Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: TEATRU NAŢIONAL RADIOFONIC Marţi, 26 Octombrie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

George Popescu

19 Ianuarie 2021
Vizualizari: 819
Comentează add

Invitat: dl. prof. univ. dr. Ioan Scurtu, fost director general al Arhivelor Statului

„Arhivistica – o ştiinţă condamnată” „Arhivistica – o ştiinţă condamnată” - Conține audio

george-popescu

Credit: https://www.digi24.ro/

Iată faptele: Nota-raport a Ministerului Administraţiei şi Internelor cu nr. 43891 din 9 octombrie 2020, atestă că prin art. 1. a fost aprobată propunerea de desfiinţare a Facultăţii de Arhivistică.

 

Dacă ne uităm înspre trecut, descoperim că arhivistica a primit un tratament corespunzător din partea lumii ştiinţifice, academice şi din partea elitelor conducătoare mult mai generos, util şi respectabil.

 

Arhivele româneşti ca serviciu public au o vârstă venerabilă, chiar şi în comparaţie cu multe ţări europene. Concepute în timpul Regulamentului Organic ca instituţii ale Principatelor în anii 1831-1832, în Ţara Românească şi Moldova, reunite în Arhivele Generale în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, reformatorul, acestea capătă confirmarea meritată după reunificarea din 1918 a provinciilor cu Ţara şi modernitatea sub conducerea profesorului, arheologului şi numismatului Constantin Moisil, în 1924.

 

De numele său se leagă şi înfiinţarea Şcolii Superioare de Arhivistică.

 

O instituţie ce se ocupa cu formarea unor profesionişti cu solide cunştinţe şi competenţe de istorie, paleografie, genealogie, limbi vechi - greaca, latina, slavona, gotica, osmana dar şi alte ştiinţe auxiliare ale istoriei.

 

În acest cadru au activat o serie de mari personalităţi ale istoriografiei româneşti, precum: Constantin C. Giurescu, Petre P. Panaitescu, Aurelian Sacerdoţeanu (Directorul Arhivelor Statului şi al Şcolii Superioare de Arhivistică), Emil Vârtosu, Damian P. Bogdan s.a.

 

Principiul centralizării regionale a arhivelor s-a realizat numai în parte, până în 1950, cât a fost în vigoare Legea Arhivelor din 1925, pe lângă cele cinci iniţiale constituindu-se şi alte direcţii regionale, în centre importante ca Timişoara, Craiova, Năsăud, Suceava ş.a.

 

La Sibiu a funcţionat până în 1945 Arhiva istorică autonomă a germanilor din Transilvania (Arhiva Naţiunii Săseşti).

 

în urma ocupării de către Uniunea Sovietică a Basarabiei şi Bucovinei de Nord au fost pierdute, în 1940 şi 1945 Direcţiile Regionale Chişinău şi Cernăuţi, împreună cu întregul material documentar. 

 

Tot în 1924 apărea prestigioasa "Revista Arhivelor", prima revistă de specialitate, iar în 1926 Muzeul Arhivelor. Cu prof. A. Sacerdoţeanu, director general în perioada 1938 - 1953, a apărut "Hrisovul", anuarul Şcolii de Arhivistică, şi s-au făcut paşi importanţi în dezvoltarea practicii arhivelor şi fundamentarea teoretică a unei arhivistici româneşti.

 

Efemer a funcţionat şi un Institut de Arhivistică.

 

După război, noul regim a decis trecerea Arhivelor Generale în de la Ministerul Educaţiei la Ministerul de Interne în perioada 1950-1951.

 

Acest moment a marcat o schimbare decisivă de orientare, de la un profil cultural-administrativ spre unul pronunţat administrativ. Deschiderea ulterioară a instituţiei spre o activitate culturală şi ştiinţifică s-a făcut controlat şi, în principal, în funcţie de interesul propagandei regimului.

 

Arhivele Naţionale este astăzi cea mai importantă instituţie de profil a ţării.

Ea adăposteşte în depozitele sale aproape 300.000 de metri liniari de arhivă şi circa 60 de edificii, dar administrează, conform legii, adică îndrumă şi controlează practic toate arhivele ţării. Sunt şi alţi deţinători importanţi de arhivă, precum Ministerul de Externe, Ministerul Apărării Naţionale, Serviciul Român de Informaţii, marile biblioteci şi muzee, episcopiile, anumite ministere, unităţi economice etc.

 

Reînfiinţarea după 42 de ani a Facultăţii de arhivistică se datorează eforturilor invitatului nostru, dl. prof. univ. dr. Ioan Scurtu care a îndeplinit şi mandatul de director general al Arhivelor Statului în perioada noiembrie 1991-decembrie 1996.

 

Facultatea de Arhivistică în opinia autorului trebuia să aibă un plan de învăţământ care să acopere patru ani de studii, cu 28-30 de ore pe săptămână, să respecte structura anului universitar stabilită de Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei, să cuprindă cursuri şi seminarii(lucrări practice) repartizate pe semestre, sesiuni de examene şi pentru lucrarea de licenţă.  

 

De asemenea, să existe un stat de funcţiuni în care să se indice repartizarea materiei pe gradele didactice (asistent, lector, conferenţiar, profesor)

 

Deschisă în anul 1992, Facultatea de Arhivistică şi-a selectat studenţii pe bază de concurs (examen), concurenţa fiind de patru pe un loc.

