Medicul Ioan Lascăr, povestea din spatele succesului:  “Am fost înfiat de o rudă, ca să pot fi acceptat la liceu”

Există medici care fac din profesie un domeniu al excelenței.

Prof. dr. emerit Ioan Lascăr este fondatorul și conducătorul Clinicii de Chirurgie Plastică, Estetică și Microchirurgie Reconstructivă, din cadrul Spitalului Clinic de Urgență Floreasca București.

Renumitul chirurg plastician Ioan Lascăr își dedică viața pacienților cu aceeași seriozitate ca la începutul profesiei, dar vine și cu multă empatie în relația medic-pacient.

“Pacienții care reclamă asistență de urgență impun o anumită relație medic-pacient. Funcționează în special în situații de urgență și acesta e și motivul pentru care nu toată lumea se adaptează sau acceptă un astfel de loc de muncă, însă cei care îl acceptă rămân pe viață condamnați, ca să spun așa, acestui regim de viață”, a povestit prof. dr. emerit Ioan Lascăr, invitat la emisiunea Serviciul de noapte cu Maria Țoghină.

Medicul a realizat unele dintre cele mai complicate operații de reconstrucție esofagiană, mamară sau de reconstrucție a unei mâini cu transfer tridigital.

Este un om care construiește, legându-și numele de povestea salvării și transformării Spitalului din Comănești într-una dintre cele mai bine dotate unități medicale din țară.

De-a lungul anilor, profesorul Lascăr a realizat peste 40.000 de intervenții chirurgicale, multe dintre ele reprezentând premiere naționale și internaționale.

Printre acestea, se numără prima replantare efectivă în România și reconstrucții complexe, precum reconstrucția esofagiană cu ansă intestinală transferată liber sau reconstrucția mamară cu lambouri musculotegumentare.

Profesorul Lascăr a fost, de asemenea, primul medic român care a realizat integral o operație de schimbare de sex, contribuind semnificativ la dezvoltarea acestui domeniu în România.

“Am învățat alfabetul invers, în oglindă”

La vârsta de cinci ani, Ioan Lascăr mergea la școală pentru că deja furase tainele alfabetului atunci cand mama, învățătoare, repeta cu sora lui literele și astfel, a învățat alfabetul invers, în oglindă.

“Din întâmplare, părinții m-au dat la școală la o vârstă destul de fragedă. Cred că aveam cinci ani și un pic când am fost dat la școală pentru că sora mea avea 10. Ea era școlăriță, maică-mea era învățătoare și învățau la un pupitru acasă, iar eu, plictisit, stăteam pe partea cealaltă a pupitului și am învățat literele, am învățat să scriu, dar invers, în oglindă. Părinții mei au hotărât că e mai bine să învăț alfabetul normal, să scriu normal și m-au dat la școală. Deci, am început școala destul destul de devreme ca să corectez o deficiență care a apărut datorită acestor circumstanțe familiale”.

O altă întâmplare neobișnuită i-a marcat anii de dinaintea liceului, atunci când a fost adoptat de o rudă din familie, pentru a putea urma studiile liceale.

“Din păcate, am avut o primă barieră în viață pentru că, tatăl meu fiind preot, eram pe lista exploatatorilor și fiind fiu de exploatator, nu am fost acceptat la liceu și atunci părinții, din dorința de a înfrunta această dificultate, m-au dat spre adopție și am fost înfiat în familie, de o rudă apropiată. Datorită tatălui adoptiv, care era miner, am căpătat o origine ‘sănătoasă’ și am fost acceptat la liceu. Evident că n-am putut urma primii ani în orașul natal unde eram cunoscut și s-au oferit cei de acolo să mă accepte. Am învățat primii doi ani în altă parte și apoi m-am întors în orașul meu natal, Comănești. Abia în anul cinci de facultate, în perioada în care regimul Ceaușescu a flexibilizat puțin condițiile din România, am deschis în instanță acțiune în nume propriu și am revenit la familia inițială. M-am confruntat cu o situație care ar fi greu de înțeles la ora actuală, mai ales de generațiile tinere”, și-a amintit prof. dr. emerit Ioan Lascăr.

La 16 ani intra la Facultatea de Medicina , iar la 21 de ani, devenea medic.

De atunci, si-a dedicat viața medicinei, descoperirilor științifice și educației generațiilor viitoare de medici.

A durat vreo 25 de ani până la înființarea primei unități de arși în România. În perioada asta cred că am schimbat vreo 20 de miniștri

Este un om care construiește, iar în anii '80, specializarea de chirurgie plastică de la Spitalul de Urgență Floreasca a început să prindă contur odată cu prezența lui acolo.

Astfel, a fondat și organizat Clinica de Chirurgie Plastică Estetică și Microchirurgie Reconstructivă din cadrul Spitalului Clinic de Urgență Floreasca din București.

I-a luat 25 de ani sa înființeze prima unitate de arși din Romania, tot la Floreasca.

