Cafea, povești și spirit românesc la Bruxelles

I se spune LA DOI BOI de către români, datorită celor doi tauri de la intrarea principală, însă în realitate este vorba de Piața Marche du Midi, din Bruxelles, cea mai mare, diversă și mai ieftină piață din Regatul Belgiei.

Este locul în care un român a reușit să găsească nișa de afaceri: cafeaua bună – prăjită, măcinată, împachetată sau preparată, iar apoi explicată în fața ta.

Și dacă vrei să descoperi ce fel de cafea îți place – ce soi, ce fel de prăjire, ce combinație – tot el te poate ajuta.

Laurentiu Pâslaru este însă mai mult de atât: are bucurie, disponibilitate și povești. La doar 16 ani, în 1984, a trecut Dunărea înot și a pornit-o pe jos spre Occident. De atunci caută, inventează și găsește segmente de nișă pe o piața aparent supra-saturată de varietatea produselor sau ofertelor.

Cafeaua

Sunt răcit-cobză, dar simt mirosul dulce și tare al boabelor de cafea ce se prăjesc în fața mea în timp ce Laurențiu și Liliana Pâslaru îmi prepară cafeaua în forfota din mijlocul Pieței Marche du Midi.

Este cea mai mare, populară și ieftină piață a Belgiei, aproape de gara Midi, în Bruxelles. Fructe, legume, carne, haine, încălțăminte, electronice, mobilier, vechituri, antichități, mâncare caldă – tot ce vrei sau îți imaginezi într-un soi de Obor uriaș în care te pierzi printre culori și tarabe.

Liliana și Laurențiu Pâslaru, Bruxelles, martie 2026. Foto: Bogdan Isopescu/ RRA

Și cu toate astea, această piață gigantică nu avea o cafea bună până acum șase luni. Nici de băut nici de cumpărat amestecul care îți place. Este segmentul de nișă pe care îl exploatează acum cu succes Laurențiu și Liliana Pâslaru.

Mă ard la limbă când iau în gură un bob de cafea tocmai scos din prăjitor, iar terminatul prăjirii este semnalizat mereu cu o bătaie de clopot pentru a da anunțul către piață.

Laurențiu râde blând de arsura mea în timp ce-mi explică diferențele sau variantele posibile de cafea, lucru pe care sper să nu-l uit pentru că vreau să știu și să înțeleg o dată pentru totdeauna ce-mi place. În același timp îmi vinde ponturi despre cafenelele bune din Bruxelles, căci nu e așa ușor să găsești o cafea bună.

Sunt câteva elemente care vă pot ajuta să descoperiți ce cafea vă place – poate unii știți deja, dar alții nu. Mai întâi soiul: Arabica sau Robusta. Apoi țara de proveniență. Apoi altitudinea la care crește: la șes sau la munte – ultima variantă e mai bună, dar mai scumpă.

Apoi modul de prăjire: mai mult sau mai puțin. În fine, mie îmi place – se pare - Arabica, prăjire medie, din Columbia. Am uitat să întreb de altitudine. Are tentă de cacao, caramel, capere... iar gustul mă duce către ceva verde, ușor floral.

Afacerea

Laurențiu Pâslaru a găsit ce lipsea din această piață uriașă – cafeaua bună, preparată în fața ta pornind de la bobul neprăjiit - și a abordat temeinic problema: la 58 de ani a făcut rapid, în Italia, cursul pentru prăjirea cafelei, iar în paralel a achiziționat prăjitorul, măcinătoarea, aparatul pentru prepararea cafelei și ... diverse.

Toate sunt mobile, pe roți, pentru că în fiecare zi de weekend le aduce și apoi le duce înapoi acasă cu dubița. Da, este o afacere de weekend care dă roade!

Clienții au început să se adune după miros și apoi după gust, iar acum își beau cafeaua de dimineață și cumpără amestecul favorit. Oamenii vin și pleacă. Sunt vânzători sau clienți din piață. Jumătate din ei sunt români – pentru că s-a dus vestea.