 

Iniţiatorul reînfiinţării Facultăţii de Arhivistică s-a bucurat încă de la început de un sprijin constant din partea colegilor săi: Cornelia Bodea, Ştefan Ştefănescu – membri corespondenţi ai Academiei Române, profesorii universitari Zoe Petre – decanul Facultăţii de Istorie, Dumitru Almaş, Radu Manolescu şi Gheorghe Mihăilă.

 

Planul de învăţământ urma să cuprindă cursuri şi seminarii de arhivistică şi ştiinţele auxiliare ale istoriei, de istoria românilor şi de istorie universală, precum şi cursuri şi seminarii(activităţi practice) pentru limbile şi paleografiile respective

 

Era încurajată activitatea didactică pe grupe mari la arhivistică şi istorie, pe subgrupe de 5-6 studenţi la limbile şi paleografiile chirilică, slavă, latină, greacă, turco-osmană, germană, maghiară.

 

 Pentru cadrele cu pregătire medie urma să se înfiinţeze un colegiu, în care accentul să cadă pe activităţile practice.  

 

Posturile didactice să fie ocupate prin concurs, iar în unele situaţii să facem apel la profesori şi conferenţiari de la Universitatea Bucureşti, precum şi la cercetători de la institutele Academiei Române, care să desfăşoare activităţi didactice la Şcoala Naţională de Arhivistică, prin cumul sau plata cu ora.

 

Cu toate acestea, Facultatea de Arhivistică nu s-a putut deschide în cadrul oferit cum se cuvenea Universităţii din Bucureşti, motivele sunt prezentate de invitatul ediţiei, ci în cadrul generos oferit de Academia de Poliţie „Alexandru I. Cuza” cu avantajele: facultatea putea funcţiona ca instituţie civilă, fără ore de pregătire militară, Academia asigura amenajarea şi întreţinerea spaţiilor pentru învăţământ, cazarea şi masa erau gratuite pentru studenţi, profesorii beneficiau de sporurile prevăzute pentru Ministerul de Interne.

 

În mai 1992 s-a format primul Consiliu al Facultăţii de Arhivistică, alcătuit din profesorii universitari Ioan Scurtu, Ştefan Ştefănescu, Radu Manolescu, Gheorghe Mihăilă, lector universitar dr. Maria Dogaru şi Ştefan Hurmuzache; un loc a fost rezervat studentului care reuşea pe primul loc la examenul de admitere.

 

După validarea concursurilor şi acceptul unor specialişti de a ţine cursuri şi seminarii la Facultatea de Arhivistică  în regimul plata cu ora, activităţile didactice la anul I au fost repartizate astfel:

Istoria veche a românilor – prof. univ. dr. Ştefan Ştefănescu, Universitatea Bucureşti

Istoria veche universală – lector univ. dr. Vlad Nistor,  Universitatea Bucureşti Arhivistică şi Ştiinţe Auxiliare – lect. univ. dr. Maria Dogaru 

Paleografia chirilică – lect. univ. dr. Constantin Burac  

Limba şi paleografia latină – lect. univ. Maria Dragomir  

Limba şi paleografia slavă – lector univ. dr. Olimpia Guţu

Limba şi paleografia  greacă – dr. Olga Cicanci, Institutul de Studii Sud-Est Europene

Limba şi paleografia maghiară – conf. univ dr. Olga Murvai, Universitatea Bucureşti.

 

Absolvenţii Facultăţii de Arhivistică au adus, potrivit invitatului ediţiei, un suflu nou, de profesionalism,  la locul de muncă şi s-au afirmat prin rezultatele obţinute. Unii au devenit doctori în istorie sau arhivistică, directori de filiale (direcţii) judeţene sau conferenţiari universitari.

 

Art. 24 din Legea Arhivelor Naţionale promulgată în anul 1996 prevede: „Formarea, atestarea şi perfecţionarea personalului de specialitate din Arhivele Naţionale, cât şi din celelalte unităţi creatoare şi deţinătoare de documente de arhivă se realizează prin Facultatea de Arhivistică şi prin Şcoala Naţională de Perfecţionare Arhivistică”.

 

În ciuda prevederii legale, desfiinţarea Facultăţii de Arhivistică printr-un act administrativ e cu atât mai inoportună.

 

Cu un ritm de 25 de absolvenţi pe an, Facultatea de Arhivistică îşi îndeplinea în mare măsură necesarul de personal specializat şi de control pentru continuitatea procesului ştiinţific şi administrativ pe care-l îndeplinesc arhivele.

 

O situaţie gravă ce odată creată îşi aşteaptă fără răgaz soluţiile. Din partea instituţiilor statului român răspunzătoare.

 

Contribuţii editoriale: d-na Georgeta Anghel, şef Serviciu Control, Analiză, Sinteză şi Politici Publice din cadrul Arhivelor Naţionale ale României despre profesia de arhivist. Un interviu de Mirela Băzăvan.

 

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 18 ianuarie 2021 (integral)

 

Regia de montaJ. Radu Sima şi Cristina Sganţă

 

Regia de emisie: Victor Mihăescu şi Mirela Drăgan

 

Emisiunea "Istorica"  se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00. 

 

Ne puteţi scrie la : istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la: www.romania-actualitati.ro 


Etichete arhivearhivisticăarhivistarhivarFacultatea de ArhivisticăConstantin MoisilIoan ScurtuAcademia de Poliţiedesfiinţaresalvareprofesoristudenţiexamenepalografieistoria Românieiizvoarecolecţiiunităţi

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live