Revista editorialelor, 14 septembrie

Începutul noului an şcolar este subiect comun de analiză pentru editorialiştii ziarelor centrale.

"De ce începe şcoala pe 13 septembrie?" - întreabă încă din titlul textului său din România Liberă, Elena Vijulie. În 2005, şcoala a început pe 12 septembrie, în 2007, pe 17 septembrie, anul trecut a început pe 14 septembrie. Schimbarea continuă a începutului de an şcolar reflectă instabilitatea cronică a învăţământului românesc - concluzionează Elena Vijulie. În 20 de ani am avut 13 miniştri ai educaţiei, fiecare cu ideile sale precise despre cum ar trebui să arate sistemul de învăţământ.

Călin Hera pleacă, în editorialul său din Evenimentul Zilei, de la afirmaţia ministrului Funeriu potrivit căreia 90% dintre copiii din România învaţă în şcoli autorizate sanitar. Este bine că nouă copii din zece învaţă în şcoli autorizate, dar întrebarea jurnalistului este alta : i se pare vreo realizare măreaţă ministrului educaţiei dintr-o ţară membră a UE ca un copil din zece să meargă la şcoală într-o clădire neautorizată sanitar? Realizaţi grotescul situaţiei? - continuă Călin Hera. Discutăm despre învăţământ raportându-ne la autorizaţia sanitară a şcolii? La numărul de "obiecte sanitare"? Atunci când reforma educaţiei trece prin toaletă, dezastrul apare în toată splendoarea.

Lucian Avramescu, Jurnalul Naţional. S-a deschis ieri, cu scârţâit prelung, poarta anului şcolar. Doar că, din unele şcoli dascălii au fugit alungaţi de prigoana sărăciei. Unii şi-au lăsat demisii seci, alţii laconice anunţuri (nu cereri!) de intrare, pe termen nedefinit, în concediu fără plată. Iar în alte şcoli acoperişul e perforat, pereţii se descojesc, iar varul întins cu bidineaua pe pereţi camuflează greu sau deloc paragina.

Încheiem cu Cristian Tudor Popescu şi editorialul său din Gândul. Jurnalistul obsevă că, printre altele, ministrul Funeriu le-a urat ieri bun venit la şcoală celor din clasa întâia (nu întâi, cum e corect). Ce vor fi zis profesoarele de limba română care l-au auzit spunând "clasa întâia"? - se întreabă Cristian Tudor Popescu. Stricarea limbii de sus în jos duce la stricarea naţiei. Câtă vreme blestemul agramatismelor hârâite ale lui Ceauşescu se va face auzit prin gura urmaşilor săi, bine nu va fi cu această ţară.