Maria Dragomiroiu: Radioul, prima mea sursă de inspirație

În urmă cu 65 de ani, în satul Marcea din județul Vâlcea, se năștea una dintre cele mai iubite Mării ale acestui neam.

O voce deosebită, un amplu registru vocal, posesoare a unei tehnici excelente, de solistă de muzică clasică, Maria Dragomiroiu a fost comparată, mai ales la începutul carierei, cu Maria Tănase, doamna cântecului popular românesc.

Reper al culturii populare vâlcene, Maria Dragomiroiu a primit, în urmă cu un an, de la arhiepiscopia ținutului de unde este originară, una dintre cele mai importante distincții bisericești: Crucea Râmnicului.

Maria Dragomiroiu este căsătorită de 35 de ani cu Bebe Mihu.

Cei doi se iubesc la fel de mult și acum, de aceea încă își mărturisesc sentimentele.

Familia, formată din cei doi copii – o fată și un băiat - și nepoți, îi oferă liniștea și căldura sufletească, publicul o încarcă cu energie și putere, iar costumul popular o înnobilează.

Iubeşte muzica, îşi iubeşte meseria, îi place să le cânte oamenilor, dar dorul de casă şi de copii a însoţit-o mereu când a fost departe.

“Am cântat tot timpul și am fost cu marele public, care îți dă energie, dar eu mă simt cel mai bine, în primul rând, cu familia. Casa noastră este casă de petrecere, poarta noastră e deschisă, masa pusă oricând pentru prieteni. Noi suntem bucurosi de oaspeți tot timpul. La multi ani, tuturor prietenilor din lumea asta mare, pentru că am prieteni în toată lumea, pe unde am ajuns, în toată America, La multi ani dragii mei, îmi este dor de voi. La multi ani, vă iubesc!”, urează Maria Dragomiroiu, ea însăși sărbătorită, azi în ziua Nașterii Maicii Domnului, sau Sfânta Maria Mică, așa cum este cunoscută această sărbătoare în tradiția populară.

Povestește că fiecare apariție pe scenă este un examen și că are emoții foarte mari înainte de a intra pe scenă, dar energia pozitivă și bucuria cu care este primită de marele public o fac să treacă cu bine peste aceste momente.

“Emoțiile nu m-au părăsit niciodată, când urc pe scenă am emoții extraordinare. Sunt unul dintre interpreții cei mai emotivi. Toată lumea îmi spune: ‘vai ce dezinvoltă esti!’. Dar numai sufletul meu știe ce este acolo. Am avut multe frici: dacă greșesc, dacă uit, dacă se întâmplă ceva? Am răzbit prin multă muncă și n-am ajuns să greșesc. Și acum mă gândesc când urc pe scenă: dacă se întâmplă ceva? Dar eu, înainte să urc pe scenă, spun ’Tatăl Nostru’ și ’Crezul’ și asta îmi dă siguranța că va ieși bine. Pentru mine, fiecare apariție pe scenă este un examen. Pe parcursul concertului se diminuează emoțiile, pentru că simt energia pozitivă pe care mi-o creează publicul”.

Radioul, prima sursă de inspirație

Marea artistă Maria Dragomiroiu a iubit muzica populară de când era copil și prima ei sursă de inspirație a fost radioul, prietenul de la care a învățat singură să cânte.

“Eu cântam de copil. Aveam un radio mic ’Miorița’, pe care tata l-a pus în singura camera în care stăteam noi, doi părinți și trei copii. L-a poziționat pe două lemne, sus, să nu ajungem, noi, copiii la el. Și stătea acolo la loc de cinste, era bijuteria noastră. Mama își nota când era ora de muzică populară. Și auzeam marii noștri interpreti de muzică populară si am învățat toate cântecele pe care le auzeam și, bineînteles, că le fredonam. Unde? Cu vacile pe deal, cu oile, mergeam și mă urcam în câte un cireș și cântam de se auzea de la depărtare. Era bucuria mea. Abia așteptam să plec pe deal și să cânt. A venit din interiorul meu această bucurie a cântecului popular, nu m-a învățat nimeni. Eu singură am simțit asta și am avut norocul să mă si lase părinții. Mama mea a cântat foarte frumos, dar mai mult își cânta durerea sa sufletească. Nu a avut prea multe bucurii, decât pe noi, copiii, și în rest multă muncă”.

