Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: AGENDA GLOBALĂ (R) Joi, 09 Aprilie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

Maria Țoghină

8 Ianuarie 2020
Vizualizari: 743
Comentează add

Oameni care mișcă România, ediție realizată de Maria Țoghină.

INTERVIU Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române INTERVIU Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române - Conține video

maria-toghina

Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române

Realizator (Maria Țoghină): Un an nou prosper, cu bucurii și sănătate, dragi prieteni ai postului public de radio.

La mulți ani și tuturor celor care astăzi își aniversează onomastica! Sunt Maria Ţoghină şi vă propun la început de an o întâlnire cu unul dintre oamenii care, prin întreaga sa activitate, prin rezultatele obținute, dar și prin recunoașterile publice la nivel național și internațional, mișcă România.

Invitatul meu, unul dintre cei mai cunoscuți aniversați ai zilei, este adept al curentului naționalist, în sensul clasic și bun al cuvântului, este istoric, profesor universitar, rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, membru titular și președinte al Academiei Române, Ioan-Aurel Pop. Bună seara, domnule președinte și bine ați revenit la "Oameni care mișcă România"!

Ioan-Aurel Pop: Sărut mâna! Bună seara!

Realizator: Permiteți-mi ca în numele ascultătorilor, dar și numai personal, să începem acest dialog prin a vă ura la mulți ani sănătoși și îmbelșugaţi în slujba României și a românilor!

Ioan-Aurel Pop: Vă mulțumesc!

Realizator: Domnule președinte Ioan-Aurel Pop, realizăm acest interviu sub cupola Academiei Române, una dintre instituțiile fundamentale ale statului. Sunteți mulțumit de rolul pe care Academia Română îl are în spațiul public contemporan?

Ioan-Aurel Pop: Nu aş putea să nu fie mulțumit fiindcă acest rol nu l-am făurit noi, generația actuală, el vine dintr-un trecut în care oamenii erau extrem de responsabili și plini de grijă pentru țara aceasta. Academia s-a întemeiat, cum știți, în 1866, adică de mai bine de 150 de ani Academia desfășoară o activitate asiduă, cum ne place nouă să spunem, în serviciul națiunii române. Eu știu că astăzi să le sună multora desuet și cuvântul "națiune", și mai ales cuvântul "naționalism", dar eu prin aceste noțiuni înțeleg dragostea de țară și de oamenii care compun această țară și nu am cunoscut valoare importantă în România, din punct de vedere intelectual, care să nu fi iubit această țară, fiindcă numai așa cred că putem iubi și celelalte țări ale lumii și ne putem încadra în mișcarea mondială de valori, în primul rând, europeană pentru noi și mondială. Academia este instituția care s-a întemeiat cu scopul cultivării limbii istoriei, etnografiei, pentru normarea limbii, pentru cunoașterea corectă a istoriei acestui popor tocmai ca să fim capabili să înțelegem și celelalte limbi și să cultivăm istoriile și celorlalte popoare. Astăzi, însă, Academia are un rol extraordinar în știință, în ştiințele fundamentale și ale naturii, încât secțiile umaniste sau de ştiințe sociale au rămas nu marginale, dar sunt mult mai restrânse. Societatea de astăzi e o societate dinamică și plină, plină de tehnică, digitalizare...

Realizator: Din această perspectivă, din perspectiva digitalizării, cum vedeți acest rol în perioada următoare, pentru că iată știinţele umaniste revin la putere...

Ioan-Aurel Pop: Da.

Realizator: ... în această lume digitală, tehnologizată ştiințele umaniste încep să își recapete locul pentru că ne dăm seama că tehnologia face mare parte din ce făceau oamenii și atunci trebuie să găsim prin ştiințele umaniste soluția la provocările tehnologice.

Ioan-Aurel Pop: Au constatat oamenii că digitalizarea nu poate trăi fără pandantul ei omenesc, fără legătura cu spiritualitatea și orice om pe lumea asta, indiferent că este inginer, geolog sau informatician, are nevoie în viață de echilibru, iar echilibrul nu se poate stabili decât apelând și la domeniile, cum le spun, eu foarte importante pentru suflet. Noi suntem o națiune mijlocie mică și pentru a fi cunoscuți în lume trebuie să cultivăm limbile străine, trebuie să continuăm să îi îndemnăm pe oameni să știe istoria omenirii. Lumea cred că prin istorie se face pledoarie pentru națiune și pentru naționalism. Fals! A fost o perioadă când istoria era o armă de luptă pentru formarea statelor naționale, nu numai la noi, în Germania, în Italia...