Pentru acest lucru a fost în Statele Unite ale Americii pentru a învața de la cei mai buni și a face transferul de cunoștințe către România.

Apoi, a colaborat cu medici din Franta, pentru ca Centrul de arși din România sa lucreze la standarde internaționale și la un nivel tehnologic avansat.

“A durat foarte mult, a fost foarte greu de convins decidenții despre necesitatea înființării unei noi structuri. Pot să vă spun că a fost o adevărată odisee, care a durat vreo 25 de ani până la înființarea primei unități de arși în România. Perioada asta cred că am schimbat vreo 20 de miniștri și de fiecare dată a trebuit să o iau de la capăt ca să conving de importanța acestui proiect. Sigur, lucrurile au fost conștientizate la nivelul decidenților odată cu evenimentul Colectiv, când toată lumea a conștientizat cât de greu este să îngrijești bolnavi arși grav, cât de costisitor, cât de speciale sunt condițiile în care trebuiesc îngrijiți. Toată lumea a spus că o să facem, dar din păcate, în prezent există doar această unitate de arși care, între timp, s-a transformat în primul centru de îngrijire a arșilor grav din România, în Spitalul de Urgență Floreasca unde, ca și infrastructură, a fost necesar să supraetajez două nivele. Această unitate poate acorda asistență la standardele actuale internaționale pentru maximum 100 de bolnavi, în România, fiind anual, conform Ministerului Sănătății, între 700 și 800 de astfel de pacienți. Deci, mai e de lucru. Între timp, după câte știu, la Timișoara este aproape de finalizare un nou centru de arși, sperăm să aibă și resursa umană ca să poată să-și desfășoare activitatea. La fel la Iași și, probabil, și la Cluj”, a spus medicul Ioan Lascăr, la emisiunea Serviciul de noapte cu Maria Țoghină.

În urmatorii ani, evolutia chirurgiei plastice si reconstructive va depinde în mare măsură de progresele tehnologice și de Inteligența Artificială, cu beneficii asupra îngrijirii pacientilor.

“Nu putem să facem abstracție de Inteligența Artificială. Ba chiar trebuie să o punem pe primul loc pe lista problemelor care vor marca progresul în orice domeniu al activității umane. Sigur că și specialitatea mea este beneficiara progresului tehnologic. Deci, dacă aruncăm un ochi în urmă, doar cu câteva decenii, la începuturile microchirurgiei reconstructive, evident că și efectuarea acestor tehnici presupune joncțiunea cu tehnologii, adică presupune un microscop optic performant, care a evoluat foarte repede în câțiva ani. Presupune utilizarea unor materiale de sutură extrem de performante. Sunt fire care au grosimea comparabilă cu firul de păr și a unora chiar mult mai subțiri decât firul de păr. Cel mai important element, și nu întâmplător am lăsat la urmă, este resursa umană instruită. Deci, nu oricine are capacitatea să facă microchirurgie și mai ales, microchirurgie reconstructivă, adică palierul cel mai înalt de exigență în domeniul tratamentelor microchirurgicale”.

Rămâne esențială, însă, confruntarea inteligentei umane cu cea artificială.

“Important e cum ne vom confrunta cu Inteligența Artificială, cum vom ști să ne apărăm teritoriul. Vieții i-au trebuit vreo 3,5 miliarde de ani ca să ajungă la nivelul de performanță și de prelucrare a informației pe care o oferă creierul uman. Însă creierul uman, reprezentând vârful, este deja acum în competiție cu Inteligența Artificială. Nu știm. M-am gândit de multe ori, dacă nu cumva Creatorul poate chiar așa a gândit evoluția civilizației, evoluția inteligenței. Deci a apărut inteligența biologică care ne aparține, cu care ne lăudăm noi, deși oamenii n-au niciun merit. Dar poate acesta a fost scopul nostru, să creăm un alt tip de inteligență, care este mult mai cuprinzătoare. Noi doar ne putem imagina universul, posibil ca Inteligența Artificială să îl poată și sonda. Deci, este o etapă clar net superioare, nu ne putem pune împotrivă”.

Dincolo beneficii, empatia nu va putea fi niciodata înlocuită de Inteligența Artificială. Și nici durerea. Pentru că niciun aparat nu va putea simți durerea reclamată de un pacient, spune doctorul Ioan Lascăr.

Poate și de aceea, empatia și reposabilitatea de a avea în mâini viața unui om, fac diferența între profesia de medic și oricare alta.

Idee subliniată plastic de medicul Ioan Lascăr, printr-o glumă: “Vă spun un banc foarte scurt. Era vorba despre o întâlnire dintre un mecanic și un chirurg. Mecanicul repară un motor complex și spune: Doctore, profesiunea mea e la fel de complexă ca a ta. Uite ce complex este motorul acesta și eu l-am făcut să funcționeze. Cu ce se deosebește profesia ta de a mea? Medicul răspunde: Da, dar încearcă să repari mașina cu motorul mergând".

Video: Serviciul de noapte cu Maria Țoghină, ediția din 13/14 ianuarie 2024