“Tata mi-a cumpărat un acordeon. Destinul meu a fost cântecul”

Primul acordeon i-a fost cumpărat de tatăl său, dar a strâns și ea bani, pentru că era o “bună negustoreasă” , după cum a mărturisit ascultătorilor Serviciului de noapte cu Maria Țoghină.

“Fiecare suflet vine pe pământul ăsta pentru ceva anume, sunt convinsă că există un destin. Așa a fost să fie destinul meu, să merg pe drumul cântecului. Ascultam toți marii artiști și la 12 ani, tatăl meu mi-a cumpărat un acordeon mic, cu 12 bași. Tata s-a dat peste cap și cu ajutorul meu, pentru că eu am fost cea mai bună negustoreasă de țuică, plecam si vindeam țuica făcută de tata la 6 km depărtare. Plecam cu 10 – 15 litri de țuică în gară la Băbeni și vindeam țuica cu țoiul. Cu acești bănuți, pe care i-am adunat într-o gară, tata a acoperit casa cu tablă și apoi mi-a pus bani să iau acordeon. Încet, încet m-a dus tăticul la târg la Răureni, mergeam cu acordeonul si cântam. Primul meu cântec pe care l-am cântat pe pridvorul casei părintești a fost ‘Cine trece câmpul mare’, interpretat de de Maria Lătărețu“.

“Floarea din grădină” – începutul carierei

Cariera muzicală a îndrăgitei interprete Maria Dragomiroiu a început cu concursul ‘Floarea din grădină’, unde a reușit să-i uimească pe membri comisiei de jurizare cu trei cântece populare autentice, culese chiar de ea.

“Am plecat de acasă în clasa a VIII-a , am dat examen la Liceul Nicolae Bălcescu din Rm.Vâlcea, unde am si intrat. M-am pregătit mult, dar n-am avut bani să mă pregătesc ca mulți copii, care erau mai înstăriți. Eu mă pregăteam în timp ce eram pe deal cu vacile, cu tocul, cu călimara cu cerneală, desculți, după vite, cu caietele în mână, așa învățam. Numai ambiția m-a făcut să reușesc. Și asa am ajuns să intru în clasa a IX-a și acolo am fost la preselecție la Floarea din grădină, concursul Televiziunii Naționale. De fapt, acela a fost începutul carierei mele, pentru că am zis să merg si eu la această preselecție. Trebuia să cânți o baladă, o doină și un cântec ritmat. Și balada am făcut-o eu, iar cântecul ritmat tot eu l-am facut. De fapt, cântecul popular reprezintă trăririle noastre. Și acelea au fost trăirile mele la 14 - 15 ani. Și comisia a spus da, sunt autentice. Tremuram toată când am intrat la comisia care se pregătea să plece. În comisie erau Sorin Grigorescu si Eugenia Păcuraru, pe care am revăzut-o după 1990, în Germania. Și am început să cânt, am făcut eu un cântec haiducesc, autentic. Și deodată, membrii comisiei s-au oprit , au fost emoționați, au fost atenți la mine. Această atenție a fost declicul, au simțit că am ceva special, această voință, plăcere, bucurie cu care m-am aruncat în fața lor si au spus da: să vină și asta mică la București. Si așa m-am mutat la București cu liceul, în clasa a X-a“.

Mai departe, Cenaclul Flacăra a însemnat o parte importantă în cariera Mariei Dragomiroiu, care i-a deschis noi drumuri.

“Cenaclul Flacăra a însemnat încă o verigă în formarea mea, ca artist. Un ajutor foarte mare mi l-a oferit etnomuzicologul Harry Brauner, care m-a prezentat domnului Adrian Păunescu, m-a ascultat și m-a plăcut foarte mult. Cântam singură de se zguduiau pereții pe stadioane. Aveam forță, bucurie fantastică, mie mi-a plăcut să cânt doine și balade, datorită dramatismului lor. În 1974, Adrian Păunescu mi-a acordat, din partea Cenaclului și a Revistei Flacăra, Diploma pentru păstrarea purității foclorului - Maria Dragomiroiu“.

