"Foc din cerul Bucurestiului. Aprilie-august 1944"

Dacă la început au fost timide, odată cu avansul operaţiunilor pe Frontul de Răsărit, incursiunile adversarilor cu misiuni de bombardament asupra Capitalei s-au înteţit, perioada cea mai dificilă fiind aprilie – august 1944.

Anterior acesteia, sovieticii sunt primii care planifică şi execută raiduri de bombardare atât a Capitalei, cât şi a terenurilor petrolifere din Valea Prahovei.

După cum afirmă invitatul ediţiei, cel puţin două tentative ale sovieticilor au fost notabile după 22 iunie 1941.

Mai târziu când baza operaţională anglo-americană a câştigat teren în Nordul Africii şi în anul 1944 în Italia, raidurile devin dese şi capătă amploare prin distrugerile provocate.

România a avut şi avioane de producţie proprie – IAR 80 şi 81 – destul de performante la momentul lansării lor, nu prea multe însă. Cum nici piloţii militari n-au fost prea mulţi pe fiecare serie anuală, maximum 20.

S-au mai adăugat în următorii ani şi aparate germane, îndeosebi Messerschmitt Bf 109.

Curajul şi priceperea, inventivitatea i-au ajutat mult pe piloţii români despre care am mai vorbit în ediţiile anterioare ale emisiunii „Istorica”.

Apărarea anti-aeriană a fost consolidată odată cu sosirea Misiunii Militare Germane, în noiembrie 1940. Apărarea avea ca principiu de funcţionare o desfăşurare, dispunere concentrică, puterea de foc cea mai mare fiind cantonată pe Valea Prahovei, urmare şi catastrofala misiune lamericană de bombardament de la 1 mai 1943.

Bucureştiul a fost socotit de adversarii noştri ca un punct strategic important în intenţiile de subminare a efortului românesc de război alături de Germania.

Aici se găseau instituţiile statului, liderii acestora şi o numeroasă populaţie urbană ce prezenta vulnerabilităţi.

Distrugerile materiale importante şi pierderile de vieţi omeneşti acţionau împreună la mărirea presiunii psihologice, o armă des întâlnită în război, cu deosebire în cel de-al doilea război mondial.

Chiar dacă nu suportă comparaţii, exemplul pe care l-au dat Aliaţii împotriva Germaniei la 13 februarie 1945 oraşului Dresda este elocvent în acest sens, statutul de oraş-liber nefiind luat în seamă, peste o sută de mii de oameni , civili în cea mai mare parte, au fost ucişi.

Şi Bucureştiul a avut parte de un astfel de carnagiu la 4 aprilie 1944, când s-au înregistrat peste cinci mii de victime, morţi şi răniţi, cu precădere copii, femei şi bătrâni.

Pentru aceştia, autorităţile au hotărât înhumarea rămăşiţelor în cimitirul Calvin din cartierul Giuleşti, unde astăzi abia dacă se mai vede vreo urmă sau se mai ştie ceva în legătură cu acest tragic deznodământ.

Bombardamentele anglo-americane asupra României şi implicit asupra Capitalei au continuat până la 18 august 1944. Mai mult de 40 de raiduri în toată ţara, dintre care 15 identificate documentar de autor, invitat al emisiunii în volumul său* numai în Bucureşti.

De regulă americanii bombardau Capitala ziua, între orele 10.00 – 13.00, iar britanici, noaptea. Faţă de cei din urmă, americanii foloseau formaţiuni uriaşe de vânătoare şi bombardament 200-300 până la 500 de avioane faţă de britanici care nu depăşeau suta de aparate.

Aviaţia militară românească împreună cu cea germană cantonată în jurul celor mai importante obiective cu greu reuşeau să facă faţă unei astfel de puteri de foc, însă pe timpul conflagraţiei până la 23 august 1944, anglo-americanii au pierdut în jur de 300 de avioane, iar 1 100 de piloţi din rândurile lor au căzut prizonieri.

Lupta a fost inegală de la început, iar succesele noastre cu aparate rărite, cu şi mai puţine echipaje (mare parte mistuite de cruzimea războiului din Est) să apară în epocă drept o frumoasă surpriză, o probă de temeritate extraordinară.

Astăzi ne este greu să înţelegem de ce a fost nevoie ca bombardamentele anglo-americane să ţintească cartiere întregi cu populaţie civilă – a se vedea fotografiile de epocă inserate – ori să mitralieze piloţii români care încercau să se salveze cu paraşuta ?

Invitatul nostru ne-a explicat că logica războiului e diferită de cea din timp de pace şi că aproape orice este permis atunci când războiul este declanşat.

După 23 august 1944 a fost rândul germanilor, de-acum adversarii noştri să execute misiuni de bombardament asupra Capitalei în scop de retaliere, distrugând o seamă de edificii publice şi curmând viaţa a numeroşi civili. Salvarea în acest caz a venit de la armata română care în mai puţin de o săptămână a eliberat teritoriul Capitalei şi împrejurimile de trupele germane în retragere.

O altă constatare amară este că după 1989, piloţii americanii care au căzut pe teritoriul României în misiuni de bombardare a obiectivelor româneşti au deschise două monumente în Bucureşti: unul în Grădina Cişmigiu, iar un altul pe Şoseaua Kiseleff. Piloţii noştri n-au nici unul.

*“Rănile unui oraş. Bucureşti bombardat. 4 aprilie – 26 august 1944”. Editura Vremea, 2016

AUDIO : emisiunea „Istorica”, ediţia din 3 aprilie 2017

Regia de montaj : Radu Sima

Regia de emisie : Ileana Băjenaru şi Monica Zaharia

Contribuţii editoriale : dl. general Ion Dobran, veteran al războiului aerian (1941 – 1945) despre piloţii americani şi tehnici de apărare anti-aeriană în România. Un interviu de Mirela Băzăvan. Interviul integral (25'14'') este postat mai jos:

Galerie foto :

reproducerile sunt fără excepţie din volumul "Rănile unui oraş. Bucureşti bombardat. 4 aprilie - 26 august 1944" de Alexandru Armă. Editura Vremea, 2016, 150 pp.

Decupaje din presa vremii.

...............................

Din alte surse :

Monument ridicat în Bucureşti, Grădina Cişmigiu pentru piloţii americani căzuţi în timpul raidurilor asupra Capitalei.

Credit : http://ampt.ro/ro/monument/monumentul-eroilor-americani

În aşteptarea ridicării unui monument şi pentru piloţii români care şi-au apărat ţara şi Capitala.