Realizator: Acea etapă a trecut.

Ioan-Aurel Pop: Da, absolut. Acum, părerea mea este că, de pildă, istoria, ca și geografia sunt discipline de cultură generală. România, după perioada de închisoare comunistă, cum numesc eu câteodată cei 40 și de ani în care am trăit, are acuma libertatea să circule. Românii sunt peste tot în lume.Nu-i mai frumos acuma, cultivând aceste discipline să-i determinăm pe români să cunoască fără ghid o clădire, să vadă un muzeu, să își dea seama de ce Roma are fața pe care o are, înfățișarea pe căre o are, de ce Parisul este alt fel, de ce Londra...!? toate treburile astea trebuie să ne determine să ne îmbunătățim zestrea aceasta spirituală, iar digitalizarea ei este absolut importantă, dar și fără voia Academiei Române, astăzi, copiii încă de la doi-trei ani învață să folosească telefonul mobil, tableta, cu alte cuvinte, după părerea mea, digitalizarea nu trebuie să fie un scop în sine, ci o metodă eficientă ,ca să ajungem la adevărurile acelea care ne fac pe noi oameni, care ne umanizează.

Realizator: Un instrument de cunoaștere, bineînțeles. Pentru că suntem la început de an 2020.

Ioan-Aurel Pop: Da.

Realizator: Care sunt marile proiecte pe care le aveți derulare la Academia Română?

Ioan-Aurel Pop: La Academia Română noi considerăm anul 2020 în continuare un an al Centenarului și, prin urmare, pentru că abia în 2020 s-a recunoscut internațional acest mare edificiu, care se cheamă România și pe care l-au făcut românii, în primul rând, firește cu ajutorul străinilor, cu ajutorul marilor puteri, în împrejurări foarte complicate și atunci noi continuăm publicarea volumelor din seria Centenarului, care cred că vor rămâne un reper, vom avea în final 35 de volume cu stadiul din ultima sută de ani al tuturor disciplinelor fundamentale: matematică, fizică, chimie, istorie, istoria artelor, medicină, sociologie, geografie, geologie, toate astea vor fi puse pe mese specialiștilor, care vor putea să vadă ce s-a întâmplat în această sută de ani în evoluția fundamentală a domeniilor de cunoaștere, pe care le cultivă Academia Română. Noi colaborăm și la proiectul ELI de la Măgurele, care privește realizarea celui mai performant laser din Europa și din lume în acest moment printr-o colaborare internațională, participăm la un proiect Danubius, care iarăși este internațional european susținut şi de UE, care urmărește să apere mediul, să dezvolte pe valea acestui fluviu extraordinar, care din Germania până la Sulina, în România, e o cale de legătură între europeni și care reprezintă și o mare bogăție ecologică şi din acest punct de vedere am vrea ca Valea asta a Dunării să fie un model și de nepoluare și de viață trăită în condiții de sănătate publică. În afară de acest lucru, toate secțiile au preocupări, Secția de Limbă și Literatură continuă seria de dicționare. Cultivarea limbii trebuie să rămână.

Realizator: Este o obligaţie permanentă a Academiei Române.

Ioan-Aurel Pop: Vedeți că limba se poluează și ea. Noi trăim acum o epocă în care pătrund termeni în această limbă a noastră.

Realizator: Şi ne-am fi dorit să evolueze, constatăm că de fapt, mai degrabă /.../

Ioan-Aurel Pop: Se folosesc foarte mulţi termeni străini, când, de fapt, avem în limbă termeni frumoși, neaoși, tradiționalo, pe care tindem să-i eliminăm în favoarea unor noutăți, care nici măcar nu sunt la fel de bogate și de expresive. Prin urmare, limba are și ea nevoie în continuare de normare, de apărare, de cultivare. Vrem să determinăm Ministerul Educației, în anul acesta pe care l-am început să înțeleagă cu mai multă sensibilitate rolul umanioarelor, rolul disciplinelor acestora care merg la sufletul elevului și să îi determinăm pe decideți să nu ocolească nici memoria. Azi e o modă să le spui elevilor că nu trebuie să își folosească memoria pentru, că există în locul memoriei umane memoria computerului, ceea ce este fals pentru că necultivarea memoriei ne face să nu mai putem lua decizii bune, să depindem de deciziile altora. Un cetățean activ într-o societate democratică e acela care știe să aleagă. să discearnă, să pună răul de o parte și se cultivă binele.

