Mircea Fechet, fostul ministru al Mediului: Putem spune că SGR-ul este pe un drum fără întoarcere

Emisiunea: "Matinal" - Rubrica: "Apel matinal" - Realizatori: Daniela Petrican și Cătălin Cîrnu

Sistemul de Garanție-Returnare s-ar putea aplica și în cazul altor ambalaje, pe lângă cele care se colectează în prezent prin SGR. Deputatul Mircea Fechet a depus în Parlament un proiect de lege în acest sens, argumentând că Sistemul de Garanție-Returnare și-a dovedit deja eficiența, iar gradul de colectare a depășit acum în România 90% - o situație comparabilă cu cea din alte state dezvoltate ale Uniunii Europene.

O temă deosebit de interesantă pe care o dezbatem, alături de deputatul Mircea Fechet, fostul ministru al Mediului și invitatul "Apelului matinal". Bună dimineața!

Bună dimineața!

Ce cuprinde noul proiect și care sunt, evident, categoriile de ambalaje care ar putea fi colectate?

Noul proiect îl putem împărți pe trei secțiuni. Prima se referă la extinderea categoriilor de produse, nu neapărat de ambalaje. Și aici ne-am tot consultat și am ajuns la concluzia că nu există niciun motiv pentru care oțetul, spre exemplu, chiar dacă este ambalat la PET sau la sticlă, să nu participe în Sistemul de Garanție-Returnare. Și ne propunem să extindem SGR-ul și la borș și la apă distilată, pe care o găsim de multe ori îmbuteliată în supermarketuri, și la cafea ambalată în PET sau în sticlă sau produse pe bază de cafea - sunt acele produse pe care le găsim de regulă disponibile în benzinării. RVM-urile permit acceptarea unor astfel de produse și cred că putem să facem România și mai curată decât e deja, extinzând gama produselor la care m-am referit. O a doua categorie este legată de borcane. De foarte multe ori am fost întrebat de ce nu ducem borcanele la RVM. Iar acolo, dincolo de limitările legate de dimensiunile acestora, unele sunt pur și simplu prea mari și n-ar intra niciodată în fanta de alimentare a unui aparat de colectare automată. E adevărat că ne gândim și la posibila contaminare a reciclabilului și acolo va trebui o comunicare foarte bună cu cetățenii, care trebuie să înțeleagă că atunci când duci, spre exemplu, borcanul de zacuscă la RVM, nu îl poți duce murdar, pentru că asta ar contamina restul ambalajelor. Și o a treia categorie, pe care eu o găsesc cea mai importantă și despre care mi-ar plăcea să se discute mai mult, este legată de ambalajul reutilizabil. Am fost cu toții în acele țări unde, cu precădere, berea, apa îmbuteliată, apa plată, apa minerală sau băuturile răcoritoare nu sunt ambalate în ambalaje de unică folosință, așa cum se întâmplă de obicei în România, și sunt ambalate în sticle reutilizabile. Spun asta, pentru că o sticlă se poate refolosi de 50 de ori, de 60 de ori. Este dusă înapoi la fabrică, este spălată, este curățată, igienizată și refolosită, iar asta înseamnă o economie foarte mare de resurse, pentru că una e să o topești de fiecare dată, să ridici temperatura cuptorului la peste 1800 de grade în procesul de fabricație a sticlei și alta este să o refolosești până când, la un moment dat, ea va trebui reciclată, dar ne propunem să avem ținte pentru producători și să avem ținte și pentru magazine, mai ales pentru supermarketuri, pentru magazinele cu o suprafață mai mare de 100 de metri pătraţi, în ceea ce privește un procent din vânzări să fie alocat ambalajului reutilizat.

Dar, tehnic, este posibilă acum adaptarea actualei infrastructuri și pentru noi categorii de ambalaje?

