Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: 100% MUZICĂ Vineri, 20 Septembrie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

George Popescu

9 Iunie 2015
Vizualizari: 7806
Comentează add

Invitat: lect.dr.Alexandru Murad Mironov - Universitatea din Bucureşti

1934: stabilirea relaţiilor diplomatice între România şi URSS 1934: stabilirea relaţiilor diplomatice între România şi URSS - Conține audio

george-popescu

Nicolae Titulescu şi Maksim Litvinov 

Două ţări vecine cu sisteme politice şi sociale diferite care timp de 17 n-au reuşit să se găsească în bună înţelegere. Ar fi fost prea simplă judecata în acest caz. România abia îşi desăvârşise statul naţional unitar, după un timp lung de opresiuni şi suferinţe. România a fost şi rămâne un stat mic în comparaţie cu Marile Puteri, însă acesta nu este un motiv suficient pentru a-i fi nesocotită propria voinţă.
 
Marea Rusie se prăbuşise ca imperiu. Din aceasta a răsărit o nouă ţară, prima din lume în care se experimenta socialismul, după cei mai înveteraţi susţinători, chiar comunismul, însă ambiţiile imperiale nu dispar cu una, cu două. 
 
Basarabia, parte a Moldovei istorice a fost anexată de Rusia Ţaristă în 1812 în baza unei înţelegi cu Imperiul Otoman. La 1918, basarabenii au votat  liberi unirea cu România. Din acest moment , Basarabia devine mobilul acţiunilor politice, propagandistice şi chiar ilegale , pe teren ale Moscovei. Rusia Sovietică şi apoi URSS nu a recunoscut vreodată că Basarabia a fost parte integrantă a statului român de după anul 1918.
 
Audio: ediţia din 8 iunie 2015
 
Acestei chestiuni i s-a adăugat şi refuzul constant de a retroceda tezaurul României evacuat la Moscova în timpul primului război mondial, în vremea când fuseserăm aliaţi în blocul antantist.
 
Cel puţin două tentative de reluare a relaţiilor diplomatice au avut loc până în iunie 1934. La Viena, în1924 şi la Riga, în 1932. Ambele s-au soldat cu un eşec. O analiză a documentelor de arhivă ne arată că nici unul dintre state nu era pregătit pentru compromisuri şi iniţierea unui dialog în acest sens.
 
Politicienii, inclusiv opinia publică românească au fost marcaţi de atitudinea pe care statul sovietic a arătat-o faţă de ţara noastră pe tot parcursul perioadei interbelice, însă cu deosebire în primul deceniu de la Marea Unire. Veştile care soseau din Basarabia erau tot mai înfricoşătoare. 
 
Propagandă împotriva ordinii constituţionale, instigarea populaţiei de altă etnie decât  cea românească, condamnarea guvernului şi a Suveranului pentru presupusa nedreptate făcută prin apartenenţa Basarabiei la România, caracterizarea României ca stat multietnic şi fascist şi lista ar putea continua. În afara acestor acţiuni, pe teren au apărut şi crimele îndreptate împotriva reprezentanţilor statului român, fie că au fost funcţionari publici, fie că au fost oameni ai legii în exerciţiul funcţiunii. La frontiera de pe Nistru, pichetele de grăniceri s-au aflat aproape tot timpul în stare de alarmă, provocările din partea sovietică fiind nelipsite. 
 
În acest climat, guvernul român nu se grăbea să ceară începerea unor negocieri fiindcă nu avea nici o garanţie că o decizie comună va fi şi respectată.
 
Totuşi, în ianuarie 1934 cei trei miniştri de externe ai URSS, Cehoslovaciei şi României cad de acord ca Bucureştiul şi Moscova să deschidă legaţii şi oficial să aibă relaţii diplomatice la acest  nivel. Faptul s-a datorat schimbării direcţiei politicii externe a URSS. Moscova a început să fie îngrijorată de acţiunile politice ale Germaniei, cu prisosinţă după câştigarea puterii de către partidul naţional-socialist german condus de Adolf Hitler. Un alt motiv al relaxării sovietice a fost primirea URSS în Liga Naţiunilor - 1934.  Diplomaţia sovietică a început să promoveze încheierea de tratate de asistenţă mutuală pentru a-şi proteja interesele. 
 
De cealaltă parte, România făcea parte din două sisteme regionale de securitate, gândite de Franţa ca pavăză împotriva răspândirii comunismului, iniţial, apoi ca mijloc de descurajare a statelor revizioniste (Germania, Italia, Ungaria, Bulgaria, URSS) : Mica Înţelegere (Cehoslovacia, România, Iugoslavia), Înţelegerea Balcanică (România, Iugoslavia, Grecia şi Turcia). Prima avea pentru România scop defensiv împotriva Ungariei, iar cealaltă, Bulgaria.
 
În cursul negocierilor dintre Nicolae Titulescu şi Maksim Litvinov s-a marşat şi pe iniţierea unui tratat de asistenţă mutuală între România şi URSS, aşa după cum existau astfel de documente între URSS şi Cehoslovacia şi URSS şi Polonia. ( România a încercat să cultive o relaţie specială cu Polonia. La sfârşitul primului război, ambele state au fost angajate în confruntări militare cu exponenţii noului curent politic: bolşevismul. România împotriva bolşevicilor maghiari ai lui Bela Kun, polonezii într-un război de apărare pe linia Varşoviei cu Rusia Sovietică, ambele obţinând victoria. Rezultatul a fost exploatat de Marile Puteri Europene - Franţa şi Marea Britanie - care au stabilit ca România şi Polonia să creeze un aşa-zis cordon sanitar, de îndiguire a răspândirii comunismului în Europa. România a încheiat cu Polonia un tratat militar cu valenţe politice şi economice în martie 1921, însă partea polonă nu şi-a respectat angajamentele din mai multe motive: a se vedea şi http://www.romania-actualitati.ro/relatiile_romano_polone_septembrie_1939-53347 )
 
Obiectivul principal urmărit de Nicolae Titulescu a fost recunoaşterea de către URSS a apartenenţei Basarabiei la România şi implicit a tratatelor internaţionale în vigoare la vremea respectivă şi mai puţin existenţa unui tratat de asistenţă mutuală ce n-ar fi putut fi respectat până la ultima literă a sa de sovietici, după cum au dovedit-o evenimentele ulterioare.
 
Chiar dacă de-acum între cele două ţări exista reprezentare diplomatică, progrese prea multe n-au fost înregistrate. Continua să fie multă neîncredere şi la Moscova şi la Bucureşti. Demiterea ministrului român de externe în august 1936 a pus punct normalizării relaţiilor româno-sovietice din perioada interbelică, următorii ani până la ultimatumul sovietic din vara anului 1940 fiind aproape neproductivi în spaţiul diplomatic.
 
Contribuţii editoriale : dl. Călin Hentea, expert în istoria propagandei despre atitudinea URSS faţă de România în perioada interbelică. Un interviu de Mirela Băzăvan
 
Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului  Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.
 
 Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST (colţul din dreapta). 
 
Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.
 
Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : http://www.romania-actualitati.ro/Categorii/istorica-55    

Etichete Titulescu,Litvinov,1934,relaţii,diplomaţie,Basarabia,URSS,tratat Montreaux

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live