Floarea Calotă: Când se vor termina cântecele ne vom termina cu totul

Viața ca un cântec! “Serviciul de noapte“ cu Maria Țoghină a provocat-o pe îndrăgita interpretă de muzică populară, Floarea Calotă, la o discuție despre destinul artistului popular în România, despre folclor într-o lume fără granite, despre tradiții și obiceiuri în perioada sărbătorilor de iarnă, până la Sfântul Ion.

În primele minute ale sărbătorii Sfântului Ion, Floarea Calotă a urat mulți ani tuturor românilor și i-a îndemnat ca în noul an să poată visa mai departe pentru a-și putea împlini destinul.

“La multi ani! Pentru că ne aflăm la capătul unui lanț al sărbătorilor iar acum, de Sf.Ion, trăim împreună capătul sărbătorilor cu bucurie și cu speranța că vom avea un an mai bun, un an în care să ne îndeplinim dorințele, un an în care să ne fie sănătoși toți ai casei și noi înșine, un an în care să putem visa mai departe. Visul ne trebuie ca să dovedim că suntem oameni pe pământ și ca să ne împlinim destinele”, a urat Floarea Calotă de la microfonul emisiunii “Serviciul de noapte“ cu Maria Țoghină.

Pentru fiica ei, Ioana, care se pregătește să devină mamă, a avut un gând special și o urare rostită printre emoții și zâmbete.

“Ioana este primul meu copil, o iubesc din tot sufletul, cred că nu e zi de la Dumnezeu să nu ne spunem una celeilalte te iubesc. Am doi copii, Ioana și Mihai, pe care îi iubesc din tot sufletul, iar acum mă rog la Dumnezeu pentru sănătatea Ioanei, pentru bucuria ei de a face teatru, pentru bucuria ei de a deveni mamă. Ioana face parte din ființa mea îi doresc la multi ani si de fiecare dată îi și cant. Vom petrece ziua Ioanei în intimitatea casei, unde ne simțim mult mai bine decât la un restaurant“.

Pentru omul Floarea Calotă, sărbătorile sunt o perioadă de echilibru și de o anume “cumințenie“. Sărbătorile înseamnă bucurie împărtășită cu familia și prietenii, dar și tradiție.

“Eu nu fac din sărbători un exercițiu de alergătură, vreau să-mi tihnească sărbătorile și să fiu împreună cu ai mei și cu prietenii pentru că am destui prieteni care mă așteaptă și pe care eu îi doresc din tot sufletul meu. Aproape nu sunt sărbători să nu fim împreună, prieteni și rude. Am făcut așa, un fel de convenție nescrisă, să fim împreună tot timpul și cred că dacă n-am fi nu ne-am simți bine niciunul dintre noi în alte părți”.

Un ION care i-a influențat cariera

Dacă ar fi să numesc un Ion care a însemnat foarte mult în devenirea mea ca solistă, acesta este Ion Albeșteanu, mărturisește Floarea Calotă.

Pentru îndrăgita artistă de muzică populară, acesta a fost și rămâne un mare lăutar al timpurilor noastre, un violonist de excepție, un solist vocal extraordinar, care i-a marcat decisiv cariera muzicală.

“Ion Albeșteanu a fost unic. Îi datorez foarte mult. Am avut norocul să-l cunosc în perioada în care mă formam și îmi
spunea niște cuvinte neobișnuite. Când cântam o baladă de revoltă socială i se părea că nu dau drumul glasului și atunci îmi spunea: ‘dacă vrei sa transmiți cu adevărat ce este în conținutul acestei piese pune ficații pe masă și cântă’. Îmi răsună în urechi si în suflet cuvintele acestea. Și de fiecare dată când fac o nouă înregistrare mă gândesc: ‘oare i-ar fi plăcut domnului Albeșteanu?‘ Dacă nu am rețineri, las cântecul să plece în lume să-și caute norocul. Fiecare cântec are un destin al lui și pleacă în lume, asemenea unui om, să-și caute norocul”.

„În ziua în care se vor termina cântecele ne vom termina cu totul”

Floarea Calotă a vorbit despre debutul ei la emisiunea “Floarea din grădină”, unde a și câștigat trofeul și a făcut o paralelă cu perioada actuală pe care o traversează folclorul românesc.

Juriul de atunci era unul foarte exigent și punea mare preț pe repertoriu și tradiția populară.

“Floarea din grădină” a fost un eveniment nu numai în viața mea, ci și în viețile tuturor concurenților care au trecut toate etapele și au convins prin repertoriu, glas, atitudine și prin costum popular. Toate trebuiau să se îmbine fericit, astfel încât juriul să aiba în față un posibil mare cântăreț. Juriile din vremea aceea erau foarte exigente , tăiau in carne vie“.

Din păcate, constatăm că în zilele noastre încep să dispară autenticul și creația populară din fenomenul folcloric.

De aceea, Floarea Calotă, un artist autentic, pledează pentru încurajarea creației și menținerea tradiționalului, pentru că, spunea ea, folclorul este o creație veșnic vie.