Antreprenorul

Vorbim, povestim și aflu că, în cei peste 40 de ani de când a fugit din România comunistă, Laurențiu Pâslaru nu este la prima afacere. Este un antreprenor viu, zâmbitor, îngăduitor, cu o cravată Ascot la gât (din asta am și eu pentru că o cravată clasică nu îmi place)... un om fain care îți bucură cafeaua dacă legi o discuție cu el.

A făcut de toate : a inventat formule de detergenți bio încă din anii 90 (vânduți ca pâinea caldă), creme, a fost director de vânzări la diverse companii – la începutul vieții sale occidentale a lucrat și în spitale – a preparat licori pe bază de miere și multe altele.

Unele afaceri încă funcționează, însă acum prioritatea este cafeaua. Și nu stă pe canapea - deși își permite - ci îți prepară cafeaua în fiecare weekend și îți zâmbește de pe partea cealaltă a mesei de servit, în mijlocul unei piețe ce forfotește de lume. Și atât de prietenos și cunoscut e azi standul său de cafea încât românii au pus acolo un panou pe care își scriu păsurile sau nevoile: caut sau ofer loc de muncă, ofer sau caut locuință pentru închiriere sau vânzare.

Pare a fi nu doar o cafenea în aer liber ci și un loc de întâlnire a oamenilor. E și un ajutor. La Lila Cafe sau MeteoKoffie (căci temperatura extrem de variabilă a Belgiei face ca prăjirea cafelei în aer liber să necesite adaptare continuă).

Poveștile

Beau a treia cafea – așa reușesc să fac prima diferență simplă care îmi spune că îmi place Arabica și nu Robusta – timp în care povestim. Ajung să povestesc și eu, însă aventurile lui Laurențiu Pâslaru merită spuse. A fugit în 1984 din România comunistă trecând Dunărea înot – era în lotul olimpic - pe la Moldova Nouă, în Banat.

Prins de sârbi, tratat bine, dar returnat în țară, este bătut zdravăn timp de două săptămâni de autoritățile române.

- Nu mai aveam păr în cap de atâtea bătăi și de altele!
Este trimis înapoi către Iași (locul nașterii), dar evadează din tren.
- Polițiștii din Iași veniseră să mă ia și erau obosiți. Mi-au pus cătușele în compartiment, legat de o bară, au adormit, dar nu știu cum se face de cătușele s-au desfăcut pe la Simeria. Am sărit din tren și am pornit înapoi către granița cu Iugoslavia. Am făcut drumuri în diverse direcții timp de câteva zile pentru că mă așteptam să mă caute poliția.

Trece iar granița spre Serbia și o pornește pe jos către Vest. Stă în Austria, apoi Germania, dar rămâne în Belgia, țară în care – spune el – s-a simțit de la început cel mai aproape de sensul cuvântului ACASĂ.

Termină facultatea în Belgia, la Louvain, Flandra, se angajază direct ca șef al departamentului de vânzări la o companie mare, în paralel la un spital (am uitat ce făcea acolo), dar apoi se apucă de afaceri. Inventează produse diverse, le distribuie în magazine din Belgia și din alte țări – acum sunt și în on-line – dar în paralel nu are astâmpăr, vrea să păstreze contactul direct cu cumpărătorii, și își vinde produsele și ca vânzător ambulat. Așa că începe să câștige bine.

- Fac comerț ambulant de 35 de ani, câștig bine, și încă descopăr segmente de piață neacoperite.

Final

Am plecat de la Laurențiu și Liliana Pâslaru cu trei pachete de cafea (o beau chiar acum, când scriu), cu detergentul bio inventat de el, cu borcanul de miere cu sau de eucalipt ( mi-a zis că îmi face bine acum, că sunt răcit), cu crema mentolată cu venin de viperă (tot pentru răceală), cu sufletul și moralul ridicat, cu certitudinea că îmi place cafeaua Arabica, nu Robusta, prăjită mediu și cu certitudinea că ne vom vedea din nou.