Pierdut RUTENIU!... 106!

Dacă în această minivacanţă nu v-aţi luat o carte poliţistă sau cu detectivi, poate vă gândiţi să scrieţi una şi puteţi să vă inspiraţi din jur.

Acum ceva mai mult de două luni, agenţii de monitorizare a mediului şi nucleare din Germania şi Franţa au anunţat că au înregistrat o doză nepericuloasă de ruteniu 106 în aer.

Tot acestea au anunţat, peste ceva mai mult de o lună, că poluarea din aer a dispărut. Radio România Actualități a anunţat acest eveniment pentru că, tot timpul, măsurători s-au făcut şi la noi în ţară.

S-au înregistrat nişte creşteri de concentraţii de ruteniu 106, în special pe zona Constanţa - Bucureşti şi Giurgiu - Alexandria. Ruteniu 106 nu există în natură, dar poate face parte din aşa-numitul buchet de izotopi radioactivi, care rezultă din prelucrarea deşeurilor radioactive.

Este folosit la unii sateliţi şi în medicină pentru tratarea cancerului ocular. Este extrem de volatil în contact cu oxigenul, se aprinde exploziv.

Este posibil ca un accident în manipularea lui să fi scos în atmosferă o cantitate destul de mare ca să poată fi detectată deasupra Europei, deşi concentraţia - repet - nu era periculoasă pentru om.

Dar la sursa exploziei - spun autorităţile franceze - populaţia ar fi trebuit să fie protejată sau evacuată, ar fi trebuit să ştie, de exemplu, să nu consume ciuperci crescute sub cerul liber.

Acestea înghit şi reţin aceşti izotopi ca nişte bureţi. Şi să-şi urmărească starea rinichilor, pentru că acestea sunt filtrele noastre, deşi izotopul se elimină cam în două ore şi jumătate.

Dar de unde provenea ruteniu 106?

Germania şi Franţa au construit o hartă care indică spre sudul Munţilor Urali. Autoritatea rusă în domeniu, Rosatom, a declarat, iniţial, că pe teritoriul Rusiei nu există nicio problemă.

Apoi, însă, la presiunea datelor publicate în Europa şi a unor ONG-uri din Rusia, Roshydromet a reunoscut că are măsurători care atestă prezenţa ruteniului 106 în Rusia, dar nu există obligaţia de a face publice aceste date, de exemplu, la Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică - AIEA.

L-am întrebat pe doctor Mitică Drăguşin, director de safety la Institutul pentru Fizică şi Inginerie Nucleară de la Măgurele.

Mitică Drăguşin:Există o convenţie semnată de toate ţările membre ale AIEA, toate ţările membre, în care sunt obligate să notifice la AIEA şi asta s-a întâmplat după accidentul de la Cernobîl din 1986.

De atunci s-a făcut această convenţie să notifice, pentru că, dacă vă amintiţi, în 1986 nu s-a anunţat nimic, a fost sub tăcere.

Asta a făcut mari deservicii domeniului nuclear şi, dacă ţara respectivă nu notifică pe canale oficiale, de regulă, prin organismul de reglementare în domeniul nuclear, cum e la noi Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare.

Aceste autorităţi trebuie să raporteze după ce colectează date de la reţelele de monitorizare, de la institutele care au aceste capabilităţi care au laboratoare recunoscute, autorizate şi reunoscute, prin buletinele de măsură, internaţional. Nu sunt pedepsite, dar sunt criticate. Ulterior se va afla.

Reporter: Dar tot nu este clar ce s-a întâmplat şi de ce Rusia nu a anunţat nimic la Viena. Şi cum faci să distragi atenţia? Dai vina pe altcineva şi nu aşa, direct, ci prin redacţia de la Chişinău a unui ziar rusesc. Exact ca în cartea despre războiul informaţional scrisă de domnii Chifu şi Nantoi şi lansată, de curând, şi la Bucureşti. Care este soluţia? Informaţia din prima mână.

Preşedintele CNACN, dr. Rodin Traicu, autoritatea în domeniu: În România nu există utilizat ruteniu 106 în nicio instalaţie medicală.

În România nu se produce şi nu se utilizează ruteniu 106 şi în această perioadă nu a fost efectuat niciun transport pe teritoriul României din alte zone de vreun material nuclear, în speţă care ar putea fi suspectat că ar putea să genereze o emisie de ruteniu 106.

Reporter: Deci, vorbeam de un roman cu detectivi. Se poate face şi un episod de 007. Ce final credeţi că ar avea?

AUDIO: