Arta japoneză, primită cu mare interes la București

După succesul în registrat la Sibiu, actorii Teatrului Yamamoto Noh din Osaka s-au întâlnit în ultima zi din iunie cu publicul bucureștean, în cadrul unui spectacol în două acte, precedat de un vernisaj cu stampe japoneze.

Manifestarea a fost parte a colaborării culturale dintre România şi Japonia.

Publicul român primește cu mult interes arta orientală

Alexandru Constantin Chituţă, curatorul expoziţiei, spune că cele două evenimente reprezintă o premieră, chiar dacă există o prietenie şi o colaborare culturală extraordinară cu Japonia: “Muzeul Naţional Brukenthal, împreună cu Ambasada Japoniei şi cu George Şerban, colecţionar, au realizat peste 60 de expoziţii dedicate stampei japoneze, în cei peste şase ani de colaborare. În preambulul spectacolului am reuşit să organizăm, în incinta Ateneului Român, mica dar generoasa expoziţie care vorbeşte despre originile teatrului Kabuki şi despre actorii şi magia teatrului Noh, care face parte din patrimonial UNESCO din anul 2008. Aşadar, ceea ce se întâmplă astăzi la Ateneu este o premieră, pentru că această expoziţie adună laolaltă stampe japoneze din partea kabuki şi stampe japoneze din zona teatrului Yamamoto Noh”.

Expoziţia cuprinde, atât lucrări de Tsukioka Kogyo (1869-1927), din seria „O sută de piese Noh”, cu imagini ale actorilor din piese tradiţionale celebre, dar și unele cu actori kabuki dansând sau cântând la diverse instrumente (koto, shamisen, flaut, tobe), realizate în perioada Edo de către celebrii artişti ukiyo-e.

Artistul Kogyo a reușit să surprindă în desenele sale minimalise elementele de bază ale teatrului Noh: decorurile de o simplitate căutată, cu figuri atent detaliate, coloritul luxuriant, costumele somptuoase.

Prin contrast, Teatrul Kabuki, o altă formă de teatru tradiţional japonez, este renumit pentru stilul său extravagant, costumele spectaculoase şi machiajul elaborat.

Colecția curpinde și imagini cu „frumoase femei” (binjin ga), care cântă la diferite instrumente precum flaut, koto, shamisen sau tobe, lucrări realizate de Chikanobu, Yoshitoshi, Kunichika, Toshikata, Nobukazu şi Shuntey, reprezentative pentru Era Meiji.

Au fost expuse, de asemenea, kimonouri şi evantaie din colecţia Teatrului Yamamoto Noh.

Salon de artă orientală și la Iași

Acesta urmează să fie deschis în premieră sâmbătă 5 iulie la Palatul Braunstein din Iaşi, un salon oriental, existând şi intenţia de inaugurare a unui astfel de salon la Palatul Brukenthal din Sibiu, conform lui Alexandru Constantin Chituţă.

Salonul de la Iaşi, deschis cu ajutorul Muzeului Municipal Regina Maria din Iaşi şi al municipalitatii locale, va cuprinde stampe japoneze, obiecte de porţelan şi picturi de dimensiuni mai mari, conform specialistului, care a subliniat: "Evenimentele culturale dintre România şi Japonia se desfăşoară cu ajutorul colaborării strânse dintre Gilda Lazăr, cunoscută pentru susţinerea artei şi a culturii, şi Ambasada Japoneză. Tot Gilda păstrează şi legătura cu avocatul George Şerban, colecţionar de stampe japoneze. Fără implicarea ei nu ne-am fi putut bucura de această seară şi nici de celelalte acţiuni culturale derulate de cele două ţări”. (Alexandru Constantin Chituţă)

Publicul român primeşte cu mult interes arta orientală, pentru că stampele japoneze au fost mai puţin cunoscute în România.

