Celebrități artistice românești la Bruxelles. Florica Prevenda

Pictura Floricăi Prevenda este recunoscută la nivel internațional iar zilele
acestea expune, pentru a nenumărata oară, la Bruxelles, Regatul Belgiei, la
Galeriile Arthus. Tema, Undeva în Timp, face apel la memoria artistului despre
imaginea naturii din timpul copilăriei sale, culorile Dobrogei. Sunt amintiri care
nasc picturi în care florile, arborii și spicele de grâu se confundă uneori cu bolta
cerului care parcă înflorește, reunind cele două spații. Pictura sare din planul
bidimensional al pânzei, îl depășește datorită tehnicii sale de suprapuneri a
culorilor amestecate cu diverse materiale, o rețetă proprie, o tridimensionalitate
care este parte a notei și a succesului său internațional. Am descoperit fiecare
pictură la pas cu artistul.

Pășesc în interiorul Galeriilor Arthus, plasate în partea selectă a cartierului
Ixelles din Bruxelles, și, înainte de-a-mi răsfăța privirea curioasă, citesc pliantul de
prezentare care stă exact lângă intrare: Florica Prevenda, artist contemporan
român confirmat vă prezintă seria de pictură Undeva în Timp, o invitație de a
încetini ritmul nebun al vieții actuale pentru a ne refugia în natură și într-o lume
pe care o putem idealiza. Ca o prelungire a propriei copilării, Florica Prevenda
crează un spațiu plin de nostalgie și impregnat de sublim, inspirat de peisajul
bucolic al câmpului românesc. Structurile organice și brute, la granița dintre arta
figurativă și cea abstractă, dau naștere unor imagini pline de dramatism și texturi
așa cum câmpul capătă nuanțe infinite în lumina difuză a unei după-amiezi
însorite.

Încep să privesc picturile când de la depărtare, pentru a prinde ansamblul
imaginii, când de la apropiere, cu ochelarii pe nas, pentru a vedea mai bine
tehnica tridimensională care te face să simți că aproape poți atinge amintirea
spicelor de grâu, a florilor, a tulpinilor arborilor iar uneori ai impresia că cerul,
asemeni unui lac, reflectă aceste inflorescențe sau culori. O senzație inversă ce îți
apropie imensitatea boltei cerești, ți-o face familiară, tangibilă. În fața mea este
când primăvară când vară până când, urmând șirul picturilor, Florica Prevenda îmi
zâmbește din mijlocul galeriei. O știu și am plăcerea ca și ea să mă recunoască.
O luăm încet la pas discutând despre tablourile care mă surprind cel mai
mult. Sunt un profan cu înclinații artistice așa că discuția noastră este sinceră. Îi
spun ce simt, ce cred că văd în fața mea, unde mă plasează fiecare pictură și am
surpriza să ghicesc în parte intenția sa, amintirea sa, metafora pe care fiecare
pictură o cuprinde dincolo de senzația imediată a naturii. Îmi plac în special cinci picturi: două sunt despre spicele de grâu, și ai impresia că ești purtat sau ești
prezent în mijlocul lanului, iar celelalte trei îmi dau senzația că nu mai există o
ruptură între cer și pământ, că bolta cerească a înflorit iar tulpinile copacilor sunt
singurele semne ale verticalității.

Îmi spune că este expoziția de aici este un fragment din expoziția mare de
la Constanța și în toate piesele este vorba despre copilăria sa din Bărăgan, de
nostalgia întoarcerii în locurile natale reconstituite pentru a le da viață din nou.
Verdele, galbenul, derivate din roșu sunt culorile dominante. Picturile sunt mari,
aproape monumentale pentru că dimensiunea se potrivește bine cu imensitatea
Bărăganului. Dar este înclinată către această dimensiune pentru că îi place să
cucerească spațiul pânzei. Iar, alături de tridimensionalitatea aplicării pastei
colorate, efectul este că ai în față un fragment metaforizat, dar oarecum la scară,
a naturii amintite.

Sunt curios care este rețeta, dincolo de talent, pentru succesul său
internațional. De ce mai are nevoie un artist dincolo de talent?
-Munca imensă și pasiunea de-a merge mai departe în căutările tale, îmi
spune, dar și startegie, inteligență pentru a pătrunde și reuși pe piața concurenței
internaționale. Mai e nevoie de curiozitatea de a ieși mult din țară, de-a vedea,
de-a fi în contact cu noul, cu arta, cu lumea artei. În cazul unor artiști succesul e
datorat și unei echipe de promovare puternice. Este foarte greu de pătruns și este
nevoie de răbdare.

În ciuda curiozității și pasiunii de-a ieși din țară, de-a vedea noul și diversul,
în ciuda unui card verde SUA, Florica Prevenda a continuat să pictează în țară.
-Nu pot să lucrez în altă parte, acolo am un trecut pe care îl valorific, îl
reconstitui continuu și căruia îi adaug mereu noutatea vieții. Funcționează foarte
bine trăirea de acolo, amintirile, acolo sunt acasă deși circul foarte mult. Și
niciodată nu am avut dorința de-a pleca și de a reîncepe într-un alt loc.

Scurtă biografiei a Floricăi Prevenda

Se naște în 1959 în satul Dor Mărunt, Bărăgan, iar numele acesta parcă este
o predestinare pentru artă. Provine dintr-o familie din Banat deportată în
Bărăgan, un Bărăgan în care nu a avut curent electric până la 15 ani. Un Bărăgan
ocolit intenționat de instalarea curentului electric, o pedeapsă a regimului
comunist împotriva familiilor care nu corespundeau acelor vremuri. Dar, în ciuda
lipsei luminii, învață, desenează și pictează mereu. Părăsește satul pentru a urma
școlile de artă din București și apoi, în 1984, este șef de promoție la Universitatea
Națională de Arte din Iași.

După revoluție îi este propus și încearcă să fie profesor la Universitatea
Națională de Arte din București dar după 4 ani renunță din cauza luptei cu
mentalitatea comunistă, de gașcă, ce caracterizează instituțiile de cultură din
România. Se dedică artei complet și are succes în Occident nu doar datorită
talentului și a noutății modului de exprimare ci și datorită faptului că și-a
conservat stilul liber, tânăr și decent al gândirii. Continuă să aibă nenumărate
expoziții din toată lumea și recunoaștere internațională.