Iulian Lolea (Concordia): În 2026 nu mai există spațiu pentru creșteri de taxe. Cheia e eficientizarea statului

România a intrat în 2026 cu „spațiu de manevră mic”, bani puțini la buget, deficite mari și o creștere fragilă, iar ideea că „merge și așa” nu mai ține. Invitat la Serviciul de noapte, Iulian Lolea, economist-șef al Confederației Patronale Concordia a vorbit despre măsurile de relansare economică și riscurile amânării deciziilor.

În viziunea Concordia, presiunea pe populație și pe firme poate fi diminuată doar cu o strategie de creștere bazată pe investiții și valoare adăugată.

2026: „ne lovește realitatea” după ani de cheltuieli fără randament

Lolea descrie 2026 ca un an în care „ne lovește realitatea”, după o perioadă în care statul a cheltuit peste posibilități, alimentând un deficit mare orientat în special spre cheltuieli care nu au produs valoare adăugată. În această zonă intră, spune el, salarii excesive, creșteri de pensii peste ritmul economiei (inclusiv creșteri „inechitabile”) și investiții publice cu efect economic redus.

Economistul a dat exemple de proiecte cu „factor de multiplicare foarte mic” care au consumat bani fără să schimbe economia: piste de biciclete în sate, terenuri de fotbal „într-o comună cu 20 de tineri” și alte investiții făcute „fără cap”.

„Compromisul realist” la buget: strângem cureaua, dar fără să rupem economia

Întrebat despre cât de mult poate fi ajustat bugetul fără să fie sufocată economia, Lolea spune că zona e „destul de fină” și că mediul privat simte deja că nu mai există spațiu de strângere a curelei, lucru care se vede în datele privind creșterea economică și consumul. În opinia sa, „nu mai există spațiu de creșteri de taxe”, iar măsurile viitoare ar trebui să vizeze eficientizarea statului și relansarea economică, prin planuri construite împreună cu mediul de afaceri.

El subliniază că propunerile Concordia nu vin la pachet cu cereri de ajutoare de stat sau facilități care să consume buget. Accentul cade pe măsuri care pot funcționa fără costuri bugetare semnificative, dar care cer disciplină administrativă și decizii coerente.

Recesiunea tehnică: „nu e capătul lumii, dar e un semnal”

Definită ca două trimestre consecutive de scădere față de trimestrul anterior, recesiunea tehnică este, pentru experții în economie, un semnal timpuriu, „mugurii unei crize”, care trebuie tratat serios.

Unde se vede prima dată încetinirea? În consum: mediul de afaceri a resimțit scăderea apetitului consumatorilor și teama de viitor, iar primele sectoare afectate sunt retailul și consumul (inclusiv alimentar și electrocasnice). Lolea indică o scădere a vânzărilor cu amănuntul „pe volume” de circa 4% în unele luni de toamnă (octombrie-noiembrie), față de anul anterior.

Predictibilitatea, „cel mai important element” pentru investiții

Un alt punct-cheie: regulile schimbate des devin mai toxice decât scumpirile, pentru că blochează planificarea. „Predictibilitatea e cel mai important element”, spune Lolea, fiind condiția minimă ca o firmă să-și facă bugete, planuri multianuale și investiții.

În plus, predictibilitatea contează decisiv în atragerea investițiilor străine: niciun investitor nu-și face plan de afaceri într-o țară în care nu poate anticipa măcar pe termen mediu taxele și cadrul de sprijin.

Sfaturi pentru ascultători: ce se poate face „la nivel personal” într-un an dificil

Pe lângă analiza macro, plecând de la comparația între bugetul statului și bugetul unei familii, Iulian Lolea a prezentat și câteva idei aplicabile direct în viața de zi cu zi:

Predictibilitatea bugetului personal: pune cheltuielile reale în față și decide din timp ce amâni.

Nu finanța consumul din credit doar ca să trăiești peste venituri. Într-o analogie explicită, atunci când ai resurse limitate, soluția nu este să „iei credit ca să consumi mai mult decât îți e plapuma”. În contextul dobânzilor și al incertitudinilor, prudența pe credite de consum devine o formă de protecție.

Cheltuielile mari au nevoie de scenarii, nu de optimism. Dacă regulile se schimbă des, planurile devin fragile. Ideea de predictibilitate, prezentată ca „cel mai important element”, sugerează o regulă practică: când ai o cheltuială mare (rată, credit, investiție), să ai și două-trei scenarii negative (dobânzi mai mari, venituri mai mici, taxe schimbate) și să evaluezi dacă încă „ține”.

Urmărește semnalele din consum. Lolea spune că încetinirea economică s-a simțit rapid în retail și în consum, iar vânzările cu amănuntul „pe volume” au coborât în unele luni de toamnă (octombrie-noiembrie) cu aproximativ 4% față de anul anterior. Pentru public, asta e un indicator simplu: când consumul scade, cresc riscurile în sectoarele dependente de cererea zilnică, deci e util să ajustezi cheltuieli înainte să fii forțat de context.

Investește în competențe. România nu mai poate concura prin costuri reduse, deja apar mutări de servicii spre piețe mai ieftine (inclusiv Asia). Siguranța profesională vine tot mai mult din competențe transferabile (specializare, certificări, limbi străine).

Păstrează opțiuni deschise în perioade cu „spațiu de manevră mic”. Dacă 2026 e un an cu deficite, presiuni și frânare în consum, prudența în obligații fixe mari (rate, abonamente, cheltuieli recurente) și o rezervă financiară, chiar modestă, pot face diferența între „gestionabil” și „criză personală”.

Iulian Lolea a subliniat la Serviciul de noapte cu Maria Țoghină că orice întârziere în reforme și în stabilizarea regulilor poate costa ani de dezvoltare. Direcția propusă de Concordia este aceea că statul trebuie să-și facă ordine în cheltuieli și în administrare înainte să mai ceară bani în plus din economie.