Revista editorialelor, 13 iulie

Cristian Tudor Popescu scrie în Gândul despre "Leul-greu şi leul-pensionar".

"În stare de normalitate economică, principiul primordial este maximizarea profitului în condiţiile legii, şi aşa trebuie să fie dacă dorim să trăim în capitalism.

Este corect ca domnul, să zicem, Videanu să mănânce homar la Monte Carlo şi să se caute de gâlci la Viena câtă vreme nu e dovedit ca hoţ, iar coana Gherghina să se axeze pe ciorbă de cartofi şi să umble pe la uşile spitalelor româneşti.

În condiţii de criză însă, principiul care capătă întâietate este, potrivit lui Cristian Tudor Popescu, cel al împărţirii echitabile a pierderilor.

Dl. Băsescu cere impozitarea cu 16% a pensiilor mai mici de 1.000 lei, care consituie circa 60% din totalul pensiilor.

160 lei pot însemna acum diferenţa dintre viaţă şi moarte pentru bătrânii care şi aşa trăiesc la limită.

Strict logic, dacă bogaţii sunt impozitaţi mai puţin, în sistemul cotei unice, şi săracii trebuie să beneficieze de asta."

În consecinţă, Cristian Tudor Poescu afirmă în final că nu este pentru reintroducerea impozitării progresive, ci pentru menţinerea cotei unice, dar propune ca soluţie de compromis ca pensiile de sub 1.000 lei să fie impozitate, simbolic, cu 1 leu.

"Isărescu trebuie să preia cârma" - susţine Ilie Şerbănescu, în Jurnalul naţional.

"În urmă cu un deceniu, dl. Isărescu a scos economia din marasm şi a pus-o pe un făgaş de creştere sănătoasă.

A făcut-o atunci din poziţia de prim-ministru. Acum trebuie să o facă din poziţia de guvernator al băncii centrale.

Cu puţin mai multă inflaţie (chiar şi cu două cifre) şi cu un leu mai slab, tensiunile enorme din economie nu se vor mai îngrămădi în scăderea activităţii economice.

Evident, nivelul de trai general tot va scădea, dar pe o cale cu mult mai puţin invazivă economic şi mai suportabilă social decât amputarea câştigurilor oamenilor.

Economia va primi puţin sânge spre a pulsa. Dl Isărescu va ieşi poate rău la examenele FMI-ste, dar în economie va fi mai puţin rău decât este acum" - conchide Ilie Şerbănescu.

"Refuzul PSD de a se alătura PNL la guvernare după eventualele alegeri anticipate plasează PSD în poziţia de principal competitor al PDL. Liberalii riscă mediocritatea." - apreciază Elena Vijulie, în România Liberă.

După o analiză foarte interesantă a relaţiilor existente în acest moment între partidele româneşti care contează pe scena politică, editorialista conchide, citez: "PSD este acum mai puternic decât PNL şi PDL pentru că este singurul partid din România în care convieţuiesc mai mulţi poli de putere, singurul care şi-a tranşat greşelile după prezidenţiale, singurul care şi-a înlocuit liderul perdant, în loc să-l ridice în slăvi.

Creditul pentru această realizare cu adevărat notabilă trebuie împărţit însă cu Traian Băsescu.

Apetitul său ameninţător pentru „o majoritate parlamentară solidă", satisfăcut prin racolări, traseism şi manevre urâte în Parlament, a forţat la congresul PSD din februarie „soluţia Ponta".