Realizator: Şi asta pe baza cunoștințelor dobândite în parcursul educațional clasic normal.

Ioan-Aurel Pop: Absolut.

Realizator: Școala Generală, Liceu și studii universitare. Pentru o Românie în care suntem din ce în ce mai înstrăinați unii de alții, ce le transmiteți oamenilor obișnuiți? Cum diagnosticați ce se întâmplă cu noi, cu țara?

Ioan-Aurel Pop: Trecem printr-o perioadă de dezorientare, care s-a prelungit cam mult, o acțiune pe care ar putea-o întreprinde principalele autorități ale statului, dar împreună cu societatea civilă, cu ONG-urile.

Realizator: Cu Academia Română.

Ioan-Aurel Pop: Cu Academia Română, firește, ar fi creșterea încrederii acestui popor în instituțiile statului. Marile concerne din această lume, nu numai industriale...

Realizator: Acţionează suprastatal.

Ioan-Aurel Pop: Încearcă să domine suprastatal, dar totuşi statele sunt încă entități extrem de importante. Dar nu înseamnă că eu nu văd în Uniunea Europeană un stat al viitorului, mi-ar plăcea să văd Uniunea Europeană mai dezvoltată, mai puternică, dar până atunci oamenii trebuie determinaţi să aibă încredere în instituții, dar instituțiile de la guvern și parlament până la instituțiile locale ar trebui să creeze posibilitatea creșterii încrederii poporului, iar asta nu se poate face decât prin includerea în aceste instituții a unor oameni extrem de bine pregătiți, ori dacă noi cultivăm în aceste instituții oameni mediocri nu are cum să crească încrederea poporului în asemenea instituții. Să luăm epoca interbelică pe care mulți o contestă astăzi și spun că nu a fost chiar o epocă de aur, dar în perioada interbelică toți responsabilii acestui popor așezați în fruntea instituțiilor sau aproape toți erau oamenii extraordinari. Cei mai importanți oameni ai acestei națiuni începând cu Nicolae Iorga și Vasile Pârvan și ajungând până la Iuliu Maniu au făcut și politică, Ionel Brătianu a fost şi un foarte bun inginer înainte de a fi politician, prin urmare se bucurau, în primul rând ca individualități, ca personalități în domeniile lor ori ca să îi conduci în numele poporului care te-a delegat trebuie să fii foarte bine pregătit profesional. Nu poţi să începi o carieră politică prin care să te ocupi de putere fiindcă politica înseamnă putere dacă nu te-ai validat în viață într-o meserie care să îți fie asigurat în ochii grupului care gravita în jurul tău, să îți fie asigurat prestigiul, prestigiu prin politică singur nu există. Din păcate și scena politică a lumii e destul de tulburată din acest punct de vedere, vedeți, se nasc politicieni peste noapte, vin și vor să ne convingă să avem încredere şi atunci apar mișcări de un tip pe care nu vreau să îl comentez, ca vestele galbene în Franța, radicale, care sunt tulburătoare și regretabile pentru o lume care a trăit experiențe de acest gen, într-o lume dictatorială sau într-o lume anarhică nu se poate trăi. Societatea trebuie să trăiască prin reguli și regulile trebuie să fie bine stabilite pentru că altminteri transformăm totul în derizoriu.

Realizator: Sunteți istoric, regulile cred că sunt aceleași de când lumea a început să evolueze şi le-aş spune simplu, regulile de bun simţ, care dacă ne raportăm cu toţii vom vedea că România ar arăta altfel.

Ioan-Aurel Pop: Absolut, știți că e o vorbă veche care poate că e un adagiu biblic chiar 'Ce ție nu îți place, altuia nu îi face!', o societate nu poate trăi fără aceste reguli de conviețuire, în era globalizării devenim din ce în ce lipsiţi de empatie, de solidaritate, acționăm din ce în ce mai mult ca indivizi și uităm că facem parte dintr-o comunitate mai mare.

Realizator: Care sunt riscurile implicate de acest tip de comportament?

