, de multe ori, prefera să meargă singur pe munte.

A cunoscut-o pe Iulia în grupurile de pasionați de munte, iar pasiunea lor comună s-a transformat treptat într-o prietenie strânsă care, în cele din urmă, i-a unit atât ca parteneri de munte, cât și de viață.

Frica de munte: ce le îngrijorează pe femeile care încep drumețiile

Din experiența Iuliei, traseele grele și frica de urși sunt principalele temeri ale femeilor atunci când încep să exploreze muntele.

„Cred că cea mai mare teamă este că nu vor face față traseelor mai grele.”

Multe dintre participante mărturisesc acest lucru chiar din momentul în care se înscriu la o tură. Unele recunosc sincer că nu au mai fost pe munte sau că nu știu exact la ce să se aștepte.

„Mi se pare un lucru responsabil. Prefer să vorbim deschis de la început și să vedem dacă traseul ales este potrivit pentru ele.”

O altă teamă des întâlnită este legată de animalele din pădure, în special de urși.

„Sunt persoane care vor să le spui sigur că nu se va întâmpla nimic, că nu vor întâlni urși. Dar asta nu ai cum să garantezi. În natură există întotdeauna un element de imprevizibil. Dacă cineva insistă să îi spun că sigur nu vor fi urși, atunci poate că nu este pregătită pentru acea tură. Sunt lucruri pe care pur și simplu nu le poți controla”, spune Iulia.

Cu toate acestea, odată ce își depășesc emoțiile și capătă experiență, multe dintre femeile care ajung pe munte descoperă că fricile inițiale se transformă treptat în încredere și în bucuria de a explora natura.

Radioul, soluția de siguranță pe munte când nu există semnal la telefon

Pasiunea lui Toma pentru aparatele de radio, încă din copilărie, l-a ajutat mult și în traseele montane, acolo unde întotdeauna ia cu el un aparat de radio.

„Copil fiind, prin anii ’80, mergeam la Casa Pionierilor, cum era atunci, iar cel mai simplu receptor pe care îl făceam era cu galenă”, a povestit Toma în studioul Serviciului de noapte, de la Radio România Actualități.

Galena este un receptor radio simplu, care funcționează fără baterii sau sursă de alimentare externă, extrăgând energia necesară direct din undele radio recepționate prin intermediul unei antene lungi.

„Nu consuma nimic, nu era alimentat de nicio baterie. Era cel mai simplu receptor, pe care l-am învățat la clubul copiilor. Apoi am prins drag de partea aceasta de radio. Am avut și un profesor de electronică în liceu, domnul Velcu, care m-a îndrumat spre această zonă”, spune Toma.

Foto: O parte din echipamentul de urcat pe munte, din care face parte și aparatul de radio portabil.

Toma este nedespărțit de aparatul de radio atunci când urcă pe munte, dar și în viața de zi cu zi, radioul făcând parte din trusa lui de urgență.

„Este important ca atunci când plecăm pe munte sau în zone izolate să avem un aparat de radio, ca alternativă la internetul omniprezent acum. Eu, chiar și când plec la birou, în rucsacul cu care merg zilnic am o lanternă frontală — mi s-a întâmplat să rămân în lift fără lumină — am un aparat de radio și o stație de emisie-recepție. Pot face diferența între viață și moarte. La fel este și pe munte”, atrage atenția Toma Bratu.

Siguranța pe munte începe cu echipamentul potrivit

Mulți oameni admiră curajul celor care urcă pe munte, însă experiența montană arată că, de cele mai multe ori, nu este vorba despre curaj, ci despre pregătire și echipament adecvat.

Iulia și Toma spun că este esențial ca drumețiile să nu fie făcute singur, mai ales de către cei fără experiență.

„Pentru o tură pe munte, echipamentul de bază este relativ simplu, dar indispensabil: bocanci potriviți, rucsac, apă, o foiță de ploaie și de vânt, precum și haine în mai multe straturi, adaptate sezonului. De asemenea, este recomandat ca fiecare participant să aibă o lanternă frontală și, atunci când este posibil, o stație de emisie-recepție setată pe canale publice, care pot fi folosite fără autorizație în situații de urgență sau pentru comunicarea în grup.”

Organizatorii de ture pun un accent deosebit pe încălțăminte.

Bocancii pot face diferența între un traseu parcurs în siguranță și unul care se transformă într-o experiență neplăcută. Talpa specială oferă aderență pe teren accidentat, lucru pe care încălțămintea de oraș nu îl poate asigura.

Un alt sfat important este ca bocancii să nu fie purtați pentru prima dată direct într-o tură lungă.

„O greșeală pe care o fac mulți este că își cumpără bocancii și pleacă imediat cu ei pe munte. În realitate, încălțămintea trebuie purtată mai întâi prin casă sau la plimbări scurte, pentru a se adapta piciorului. Altfel, există riscul apariției bășicilor sau al altor probleme care pot transforma o drumeție frumoasă într-una dificilă”, spune Iulia.

Pe munte, siguranța începe întotdeauna cu pregătirea corectă, iar pregătirea fizică dinainte este, de asemenea, importantă.

Traseele organizate de cei doi sunt diverse și se adresează atât copiilor, care pot fi însoțiți de părinți, cât și adulților.

Sfatul lor pentru cei care vor să urce pe munte este simplu: să meargă în grup și, în niciun caz, singuri, ci însoțiți de oameni cu experiență.