Revista editorialelor, 16 iulie

Oamenii politici sunt, din nou, subiect principal în editorialele din ziarele zilei - şi pentru ceea ce ei întreprind, şi pentru modul cum se prezintă public.

Tudor Octavian scrie, în comentariul său dinJurnalul Naţionalde astăzi, despre "politicianul de la televizor", oameni în rândul cărora jurnalistul distinge mai multe categorii.

Mai întâi, şi cei mai numeroşi, sunt politicienii desemnaţi de partide să le reprezinte interesele la televizor.

Aceştia sunt alături de rol - consideră Tudor Octavian. Turuie, în loc să comunice, forţează dialogul ca la mahala, nu se pregătesc pentru lămuriri şi confruntări şi, în general, acumulează valori negative la imagine.

Cei câţiva, care încearcă să-şi construiască totuşi apariţii convingătoare învaţă pe de rost nişte teze ale formaţiunii lor şi, când sunt invitaţi să se producă, le recită şcolăreşte şi ca sfincşii, cu privirea ţeapănă şi sticloasă.

Nici doamnele din politică nu-s mai credibile la televizor - încheie Tudor Octavian, întrucât nu-şi pot stăpâni obişnuinţele de cuplu, unde au întotdeauna ultimul cuvânt.

La clasa noastră politică se referă şi Mircea Cărtărescu în Evenimentul Zilei.

Nu mai vreau să vorbesc cu miniştri, nu mai vreau să mă sune televiziunile, nu mai suport imbecilităţile de pe forumuri, nu mai pot accepta să-mi umplu viaţa cu păpuşile de cârpă ale unui Muppets Show autohton, politicienii de toate culorile.

Nu poţi face jurnalism politic când nu mai crezi în nimeni - concluzionează Mircea Cărtărescu.

E foarte greu să scrii când mai totul se dovedeşte a fi o încrengătură joasă de interese în care sunt prinşi mai toţi actorii politici.

Încheiem cu Victor Rotariu care, în ziarul Gândul, scrie despre campania asiduă de descurajare a muncii pe care statul a dus-o în ultimii 20 de ani. Pe rând. În sistemul bugetar, din 2004 în 2008 au apărut aproape 400.000 de noi angajaţi la stat fără ca vreun serviciu public să se fi îmbunătăţit.

La nivelul mediului privat, statul nu a sprijinit patronii să-şi păstreze afacerile, patronii nu şi-au păstrat angajaţii.

Dar cireaşa a fost pusă pe tort - consideră Victor Rotariu - de ideea renunţării la cota unică pe venituri şi introducerea unui sistem progresiv de impozitare a lefurilor.

Altfel spus, cei care muncesc mai mult sau a căror muncă este răsplătită mai bine, în bani, de angajatori vor fi pedepsiţi.

Munceşti mai mult pentru un salariu mai mare - statul vrea şi mai mult de la tine pentru a avea cu ce să-i răsplătească pe cei care stau degeaba.