Revista presei centrale, 11 martie

Gândul le spune elevilor ce-i aşteaptă de anul viitor.

Cum arată "reforma reformei" în învăţământ: un nou tip de bacalaureat, ce va consta din doar două probe scrise, un nou mod de admitere la liceu şi cel mult patru ore pe zi de cursuri pentru elevii din şcoala primară.

Acestea sunt principalele noutăţi aduse de noua lege a învăţământului, confirmate de Ministerul Educaţiei şi prezentate în exclusivitate de Gândul.

Prin proiectul de lege ce va fi prezentat în guvern săptămâna viitoare, ministrul Daniel Funeriu, modifică pentru a patra oară, în ultimii cinci ani, modalitatea de admitere la liceu, dorind ca toţi elevii de gimnaziu să treacă printr-o testare în domeniul ştiinţelor, un examen la limba română, precum şi printr-o probă practică de utilizare a calculatorului.

Evenimentul Zilei preia concluziile unui raport al Societăţii Academice Române, potrivit căruia "Scoala românescă este fabrică de mediocri cu diplomă".

Peste tot pe glob, societatea s-a schimbat profund în ultimele decenii, ocupăm constant ultimele locuri în evaluările care măsoară eficienţa sistemelor educaţionale.

Mare parte dintre dascălii români ar trebui să-şi schimbe mentalitatea, pentru a forma adulţi competenţi.

Practic, la sfârşitul fiecărui an şcolar, elevii ar trebui să poată aplica în viaţa de zi cu zi cunoştinţele teoretice dobândite. Elevii români nu ştiu, însă, la ce le folosesc formulele de matematică şi fizică în viaţa reală.

Programa trebuie aerisită şi manualele revizuite, pentru că în prezent materia e greoaie, iar învăţământul nu este corelat cu piaţa muncii.

"Am 21 de ani şi, ca hobby, adun frustrări" - este tirlul unui nou articol din campania "Mişcarea de rezistenţă" pe care o duce Jurnalul Naţional, în care publică mesaje venite din partea cititorilor, care au aderat la această mişcare.

Anca, o tânără de 21 de ani scrie: "Realitatea mă loveşte din toate părţile: politicieni care se ceartă şi se înjură mai rău ca vecina mea de scară şi soţul ei alcoolic, unii medici care nu operează fără bani în buzunar, copii de bani gata care îmi strigă în faţă că şcoala nu mai foloseşte la nimic.

De ce sunt nevoită să plec din ţară ca să fac un masterat care să implice mai mult de un curs pe săptămână?

De ce trebuie să caut aer respirabil altundeva?

De ce trebuie să lupt pentru un loc de parcare sau pentru un loc în cămin? Sau pentru normalitate?

Şi mai ales, de ce mi se cere să mă adaptez?" - întreabă cititoarea.

Un alt exemplu despre viaţa tinerilor din România, în Adevărul: "O tânără în vârstă de 34 de ani din Bucureşti, mamă a doi copii mici, a făcut stop cardio-respirator la birou şi, de două zile, este în comă profundă.

Pronosticul medicilor este rezervat. Colegii ei spun că femeia muncea încontinuu, chiar şi acasă.

Firma la care lucra concediase mai mulţi angajaţi, aşa că Ramona muncea pe rupte pentru a-şi păstra locul de muncă.

Iată ce declară o colagă: „În ziua precedentă îmbolnăvirii, a lucrat încontinuu de la ora 9.30 până în jurul orei 20.20, deci în jur de 10 ore.

În plus, şi-a luat de lucru acasă, seara, şi a doua zi dimineaţă, înainte de a se prezenta la serviciu, pentru a termina la timp proiectele care îi fuseseră repartizate şi pentru care avea termene bine stabilite."

Revenim la Gândul, de unde puteţi afla cum a cîştigat un bucureştean procesul cu Poliţia Rutieră, care i-a ridicat maşina parcată neregulamentar.

Instanţa de judecată a anulat amenda şi a obligat Poliţia Rutieră să îl despăgubească pe şofer cu suma de 600 lei, contravaloarea taxei plătită de acesta către firma care îi ridicase maşina, şi 300 de lei amenda.

Avocaţii şoferului au susţinut în instanţă că măsura ridicării maşinii reprezintă o încălcare a proprietăţii private în cazul în care nu există loc pentru parcarea regulamentară a respectivului vehicul.