"Tradiţii prin ochi de copii", la Roma

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (17 decembrie, ora 22:11) - Emisiunea: "Românii de pretutindeni" - Realizator: Luminiţa Voinea

Trei ore de colinde româneşti s-au auzit în centrul Romei. Este deja o tradiţie ca la Roma, în prima parte a lunii decembrie, să se organizeze concertul de Crăciun "Tradiţii prin ochi de copii", iniţiativă care aparţine colegei noastre Elena Postelnicu, corespondent în Italia, cea pe care o ascultaţi în fiecare sâmbătă la Românii de pretutindeni.

Evenimentul, ajuns la a șaptea ediţie, este organizat de Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, de Accademia di Romania la Roma, „Insieme per l’Athos–Onlus” şi de Radio România. Se desfăşoară sub patronajul celor două misiuni diplomatice ale ţării noastre în Italia şi la Vatican şi al Ambasadei Republicii Moldova în în Italia. Organizator, dar şi reporter printre colindători, Elena Postelnicu.

Reporter (Elena Postelnicu): De şapte ani, în centrul Romei se cântă colinde româneşti la concertul de Crăciun "Tradiţii prin ochi de copii".

De această dată, la fel ca anul trecut, chiar la câţiva paşi de Columna lui Traian, în Basilica celor 12 Sfinţi Apostoli, o catedrală impresionantă, aşa cum recunoaşte şi unul dintre organizatori, directoarea de programe a Accademiei di Romania în Roma, profesoara Oana Boşca-Mălin.

Oana Boşca-Mălin: Concertul "Tradiţii prin ochi de copii" are deja propria sa tradiţie, dacă mi se permite calamburul. Suntem la a 7-a ediţie a unei frumoase colaborări cu Asociaţia culturală "Insieme per l"™Athos-Onlus", dar şi cu Radio România, cu patronajul Ambasadei României în Italia şi Ambasadei României pe lângă Sfântul Scaun şi cu cel al Ambasadei Republicii Moldova în Italia. Iată că Accademia di Romania se bucură şi anul acesta să poată fi printre organizatorii unui foarte frumos eveniment care aduce laolaltă comunitatea românească şi publicul italian într-o sărbătoare a cântecelor de Crăciun româneşti, cântece de Crăciun cântate de coruri de copii, dar şi de coruri de adulţi, care s-au reunit şi în acest an într-un loc foarte frumos, în centrul Romei, aproape de Piaţa Veneţia, la Basilica Santi Dodici Apostoli, o biserică frumoasă şi impozantă, cu o foarte bună acustică. Şi au fost mai bine de trei ore de colinde româneşti, cântate deopotrivă de coruri şi de asistenţă. O sărbătoare care a vorbit despre România, care a evocat tradiţiile româneşti şi toate acestea povestite şi prezentate de trei copii din ceea ce se numeşte a doua generaţie, adică acei copii care sunt născuţi în Italia, dar au de fapt sânge românesc şi sunt bucuroşi să afle şi deopotrivă să împărtăşească tradiţiile româneşti.
-: După cum vedeţi, în acest an avem bucuria de a avea printre noi, noi care în mare parte suntem copii români născuţi în Italia, colindători chiar de acasă, din România. Din păcate, noi, cei mici, nu prea avem posibilitatea să ajungem de sărbători în ţară şi, practic, vedem cum se sărbătoreşte Crăciunul doar la televizor şi îl simţim puţin în case, aici în Italia, şi mai ales în biserici.

Reporter: Corala "Theotokos" a Parohiei "Adormirea Maicii Domnului" din Brad, Hunedoara a participat pentru prima dată la acest concert deja cunoscut în comunitatea de români din regiunea Lazio. Părintele paroh Alexandru Letea.

Alexandru Letea: Da, emoţionaţi am fost şi noi pentru că nu ne-am aşteptat să fim atât de bine primiţi, cu atâta căldură, cu atâta dragoste. Am găsit români care ţin tradiţiile, care păstrează colindele frumoase româneşti. Ne-am gândit atunci când am venit că o să venim să dăruim, dar cred că noi plecăm mult mai dăruiţi decât am dăruit noi. Am venit să dăruim bucurie şi să primim binecuvântare.

Reporter: Este diferit românul din străinătate faţă de cel de acasă?

Alexandru Letea: Noi am crezut că nu, dar spre surprinderea noastră am văzut că sunt mai uniţi decât noi în ţară. I-am văzut pe români în jurul bisericii mai mult decât sunt la noi. I-am văzut pe români purtând portul popular şi de care nu se ruşinează, se mândresc de el, când noi în ţară începem să facem şi nu este bine. Am văzut copiii umplând biserica, ceea ce este minunat. I-am văzut jucându-se în curtea mănăstirii, i-am văzut trăgând clopotul, bătând toaca, i-am văzut cântând la strană. Deci, i-am văzut în comuniune, mâncând împreună, jucându-se împreună, cântând împreună şi asta este minunat.

Reporter: Şi sunt copii români născuţi în Italia.

Alexandru Letea: Sunt copiii români născuţi în Italia, dar care datorită părinţilor încă ţin datinile şi tradiţiile pentru că-i învaţă în acest spirit de comuniune. Aici un rol important îl au şi bisericile.

Reporter: Au venit cu tradiţii din Maramureş şi un grup de colindători din Ieud, coordonat de Doru Dăncuş.

Doru Dăncuş: Sigur că trebuie să aducem un colţ de Ieud aici. Dacă n-am putut să venim cu multe produse tradiţionale, am venit cu colindele noastre străbune şi, evident, cu portul popular. Opincile fac parte din recuzita tradiţională a fetelor de la Ieud şi am zis că trebuie să fim cât mai originali. Suntem un grup de amatori şi ceea ce facem, facem cu drag, cu plăcere pentru tradiţie şi ne bucurăm că putem să transmitem un pic de emoţie celor care interacţionează cu noi.

Reporter: Colindele cântate de copii şi de adulţi au provocat nenumărate lacrimi spectatorilor, aşa cum este şi Tatiana Covor, stabilită de peste 40 de ani în Italia.

Tatiana Covor: Concertul de colinde organizat de Elena Postelnicu, fireşte împreună cu asociaţii, cu ambasadele române, cu Academia Română, a devenit o adevărată tradiţie a tradiţiilor. De ce spun asta? Pentru că românii în timpul anului nu au enorm de multe ocazii să se întâlnească ei între ei în număr mare, nu au evenimente speciale. Or, acest concert este un eveniment special, în primul rând pentru că aduce o bucată de sărbătoare românească aici, unde românii nu sunt acasă la ei. Şi apoi pentru că e emoţionant să vezi atâţia oameni, atâţia români bucuroşi că aud colindele, pe care altfel nu le-ar asculta, nu le-ar auzi, bucuroşi că le transmit copiilor tradiţiile acestea, bucuroşi că se întâlnesc, că se cunosc, că vorbesc între ei, că într-un fel sau altul facem comunitate. Ce m-a emoţionat pe mine mult este să realizez că am intrat la Roma într-o biserică în care dintr-o dată auzi vorbindu-se numai româneşte.