Mi-e dragă România pentru Masivul Ceahlău
Masivul Ceahlău, dincolo de măreţia sa menită să taie pur şi simplu respiraţia oricui, a intrat şi a rămas în istorie şi datorită legendelor şi misterelor care îl înconjoară.
Articol de Dan Creța, 22 Ianuarie 2013, 10:57
Departe de a a egala prin înăltime alte piscuri din ţară, masivul Ceahlău poate fi totuşi văzut, în zile senine şi în anumite condiţii de luminozitate a soarelui, de pe tărmul Mării Negre aflat la aproape 500 de kilometri distanţă, sau de pe malul la fel de îndepărtat al Nistrului.
Despre bătrânul rege al Carpaţilor Moldovei, considerat de daci ca sălaş al zeului Zamolxis, se crede ca este străbătut de cea mai puternica axă energetică a globului pământesc.
Se mai zice că a apărut din porunca împaratească a lui Traian, cuceritorul Daciei, care a dat poruncă să se înalţe acest munte pentru a apăra oamenii locului de hoardele barbare venite de la Răsărit.
O altă legendă spune ca Dochia, fiica lui Decebal, împresurată de oştile romane, s-a refugiat pe Ceahlău unde s-a rugat divinităţii şi s-a prefăcut într-o stană de piatră care mai străjuieşte şi astăzi Carpaţii asemeni Sfinxului.
Cercetarile arată că, poate deloc intâmplător, aici s-a facut reala tranziţie între religia pagână şi creştinismul de la noi, pe Ceahlau fiind ridicate unele din primele altare creştine din ţara noastră.
Astăzi, prin numarul impresionant de biserici şi de mănăstiri înălţate pe cuprinsul lui, Ceahlaul este considerat drept al doilea munte sfânt al creştinătaţii ortodoxe, după Athos.
