Revista editorialelor, 29 iulie

Criză puternică, clientela rezistă! - scrie Gabriel Bejan în editorialul pe care îl semnează în România Liberă.

Obligaţi să reducă numărul angajaţilor plătiţi din bugetele proprii, primarii şi consiliile locale şi cele judeţene au descoperit brusc unde sunt cei mai mulţi oameni care stau degeaba, deci merită disponibilizaţi: în instituţiile de cultură.

Multe teatre, muzee, centre culturale îşi vor închide în curând porţile sau vor supravieţui doar pe hârtie, cu câţiva oameni, asta în timp ce sute de posturi de funcţionari din primării sau consilii judeţene sunt salvate, fiind transferate la societăţi publice nou-înfiinţate, susţine Gabriel Bejan.

Or, nu acesta este sensul disponibilizărilor pe care trebuie să le facă orice guvern din România care vrea să readucă bugetul public pe linia de plutire.

Tăierile de personal trebuie făcute exact în instituţiile care s-au umflat cu funcţionari, în ultimii ani, fără nici un fel de discernământ.

Dacă acest scop nu este atins, măsurile de austeritate hotărâte anul acesta lovesc nedrept şi nici măcar nu reduc semnificativ cheltuielile publice, conchide editorialistul.

Aşteptăm poliţia sau ne luăm un pistol? se întreabă Mircea Marian în editorialul din Evenimentul Zilei.

În imaginile răzmeriţei de la Cogealac, se obsevă, în afară celor două tabere de combatanţi - localnicii instigaţi de primar şi firma de pază angajată de compania CEZ - un grup de observatori neutri: nişte poliţişti, uşor agitaţi şi preocupaţi să-şi salveze propria piele.

Nimic surprinzător, crede editorialistul. După 1989 a fost menţinut un sistem hipercentralizat, care face ca poliţistul de la Cogealac să fie responsabil în faţa unui ministru, numit politic şi aflat tocmai la Bucureşti.

Vasile Blaga a promis descentralizarea, dar până acum nu a cedat un milimetru din puterile sale, scrie Mircea Marian.

Nu se va schimba nimic în Poliţia Română până când aceasta nu va fi direct responsabilă în faţa alegătorilor, nu în faţa politicienilor, cum se întâmplă acum, conchide editorialistul.

Adrian Halpert scrie în Adevărul despre problematica rromilor, care face ca, din nou, un deget acuzator să se îndrepte dinspre Uniunea Europeană spre România.

Dar corectitudinea politică e un concept care se aplică doar atunci când ai masa plină şi buzunarele doldora.

O dovedeşte din plin Franţa, în aceste zile, prin vocea secretarului de stat al Parisului pentru Afaceri Europene.

Trebuie să se renunţe la utilizarea temei nediscriminării atunci când se amplifică fluxurile de „oameni care nu încearcă să se integreze", afirmă oficialul francez.

Dacă vreun oficial român ar fi făcut asemenea afirmaţii, el ar fi fost pus imediat la zid de colegii săi europeni şi tratat drept rasist, mai scrie Adrian Halpert.

Problema este ceva mai veche şi a început să se manifeste cu mult înainte de aderarea noastră la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007.

Chiar din anii '90! Cine primea atunci mii şi mii de ţigani români care pretextau ba că sunt discriminaţi în ţara de origine, ba că sunt opresaţi politic? Nu cumva tot actuala Europă, care acum strâmbă din nas? se mai întreabă editorialistul.