“Un cântec se naște în ani de zile“

Cunoscuta interpretă Maria Dragomiroiu este și culegătoare de folclor autentic, mărturisind că a cules piese populare de copil, iar mai târziu a cântat despre trăirile cu care a crescut și despre natură.

Acum își compune propriile piese și povestește că un cântec se naște în ani de zile, o influență importantă având-o starea sufletească a artistului.

“La început, am cules piese încă de când când eram copil, de prin satele pe unde am mers cu spectacole, dar pe parcurs am văzut că, de fapt, folclorul repezintă ceea ce trăiește omul, toate aceste sentimente. Iar eu, care am fost crescută la țară, am adăugat și cântece despre frumusetețea naturii. Un cântec se naște în ani de zile. Îmi vine o idee, o scriu, dar pe parcurs țin de ea și o mai las. Depinde de starea sufletească pe care o ai. 70% din cântecele mele sunt creația mea. Pentru că le treci prin filtrul sufletului tău ca să convingi. Dacă pe mine mă emoționează, evident că va trece rampa“.

“Costumul popular înnobilează un artist“

Pasionată de costume populare, Maria Dragomiroiu deține o colecție impresionantă, de peste 50 de costume.

Povestea din spatele lor este, însă, una specială.

Le achiziționează din satele românești, apoi le recondiționează cu mâna sa, cu multă răbdare și pasiune pentru portul popolar.

“Dragostea pentru costumul popular este o dragoste extraordinară. Costumul popular are un loc special în sufletul meu, am o bucurie fantastică să îl port. Am achiziționat, de-a lungul timpului, de la bătrânele satului, costume populare. Erau prăpădite, dar am avut răbdare, mi le-am refăcut, le-am dublat și le-am facut frumoase. Le am puse într-o parte a șifonierului, iar cand mi se face dor, mă duc acolo și le scot, le privesc și asta îmi dă o stare de bine. După mine, o interpretă de muzică populară, atunci când poartă un costum frumos, autentic, se simte deasupra tuturor. Costumul popular înnobilează un artist. Eu, cel mai confortabil mă simt în costumul popular, pentru că simt că este valors, aduce un plus de valoare“.

De altfel, costumul popular cu care a mers la primul concurs din carieră, Floarea din grădină, și l-a cusut singură, în anii ’80, pe malul lacului Techirghiol, în timp ce era într-un turneu la mare, costum pe care îl mai are și acum și îl poartă cu mare plăcere.

Iubită de publicul român din țară și din străinătate, Maria Dragomiroiu lucrează acum la cântece populare adaptate perioadei de pandemie prin care trecem, iar pe plan personal, speră să se bucure cât mai mult de familie.

“Pe plan personal, îi mulțumesc bunului Dumnezeu că m-a și încercat , pentru că am învățat multe, am avut și bucurii cu copiii și cu familia. Mă rog sa fiu sănătoasă, să mai am zile și eu si sotul meu, Bebe, să ne bucurăm de copii si nepoți, să-i vedem cum pornesc și ei în viață, să ne bucurăm de prietenii noștri de prin toată lumea. Nu îmi mai doresc nimic material, decât să nu devin povară pentru copii. Marea mea bucurie, toată viața, a fost să dăruiesc“.

Marea artistă încheie cu o mărturisire emoționantă, făcută cu sufletul deschis ascultătorilor Radio România Actualități: “România, pentru mine, este locul unde m-am născut și locul unde vreau să mor“.

Cu o zi înainte de sărbătoarea Sfintei Mării, Serviciul de noapte îi urează "La multi ani!", Mariei Dragomiroiu!

Video:Serviciul de noapte cu Maria Țoghină - 6/7 septembrie 2021 - ediție de colecție cu Maria Dragomiroiu (redifuzată)