Yamamoto Noh Theater, cel mai vechi teatru Noh din Osaka, a fost fondat în anul 1927 și a fost desemnat “bun cultural tangibil al Japoniei”

Pe scena Ateneului Român, actorii Teatrului Yamamoto Noh au prezentat două spectacole: Jiai - Călătoria unui suflet, o producție recentă - un eveniment rar în teatrul Noh, unde creaţia originală presupune o cunoaştere profundă a limbajului clasic japonez şi a convenţiilor teatrale. Scrisă de Akihiro Yamamoto, povestea urmăreşte reîntâlnirea simbolică dintre un tată aflat în doliu şi un băiat care îşi aminteşte o viaţă anterioară. Întâlnirea lor este marcată de emoţie, dar şi de conştientizarea faptului că această legătură este, de data aceasta, trecătoare.

Cel de-al doilea spectacol, Tsunemasa (actul 2), este o piesă clasică ce evocă frumuseţea trecutului şi fragilitatea memoriei, prin apariţia fantomei unui nobil artist. Într-o atmosferă de melancolie şi frumuseţe reţinută, spiritul rememorează clipele de armonie, poezie şi muzică ale vieţii sale. Momentul culminant este dansul său final, când, acompaniat de biwa, retrăieşte bucuria lumii de altădată - urmată de retragerea în întuneric, amintind de lupta şi suferinţa din lumea zeilor războinici.

De peste 650 de ani, teatrul Noh explorează teme universale - dor, iubire, pierdere, împăcare -, folosind un limbaj simbolic, în care gesturile, muzica şi vocile corului construiesc un spaţiu de reflecţie. Din miile de piese scrise de-a lungul secolelor, doar circa 200 mai sunt interpretate astăzi, respectând convenţiile riguroase ale stilului.

A apărut în cercuri aristocratice şi s-a dezvoltat sub patronajul shogunilor şi al samurailor.

Spectacolele sunt interpretate de actori specializaţi în roluri precise (shite - personajul principal, waki - personajul secundar, corul, muzicienii etc.), transmise din generaţie în generaţie.

Activitatea Teatrului Noh Yamamoto include spectacole şi proiecte educaţionale, iar din 2010 a extins această artă către publicul internaţional, susţinând peste 20 de spectacole şi aproape 30 de ateliere în Europa, inclusiv în România. Teatrul îmbină tradiţia cu tehnologia contemporană - folosind, de exemplu, subtitrări multilingve şi iluminat LED - pentru a deschide această formă de artă publicului larg.

Pe scena Teatrului Noh Yamamoto - o experiență unică

A fost un real privilegiu să vizitez la finalul anului trecut teatrul din Osaka. Pe scena mică, dar care transmite emoţie și căldură, gazdele noastre ne-au permis să probăm costumele lor tradiționale şi să purtăm măştile cu care pun în scenă piesele.

Momentul a inspirat un aer de sacralitate: trebuia să facem o plecăciune în faţa măştilor înainte de a le purta în liniştea care ne învăluia şi mişcările lente şi exacte pe care am fost îndrumate să le facem.

Maestrul Akihiro Yamamoto ne-a spus atunci ce reprezintă fiecare mască şi cum se deosebeşte una de cealaltă (copilul, femeia, adolescentul, adultul...), dar și ce expresii transmit măştile (tristeţe, furie, gelozie, bucurie...), toate acestea le-am putut revedea pe scena Ateneului Român.

Actorii nu se bazează pe expresiile faciale, ci pe măştile care pot exprima emoţii variate, în funcţie de modul în care sunt purtate.

Muzica, poezia, dansul şi mişcarea unui evantai pictat sunt toate folosite pentru a transmite atât povestea, cât şi emoţia, iar costumele superbe uimesc publicul.

Reprezentaţia Teatrului Noh - cea mai veche formă de teatru cu măşti încă jucată în forma sa originală, cu o vechime de peste 650 de ani - şi expoziţia „Artele spectacolului japonez” - Xilogravuri din secolele XVII-XX din Colecţia George Şerban au fost organizate cu sprijinul Ambasadei Japoniei în România şi în parteneriat cu Muzeul Naţional Brukenthal.

La evenimentul de luni seara au fost prezenţi preşedintele Conferinţei Generale a UNESCO, ambasadoarea Simona Miculescu, ministrul Culturii, Demeter Andras, fostul ministru de resort, Raluca Turcan, precum şi ambasadorul Japoniei, Takashi Katae.