Este posibil, tocmai din acest motiv am așteptat, ca sistemul să devină suficient de matur cât să permită o astfel de extindere. Astăzi putem spune că SGR-ul este pe un drum fără întoarcere. În luna septembrie am avut, dacă îmi amintesc bine, 94% grad de colectare, comparat cu 13%, cât fac de obicei primările, este o diferență de la cer la pământ și, atât din punct de vedere tehnic, cât și din punct de vedere logistic, sistemul va folosi arhitectura existentă, adică nu vor fi necesare noi investiții care să pună presiune pe producători sau pe comercianţi. Vom folosi exact ceea ce avem și astăzi și asta este și filosofia acestui proiect de reciclare.

Deduc din ce spuneți că ambalajele de plastic de 5 litri, de exemplu, nu vor putea fi introduse în RVM-uri. Pentru cei care nu cunosc, RVM-ul este aparatul practic de reciclare în care introducem ambalajele.

Da, RVM-ul este acronimul pentru Reverse Vending Machine, se numește cu exactitate, dar există.

N-am spus, că era producător, nu de alta.

Nu, nu. Aşa se numeşte, Însă există limitarea de volum al ambalajului întotdeauna, de dimensiune. Trebuie să știm că ambalajele de 5 litri sunt foarte puține, raportate la cele șapte miliarde de ambalaje pe care le punem deja pe viață în SGR-ul existent, însă, în viitor, bineînțeles că trebuie să ținem pasul cu ceea ce se mai dezvoltă.

Și veți lua calcul și conservele din metal?

Nu. La acest moment nu discutăm despre conserve din metal. Discutăm doar despre borcane și pentru anumite categorii de produse alimentare, dar discutăm de borcane, cum ar fi cele de 400 de mililitri, cum ar fi cele de 800 de mililitri, care sunt foarte uzuale. Dau numai niște detalii orientative legate de dimensiuni, pentru că dimensiunile sunt în centimetri, nu neapărat în capacitatea ambalajului și se referă la diametrul ambalajului și la lungimea acestuia. Însă eu cred că, dacă vom reuși să mutăm și borcanele în Sistemul de Garanție-Returnare și vom aduce și categoria de borcane de la 12-13%, cât e astăzi colectare separată, la peste 90%, cred că România va fi nu doar mai curată, dar pe orizontală se dezvoltă foarte multe fabrici de reciclare, se dezvoltă o întreagă industrie care pornește de la infrastructura de transport și se termină la produsul finit, adică la fabrica de producție, de ambalaje, fie că discutăm despre PET-uri, fie că discutăm despre sticlă. Vorbim despre locuri de muncă, nu doar despre o Românie mai curată.

Da, adevărul este că România a devenit mai curată de când cu apariția SGR-ului, pentru că, până la urmă, este absolut normal, dacă plătești un ban, să-l și recuperezi. Aminteați ceva despre produsele de cafea la sticle de plastic. Laptele însă înțeleg că rămâne o problemă, iaurtul, evident, raportându-mă și la ce spuneați mai devreme cu borcanul murdar de zacuscă.

Aici e o discuție cu produsele pe bază de lapte, inclusiv în dialogul legat de regulamentul PPWR, regulamentul privind ambalajele și deșeurile din ambalaje. Tocmai, în legătură cu riscul de contaminare, suntem destul de precauți cu produsele din lapte. Trebuie să știm că aceste RVM-uri sunt de cele mai multe ori instalate în interiorul magazinului. În România există o perioadă semnificativă a anului când temperaturile sunt foarte ridicate și nu ne dorim să picăm în cealaltă extremă în care să aducem, să generăm vreun fel de disconfort clienților sau angajaților din magazine. Însă, într-un dialog susținut cu industria și cu cetățenii până la urmă, care susțin în continuare Sistemul de Garanție-Returnare, cred că vom reuși să mutăm o bună parte a rafturilor din cămară în Sistemul de Garanție-Returnare. Aș mai adăuga aici un lucru despre care n-am apucat să vorbesc, și anume mediul rural - acolo unde colectarea se face mai anevoios...

Și la sac.