Ioan-Aurel Pop: Acum poporul român din acest punct de vedere vine se pare și cu un handicap istoric, pentru că de multe ori datorită greutății epocilor prin care am trecut, chiar din Evul Mediu încoace, ne-am învățat să ne descurcăm fiecare pe cont propriu. Societățile profunde care au construit civilizație și au devenit modele din Occidentul Europei sunt societățile în care spiritul de solidaritate și modalitățile de conviețuire sunt înțelese de către toți. Pentru poporul român este foarte mult de muncit. Regimul comunist în ciuda spiritului lui, să zicem comunitar, /.../

Realizator: Egalitarist /.../

Ioan-Aurel Pop: Egalitarist /.../. Ei voiau să creeze un popor muncitor unic, ne aducem aminte, regimul comunist paradoxal deşi a vruit să cultive spiritul comunitar a ajuns la rezultate opuse în sensul că fiecare român a învățat să se descurce singur și să privească în jurul lui să vadă cum poate face ca el să își salveze pielea cumva, ori asta a rămas și după 30 de ani de la căderea regimului comunist nu e foarte încurajator, iar solidaritatea o putem crea printr-o educație bună. Popoarele care investesc bine în educație sunt popoare salvate Mereu dau exemplul acelei universități din Africa de Sud, de la /.../, pe frontispiciul ei scrie "O națiune nu trebuie distrusă cu rachete balistice și cu bombe atomice, este destul să îi distrugi sistemul de învățământ și națiunea aceea va muri". Pentru că vor ieși ingineri ale căror poduri se vor prăbuși, medici ai căror pacienți vor muri și profesori ai căror elevi vor fi  ignoranţi şi atunci sistemul de educație bine gândit, bine articulat, nu cu schimbări de genul ăsta pe care le facem noi la fiecare 6 luni fără să aşteptăm urmările. Sistemul de educație bine articulat, cu o reformă care să fie precum reformele lui Cuza sau reforma lui Spiru Haret care să dureze câteva zeci de ani. Astăzi...

Realizator: Cred că Legea educaţiei a fost cel mai des schimbată.

Ioan-Aurel Pop: Pentru că noi nu înţelegem bine nici noţiunea de lege. În legi trebuie să fie trecute, în primul rând, principii. Marea Britanie nu şi-a schimbat legile de atâtea sute de ani tocmai pentru că a înțeles acest lucru.

Realizator: Cea mai recentă carte a dumneavoastră "Românii. Eseuri despre Unire" este mai multe despre actul istoric al unirii sau despre români?

Ioan-Aurel Pop: E mai mult despre români, în general. Eu nu sunt specialist în istorie contemporană și întotdeauna când mă refer la Unirea cea Mare din '918 o văd ca pe un vârf, ca pe o realizare, dar care vine dintr-un trecut îndepărtat. Prin cercetările mele, prin documentele pe care le-am scos la lumină, împreună cu colegii mei, am încercat să arăt că un sentiment de solidaritate în nume etnic, în numele de român, a existat încă din secolele al XII-lea şi al XIII-lea, chiar înainte de fondarea statelor noastre în secolul al XIV-lea, prin Dragoș și Bogdan sau prin Basarab, mai devreme cu vreo 30 de ani în Ţara Românească. Acest sentiment ne-a ținut împreună, ne-a ajutat să trecem prin vitregia vremurilor. Unirea nu a fost opera unei generații spontanee care să fi avut atunci revelație că trebuie să facă Unirea, Unirea exista în mințile și în sufletele unora dintre români.

Realizator: Privind la provocările actuale, care ar fi lecția de istorie pe care românii nu ar trebui să o uite sau la care ar trebui să se gândească, astfel încât să ne regăsim identitatea, mândria şi, de ce nu, solidaritatea?

Ioan-Aurel Pop: Tot la generația Marii Uniri revin. Atunci a fost o izbucnire de entuziasm deosebit. Blaga, când şi-a întitulat volumul acela faimos de poezii din '919 - "Poemele luminii" - a trăit efectiv sentimentul unei lumini sufletești a poporului român. Dacă luăm exemplul acelei generații, vedem că oamenii aceia, chiar dacă țara nu o ducea bine, să nu ne închipuim că...

Realizator: Nu o ducea nici atunci bine că era război.

Ioan-Aurel Pop: ... după război, românii... după război, românii au avut niște /tare/ extraordinare de suportat: greutăți, morții din război, morții de gripă spaniolă, necazurile, văduvele, orfanii. Nu a fost Raiul pe pământ şi, totuși, oamenii şi-au adunat energiile și au știut să le pună în slujba comunității, pentru că deși unii dintre noi, să zicem, repudiem națiunea și zicem că națiunea a jucat un rol nefast, ceea ce nu e adevărat, omul nu poate trăi în afara comunităților. Dacă nu trăim în comunitate națională, trăim într-una regională sau avem impresie că putem într-una globală și ne considerăm cetățeni ai Universului. Dar în orice fel de societate trăim, trebuie să avem un spirit comunitar, un spirit de comuniune.