“Acum, interpreții care se prezintă la un festival de folclor, nu au repertorii, nu caută repertorii sub motiv că nu se mai găsesc cântece. În ziua în care se vor termina cântecele ne vom termina cu totul. Cântecul nu trebuie să se termine niciodată și acolo unde nu găsești un cântec trebuie sa ai capacitatea de a- l crea, pentru că folclorul este o creație veșnic vie. Juriile de azi trebuie să le ceară acestor tineri repertorii proprii, stiluri proprii, costume autentice, pentru că altfel ajungem la un fel de imitații, repetitivitate, lucruri care nu slujesc nici cântecului, nici publicului. A câștiga propriul statut artistic înseamnă a munci”, mărturisește Floarea Calotă.

Radioul și Televiziunea “mi-au deschis ferestrele asupra lumii”

Un loc special în cariera artistică a Floarei Calotă îl ocupă Radioul și Televiziunea.

Își amintește că primele imprimări ale pieselor au fost făcute la Radio România, unde a întâlnit profesioniști care i-au marcat
cariera în mod spectaculos.

“Primele înregistrări au fost la Radio imediat după ‚Floarea din grădină’ și am avut norocul să-l gasesc aici, la Radio, pe dirijorul Constantin Mirea care a avut atâta răbdare cu mine, pe redactorul Alexandru Fabian, care m-a înconjurat cu o grijă părintească, am avut norocul ca orchestra din zilele acelea să fie suficient de răbdătoare cu o tânără care abia pășea pragurile acestei instituții. O instituție care este deținătoarea unui tezaur extraordinar, nu numai în ceea ce privește folclorul, ci și în celelalte domenii artistice și știintifice. Am avut noroc să întâlnesc oameni buni care au avut răbadare cu mine, am înregistrat, m-au difuzat și încet, încet am dobândit curaj și am cules cântece”.

De la microfonul Radio România, Floarea Calotă recunoaște cu sinceritate că Radioul și Televiziunea i-au deschis o întreagă lume.

“Prin Radio și TV reușești să te faci cunoscut, fără Radio și TV un artist ar exista doar în satul lui. Ele mi-au deschis ferestrele asupra lumii“.

Difuzorul, prima minune din viața mea

Iubitoare de folclor și de tot ceea ce este autentic, Floarea Calotă povestește că a fost atrasă de copil de muzica populară pe care o asculta la un difuzor din casa părintească.

A fost prima minune din viața ei, iar când cânta Maria Lătărețu la difuzor, avea sentimentul că face parte din familia lor.

“Când eram mică, aveam atârnată de perete o cutie de lemn, un difuzor, care avea două programe unde ascultam știri, teatru radiofonic, muzică populară, muzică cultă. Noi ne regăseam în matca folclorului, a cântecului tradițional. Mă uitam la acest difuzor ca la o minune a lumii si stăteam cu urechea lipită de el. Când cânta Maria Lătărețu aveam sentimentul că face parte din familia noastră. Difuzorul acela a fost prima mare minune din viața mea. Pe urmă am ajuns la radiourile performante și la televiziune”.

Născută în Beuca, un sat al Teleormanului, nu departe de Siliştea Gumeşti a lui Marin Preda, Floarea Calotă își mai amintește cum bunicul îi cânta încă de când era copil și cum mergea prin sate pentru a aduna cântece.

Bunicul și tatăl ei sunt primii oamenii care i-au marcat destinul artistic.

“Cu credință am mers prin sate, pe la țărani, pe la lăutari, bunicul meu dinspre mama, Alexandru Oprea mi-a cantat întâi cu cavalul și apoi cu glasul. Apoi mi-a cântat tatăl meu foarte frumos. A fost un bărbat foarte talentat la cântat, a scris versuri, deși nu avea decât trei clase. După ce n-a mai fost i-am publicat versurile într-o plachetă”.

“Locul și simțirea mea sunt în România”

În cei 30 de ani scurși de la Revoluția din 1989 s-au schimbat multe lucruri în folclorul românesc.

A apărut un gen de muzică populară adaptată vremurilor în care trăim, au apărut mulți interpreți de muzică populară mai mult sau mai puțin talentați, însă Floarea Calotă rămâne fidelă stilului tradițional, pentru că el înseamnă „aurul cântecului nostru”.

“Artistul popular la 30 de ani de la Revoluție? Sunt două categorii: să rămâi la cântecul tradițional unde mă aflu și eu și o altă categorie a interpreților care își doresc o muzică populară adaptată acestor timpuri. Sunt un soi de muzici care s-au născut firesc și cei care cântă cumva un gen situat doar în vecinătatea celui tradițional se pare că sunt bine primiți de public, pentru că aceste muzici sunt ritmate, vesele. Sunt foarte mulți interpreți în această categorie. Eu rămân credincioasă stilului tradițional, pentru că aici mi se pare mie că este tot aurul cântecului nostru tradițional. Creațiile timpului nostru sunt niste cântece pe care le așteaptă doar o anumită categorie de public”.

Floarea Calotă este legată pe viață de România, își iubește țara și nu s-ar vedea trăind nicăieri în lume.

“Eu sunt făcută să trăiesc în România, nu în altă parte. Loc cul meu și simțirea mea toate sunt aici, în țara aceasta. Aici mă simt bine, aici m-am născut și aici vreau să închid și ochii”.

Video: Serviciul de noapte cu Maria Toghina 6/7 ianuarie 2019. Partea I-a

Serviciul de noapte cu Maria Toghina 6/7 ianuarie 2019. Partea a- II-a