... acolo unde punctele de colectare sunt mai rare. Vreau să spun că există un proiect-pilot. Deocamdată, se întâmplă doar în nouă județe, însă îmi doresc foarte mult ca acest proiect să fie extins pe întreg teritoriul național, prin care niște RVM-uri de mare capacitate, mobile, practic sunt niște camioane cu un RVM mare montat în spate, unde se debarasează cu sacul, unde durează puţine minute până când se numără toate acele recipiente și unde traseul acelor RVM-uri de mare capacitate, acelor camioane, debarasează toate magazinele, toate punctele de colectare de pe traseu. Și în măsura în care de la nouă județe o să ajungem la întregul teritoriu național, cred că asta ar putea veni în sprijinul celor din rural, mai ales în sprijinul micilor comercianți din rural, care de multe ori nu privesc cu foarte mare interes Sistemul de Garanție-Returnare.

Și o întrebare tehnică de la mai mulți ascultători: borcanele, cu tot cu capacul de metal?

Da, cu capacul de metal sau cu capacul din plastic, în funcție de borcan. Trebuie să știm că ambalajul trebuie să fie complet. Asta înseamnă că RVM-ul nu testează doar indicatorii de securitate, ci inclusiv greutatea ambalajului. Și, în măsura în care ambalajul este contaminat - dacă a rămas zacusca pe pereții borcanului, să vorbim mai pe românește - atunci senzorul detectează o abatere de la greutatea pe care el o știe şi care este în grame întotdeauna și va respinge acel ambalaj. Și același lucru se va întâmpla și în măsura în care ambalajul este incomplet, pentru că aceste aparate sunt extrem de "deștepte": folosesc nu doar măsurători de greutate, dar inclusiv de opacitate - pot verifica în ce măsură ambalajul e curat sau e contaminat.

Aparatele de colectare sunt deștepte, cum spuneați, dar în continuare sunt probleme: sunt adesea blocate sau nu recunosc unele ambalaje. Ce ar fi de făcut?

Să știți că aceste probleme sunt din ce în ce mai puține. În acest moment, în piață există 60.000 de ambalaje individuale. Asta înseamnă că fiecare RVM este învățat să recunoască unul din cele 60.000 de tipuri de ambalaje. Și fiecare ambalaj este identificat individual prin codul de bare, prin logo-ul SGR și prin acele chestiuni de natură tehnică, cum ar fi forma, cum ar fi greutatea sau lungimea. Și există riscul ca unul din cele 60.000 sau două sau zece, dar din ce în ce mai puține în ultima perioadă, să fie respinse de RVM, pentru că fie ambalajul este deformat sau nu îndeplinește criteriile sau există o eroare între ceea ce a comunicat producătorul și ceea ce citește aparatul. Mi s-a întâmplat și mie, trebuie să mărturisesc că din ce în ce mai rar și mai ales pentru acele produse mai rar cumpărate. Nu știu, au vrut copiii ceva de pe raft, un produs foarte nou care nu prea se mai găsește în alte magazine și atunci mi s-a întâmplat să pățesc la fel. Însă, toate aceste lucruri trebuie comunicate magazinului și toate aceste lucruri trebuie remediate urgent. Însă, trebuie să recunoaștem că, spre deosebire de ceea ce se întâmpla în urmă cu un an, spre exemplu, când rata de respingere era mult mai mare, astăzi aceste lucruri se întâmplă destul de rar.

Da, și ca să punctăm, observăm și noi, mai ales apele din România, că nu mai zburdă PET-urile, nu mai curg PET-urile așa cum se întâmpla în urmă cu un an. Poate că și fabricile care reciclează sticla, de exemplu, se vor înmulți în România, în condițiile în care țara noastră încă importă ambalaj de sticlă. Cu mulțumiri pentru discuția pe care am purtat-o astăzi.

Cu mare plăcere.

Deputatul Mircea Fechet, fostul ministru al Mediului, de altfel, despre Sistemul de Garanție Returnare, care s-ar putea aplica și în cazul altor ambalaje, pe lângă cele care se colectează în prezent prin sistemul SGR./editor Florin Lepadatu/