Realizator: Domnule Ioan-Aurel Pop, sunt curioasă, care este pentru dumneavoastră definiția patriotismului? De ce credeți că în ultimele decenii patriotismul pare că nu își mai găsește locul între valorile morale ale națiunii? În mentalul colectiv pare că a căpătat mai degrabă o semnificație negativă.

Ioan-Aurel Pop: Din punct de vedere etimologic, cuvântul vine de la patrie, iar patria vine de la pater, adică de la locul în care s-a născut tata, căci pater înseamnă tată sau bunicul sau bunicii. Patriotismul este iubirea, cum ar fi zis Eminescu, de moşie, iar moşie vine de la moş, ceea ce mi-au transmis ca să pot trăi urmaşii, o bucăţică de pământ din Terra, care este a familiei mele, a mea, şi va fi şi a urmaşilor mei. Patriotismul, astăzi, şi-a schimbat conotaţiile cumva sentimentale şi chiar bombastice de odinioară. Eu cred că un bun patriot, astăzi, în România, este acela care îşi face datoria cu brio la locul lui de muncă, care îşi iubeşte familia, care are respect pentru vecinii lui, şi care se gândeşte la această ţară. Oamenii care au venit să facă România Mare, unii dintre ei au venit din locuri extraordinare, de la Paris, unde aveau catedre universitare. Emil Racoviţă a venit de pe "Belgica" într-o expediţie în Antarctica. Putea să obţină orice catedră universitară, oriunde. Românii care au înţeles atunci că patria are nevoie de ei şi că, dacă ridică patria numită România, va ridica întreg continentul. Dacă fiecare va înţelege în bucăţica lui să facă binele, întreg continentul se va ridica, prin urmare patriotismul nu trebuie să fie pentru nimeni un element ruşinos, pentru că patriotismul presupune şi iubirea altor patrii. Oamenii confundă şi patriotismul şi chiar naţionalismul lui Iorga, al lui Brătianu de odinioară, cu xenofobia şi cu şovinismul ori astea sunt nişte rele, care trebuie eliminate, dar iubirea de patrie nu poate să conducă decât la iubirea altor patrii. Eu cum să iubesc patria vecinului meu, Ivan sau Ionch, dacă nu-mi iubesc patria mea. Iubirea nu poate să conducă la ură. În general, iubirea e un sentiment constructiv. Când e combinată cu ura, atunci sigur că intervin alte lucruri, xenofobia înseamnă ura faţă de străini, iar şovinismul înseamnă cultivarea ideii superiorităţii unui popor faţă de alte popoare, aspecte josnice, care n-ar trebui cultivate. Tânăra generaţie n-ar trebui să le înveţe decât ca noţiuni, care există, dar să nu se lovească de ele.

Realizator: Am putea la 30 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989 să reevaluăm setul de valori pe care ar trebui să pornim la reconstruirea încrederii?

Ioan-Aurel Pop: Da, noi am avut o mare şansă, am reuşit să schimbăm un regim totalitar, care devenise nu numai apăsător, devenise distructiv, sigur ne-am bâlbâit, Timişoara, Bucureşti, Cluj, morţi, exagerările, un pic de renume prost peste hotare că n-am ştiut cum să ne chivernism mai bine lucrurile, pe urmă au venit străinii şi-au văzut aici orfelinate, copii necăjiţi, sărăcie multă, ş.a.m.d. şi totuşi uităm ce libertate am câştigat atunci. Un intelectual nu ppate să nu preţuiască ideea de libertate. Am câştigat-o, am pornit de la nişte valori,pe care le-am recucerit, am vrut să le reimplantăm în minţile oamenilor, mai ales în minţile tinerilor, şi undeva am constatat acuma după 30 de ani că ceva n-a mers chiar cum s-ar fi cuvenit. Asta trebuie să ne dea de gândit, elita acestui popor ar trebui să-şi ia în serios rolul. Popoarele importante şi mari sunt cele care au avut elite bune. Noi acuma trăim într-o perioadă în care elitele autentice din punct de vedere intelectual stau în umbră, iar, dacă elita politică nu-i de calitate şi elitele de calitate se refugiază în spatele unor ziduri în care îşi vede fiecare de treaba lui, atunci nu e bine. Când am avut succese în istorie, am avut elite extraordinare.

Video: Oameni care mișcă România, ediția din 7 ianuarie 2020. Relizator: Maria Țoghină


Etichete Ioan Aurel Poplimba română,Academia Românănaționalismistorieeliteștiințe umanistetehnologiecultură

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live