Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: ŞTIRI (politice, economice, sociale, culturale * Meteo * Sport) Joi, 20 Februarie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

George Popescu

6 August 2014
Vizualizari: 3600
Comentează add

Invitat: prof. dr. Ion Agrigoroaie - Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi.

România şi Marile Puteri (1914-1916) România şi Marile Puteri (1914-1916) - Conține audio

george-popescu

Take Ionescu. Foto: Wikipedia.org 

Fără a fi fost anunţată de declararea de către Austro-Ungaria a deschiderii conflictului cu Serbia, România se găseşte la 3 august 1914 în faţa unui fapt împlinit, însă nu şi asumat.
Izbucnirea primului război mondial prin declaraţiile lor de război - Germania şi Austro-Ungaria - supune România la presiuni mari din partea acestora.

Bizuindu-se pe un tratat secret de asistenţă mutuală încheiat cu treizeci de ani în urmă, aceste state cereau fără drept de consultaţie Românie, să intre în război.

Consiliul de Coroană de la Sinaia din 3 august 1914 a hotărât - chiar dacă această formulă a întrunirii celor mai importante persoane politice ale Ţării avea caracter consultativ - că România nu se înscria cu statut juridic de “casus foederis” ( tratatul secret din octombrie 1883 stipula că în momentul când una dintre ţările semnatare, între timp i se adăugase şi Italia, este atacată, atunci ceilalţi membri vor răspunde militar în ajutorul părţii atacate) Ori în cazul nostru, Austro-Ungaria nu fusese atacată de Serbia, ci realitatea a arătat că a fost exact invers, Audtro-Ungaria a atacat Serbia.

Cel mult, România prin adoptarea stării de neutralitate militară şi politică a avut o poziţie defensivă.

În plus, după cum sublinia şi invitatul ediţiei, România nu putea interveni în război, fiindcă avea de protejat o populaţie majoritară şi în Transilvania, dar şi în Bucovina şi Basarabia, regiuni istorice ce se găseau atunci în componenţa celor două imperii: Habsburgic şi Ţarist.

Audio: Istorica, ediţia din 4 august.

S-a discutat îndelung asupra opiniei Suveranului - Carol I - german prin naştere şi român prin adopţiune politică ce promisese că România este un aliat loial al Puterilor Centrale şi cât va domni regele Carol I, aceasta va fi orientarea politicii externe româneşti.

Această alianţă cu lumea germană a oferit României răstimul necesar aplicării reformelor structurale, dacă apelăm la un cuvânt din zilele noastre. La modernizarea şi consolidarea unui stat european de condiţia secolului al XX-lea.

Pe de altă parte, tratatul secret punea la adăpost România de tentativele agresive ale Rusiei Ţariste care socotise că era timpul să-şi desăvârşească diplomatic ori militar supremaţia în Balcani, conform unor linii politice directoare mai vechi.

În ciuda unei imagini defavorabile a Suveranului în vara-toamna anului 1914, acesta era convins, cel puţin aşa reiese din memoriile scrise de I.G.Duca şi Alexandru Marghiloman, unul liberal, celălalt, conservator, că România nu poate fi angajată în conflict, chiar dacă se face apel la litera Tratatului secret cu Puterile Centrale, fiindcă nu ar fi fost în favoarea noastră o astfel de atitudine. Pe viitor s-ar fi compromis orice încercare de reunificare a Ţării.

Noul guvern condus de I.I.C Brătianu - ianuarie 1914 - noiembrie 1918, cu o remaniere în 1916 - avea de pregătit nu doar Armata, ci şi să stabilească natura garanţiilor ce le putem primi de la una dintre tabere pentru realizarea propriei agende politice naţionale : unirea Transilvaniei cu România.

Antanta sau Tripla Înţelegere (Franţa, Marea Britanie, Rusia) conturau tabăra care ne oferea cele mai multe satisfacţii în privinţa scopului propus. Premierul de-atunci a insistat ca alături de Rusia , să semneze şi celelalte două ţări, convenţia politică şi militară - secretă - pentru a întări înţelegerea.

Propaganda ambelor blocuri militare şi-a intensificat nivelul pentru România, căznindu-se să obţină importante succese pentru cauza lor. Influenţarea oamenilor politici, subsidii pentru juranlişti ori mediul universitar, tipărirea de gazete sau articole în principalele ziare româneşti au fost câteva dintre metodele folosite.

În plan politic intern, liberalii aflaţi la guvernare au întâminat o rezistenţă în programul lor secret de aderare la Antanta din partea conservator-democraţilor. Cele mai active voci s-au dovedit a fi cele ale lui Tache Ionescu şi Nicolae Filipescu. Aceştia în mod constant susţineau intrarea imediată a ţării în război de partea Antantei, ceea ce ar fi expus foarte mult acţiunea guvernamentală.

De asemenea nu trebuie uitaţi şi adversarii politici ai înscrierii României pe orbita Antantei şi implicit a desăvârşirii proiectului politic naţional - Unirea - e vorba de conservatori, în frunte cu Petre Carp, Alexandru Marghiloman (moderat), Titu Maiorescu, Ioan Slavici, Constantin Stere, Gala Galaction, George Coşbuc s.a.).

Aceste minţi luminate datorau prestigiul şi ştiinţa lor de carte culturii germane şi sistemuli de educaţie din această ţară, un merit ce nu trebuie minimalizat. Apoi convingerile statornicite de-o viaţă nu pot fi uşor reformate. E drept că mulţi dintre aceşti oameni deosebiţi au văzut viitorul României şi proiectul său politic împlinit pe calea sau cu ajutorul lumii germanice. După război , unii dintre supravieţuitori - dintre germanofili - au plătit cu pierderea onorabilităţii alegerea făcută, alţii au fost judecaţi şi condamnaţi la recluziune, cazul scriitorului transilvănean Ioan Slavici, de exemplu.

Cei doi ani de neutralitate au fost folositori într-o mare măsură, însă nu foarte mulţumitor s-a arătat acest răgaz cu pregătirea de război a Armatei Române.

Dotarea tehnică inadecvată, lipsa armamentului modern - mitraliera - a muniţiei, dispoziţiile contradictorii din partea corpului de comandă, inferioritatea pe câmpul de luptă, alte erori din spatele frontului au dus la înfrângeri umilitoare - Turtucaia, defileul Jiului, Bătălia pentru Bucureşti. Totuşi, cei doi ani de neutralitate au consolidat credinţa şi încrederea opiniei publice că o eventuală participare la marele Război era necesară pentru dezrobirea fraţilor de peste munţi.

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit de la adresa:
http://www.romania-actualitati.ro/Podcast/istorica/4

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la : istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare şi de la adresa: www.romania-actualitati.ro

 


Etichete Exclusiv RadioIstoricaMarile PuteriRomâniaTransilvaniaBucovinaBasarabiaImperiul HasburgicImperiul ŢaristCarol ITake Ionescurăzboi

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live